Alexandru Călinescu (critic literar)
| Alexandru Călinescu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | (78 de ani)  |
| Ocupație | critic literar[*] |
| Limbi vorbite | limba franceză[1] |
Modifică date / text  | |
Alexandru Călinescu (n. 5 octombrie 1945, Iași) este un istoric literar, critic literar și publicist român, fost disident[2].
Este profesor de literatură franceză la Facultatea de Litere a Universității din Iași. A fost directorul Bibliotecii Centrale Universitare Mihai Eminescu din Iași. A deținut o rubrică, intitulată Interstiții, în revista „Dilema veche”, cu care colaborează și astăzi. Colaborator al editurii Polirom din Iași.
A fost profesor la INALCO, la Paris și este specialist în Marcel Proust. Alexandru Călinescu a fost invitatul special al reputatutului realizator de talk show cultural francez Bernard Pivot, gazda emisiunii "Double Je spécial Iași", care a fost filmată în Iași în 2004.
Din 2006, a avut o rubrică în revista „Dilemateca”, intitulată Decupaje.
Cărți publicate[modificare | modificare sursă]
- Anton Holban - Complexul lucidității, 1972
- Caragiale sau vârsta modernă a literaturii, 1976
- Perspective critice, 1978
- Interstiții, Iași, Ed. Polirom, 1998
- Biblioteci deschise, Ed. Cartea Românească 1986
- Adriana și Europa, Ed. Polirom, 2004
- Incursiuni în proza românească, Iași, Princeps Edit, 2004
- Proximități incomode, Curtea Veche, 2006
- O anume idee despre Franța, Editura Universității Al.I. Cuza, 2011
- Instantanee cu final deschis, Editura Junimea, 2020
Premii și distincții[modificare | modificare sursă]
- Premiul Uniunii Scriitorilor,
- Premiul Academiei Române,
- Premiul revistei Ateneu,
- Medalia jubiliară a Universității din Angers.
Decorații[modificare | modificare sursă]
- Ordinul național „Pentru Merit” în grad de Ofițer (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”[3]
- Les Palmes Académiques decernate de guvernul francez (2000),
- Cavaler al Ordinului Național de Merit al Franței (2004)de președintele Franței
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ IdRef, accesat în
- ^ Disidența din România, 1977-1989
- ^ Decretul președintelui României nr. 524 din 1 decembrie 2000 privind conferirea unor decorații naționale personalului din subordinea Ministerului Culturii, publicat în Monitorul Oficial nr. 666 din 16 decembrie 2000, art. 3, anexa 3, d) 4.
