Alexandru A. Philippide
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
 Membru al Academiei Române |
|---|
| Alexandru A. Philippide | |
 Academicianul Alexandru A. Philippide |
|
| Născut | 1 aprilie 1900 Iași |
|---|---|
| Decedat | 8 februarie 1979 București |
| Naționalitate | română |
| Domeniu | Scriitor, traducător |
| Alma Mater | Universitatea din Iași |
| Societăți | Academia Română |
| Premii | Premiul Herder |
modifică  |
|
Alexandru A. Philippide (n. 1 aprilie 1900, Iași - d. 8 februarie 1979, București) a fost un scriitor, traducător, membru titular al Academiei Române, laureat al premiului Herder (1965)[1]. Este fiul lingvistului și filologului Alexandru Philippide.
Licențiat la Iași în 1921. A studiat în Franța și Germania între anii 1922-1928.
Opere [modificare]
Alexandru A. Philippide a tradus texte de Goethe, Schiller, E.T.A. Hoffmann, Heinrich Heine, Thomas Mann, Voltaire, Shakespeare, Pușkin, Tolstoi, Rabindranath Tagore și alții.[1]
A publicat volume de proza și versuri:
- Aur sterp, Ed. Viața românească, 1922
- Stânci fulgerate, Ed. Fundațiilor Regele Carol II, 1930
- Visuri în vuietul vremii, Ed. Fundațiilor Regele Carol I, 1939
- Poezii, sumar antologic, 1962
- Monolog în Babilon, poezii noi, 1967
- Floarea din prăpastie, nuvele fantastice, 1942
- Studii și portrete literare, Ed. Lit. 1963
- Studii de literatură universală, Biblioteca Școlarului, 1966
Referințe și note [modificare]
- ^ a b Alex. Ștefănescu, Alexandru Philippide, România Literară, 2002, nr. 37.
