Alexandru Amzulescu

Alexandru Amzulescu
Naștere	04 decembrie 1921 (1921-12-04) localitatea Valea Stanciului, județul Dolj
Profesie	etnolog, cercetător român
Naționalitate	român

Alexandru Amzulescu (n. 4 decembrie 1921, localitatea Valea Stanciului, județul Dolj) este un etnolog român.

Studii

Alexandru Amzulescu termină școala primară în localiatea natală, studiile secundare le face la Craiova (1930-1938), urmând ulterior studiile universitare la Facultatea de Litere (1938-1942).

În 1968 devine doctor în filologie al Universității din București cu teza Balada populară din Muscel (în SFL, Buc., EPL, 1967, p. 247-332).

Lucrări și Cercetări

Alexandru Amzulescu își începe în februarie 1950 activitatea științifică în Cadrul Institutului de specialitate din București, îndreptându-și atenția spre culegerea și studierea cântecelor bătrânești din Oltenia și Muntenia.

Primul său exercițiu folcloristic, izvorât din cercetarea pasionată de arhivă și de teren, s-a concentrat în studiul Ion ăl Mare, Balada clăcașului răzvrătit (în RF, Buc., an VII, nr. 3-4, 1963, p. 1-50)

Activitatea lui Alexandru Amzulescu privind cercetarea cântecului bătrânesc poate fi împărțită în două etape.

Primei etape (1950-1964) îi este specifică îndrumarea colectivului complex pentru realizarea monografiei muzical-literar-coregrafice a zonei Muscel. A realizat numeroase cercetări de teren și culegeri în toate județele câmpiei dunărene (de la Mehedinți la Brăila). Meritele sale constau în descoperirea deținătorilor tradiției vii de cântece epice, observarea directă, imprimarea și notarea informațiilor, cristalizarea unei metodologii adecvate culegerii și transcrierii.

A doua etapă (1865-1985) este cea de maturitate folcloristică a lui Amzulescu. În decursul acesteia, sunt transcrise metodic cele mai valoroase „texte poetice“ din cele cca 600 de piese înregistrate anterior.

O parte din cântece au alcătuit florilegiul Cântece bătrânești (Buc., Em, 1974, LXI+594 p.) care cuprinde 107 var. reprezentând 71 de tipuri de cântece fantastice, vitejești și despre curtea feudală.

Printre studiile sale mai pot fi menționate: Cântecul epic eroic. Tipologie și corpus de texte poetice (Buc., EARSR, 1981, 773 p.), Balada familială. Tipologie și corpus de texte poetice (Buc., EARSR, 1983, 486 p.).

Acestea au dus la considerarea lui Alexandru Amzulescu drept cel mai bun cunoscător al problemelor pe care le pune studiul cântecului nostru epic. (Adrian Fochi)

Alte opere

• Cântece și jocuri din Muscel, Editura Muzicală, București, 1964, 312 p. (în colaborare cu Paula Carp);
• Toma Alimoș, Balade populare românești, Editura pentru literatură, București, col. Biblioteca pentru toți, nr.367, 1967, vol I, XXIV+480 p., vol II, 395 p.;
• Colecția națională de folclor, în „Revista de Etnografie și Folclor”, t. 39, nr. 1-2, 1994, p. 15-27;
• Valori de patrimoniu ale cântecului bătrânesc din Oltenia, Editura grai și suflet – Cultura Națională, București, 2000.

Referințe

• Comișel, Emilia, Al. Amzulescu și Gh. Ciobanu: „Vechi cântece de viteji”, în „Revista de Folclor”, București, an II, nr. 1-2, 1957, p. 236-240;
• Dobre, Al., Cântecul epic eroic, în „Revista de Etnografie și Folclor”, t.27, nr. 2, 1982, p. 174-175;
• Șeuleanu, I., Al. I. Amzulescu. Cântecu nostru bătrânesc în „Anuarul de folclor”, V-VII, 1987, p. 480-481;
• Coman, Mihai, Popasuri mioritice, în „România literară”, nr. 41, 12 oct., 1989;
• Constantinescu, Nicolae, Jucăreaua vestitului folclorist Alexandru sin Amya ot Valea Stanciului – Oltenia, în „Arche”, 2004, nr.1-2.

Bibliografie

Datcu, Iordan, Dicționarul etnologilor români, Editura Saeculum I.O., București 2006, p. 52-55.