Alexander Hamilton
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
 Portret al lui Alexander Hamilton de John Trumbull, 1792 |
|
| Întâiul Secretar al Trezoreriei SUA | |
|---|---|
| În funcţie | |
| 11 septembrie 1789 – 31 ianuarie 1795 | |
| Preşedinte | George Washington |
| Precedat de | None |
| Succedat de | Oliver Wolcott, Jr. |
| Născut | 11 ianuarie 1755 Nevis, British West Indies |
| Decedat | 12 iulie 1804 New York, New York |
Alexander Hamilton (n. 11 ianuarie 1755 ori 1757 – d. 12 iulie 1804) a fost un politician, om de stat, finanţist şi intelectual american, fondator al Partidului Federalist din Statele Unite. Hamilton a fost unul dintre cei mai buni specialişti în drept constituţional ai timpului său, fiind un delegat influent la Convenţia Constituţională de redactare a Constituţiei Statelor Unite, unul din cei doi creatori majori ai Federalist Papers, Actelor Federaliste, prima constituţie a ţării. Hamilton a explicat Constituţia Statelor Unite cetăţenilor sceptici ai New York-ului, rămânând o sursă standard a semnificaţiei documentului.
Alexander Hamilton a fost de asemenea primul secretar al Trezoreriei Statelor Unite ale Americii, membru al primului guvern federal al ţării sub preşedenţia lui George Washington.
Hamilton este privit de istorici ca unul dintre cei mai eficienţi şi fervenţi susţinători, dintre toţi Founding Fathers, a modernizării naţiunii prin folosirea puterii federale ca forţa unificatoare. De asemenea, a argumentat valid şi pertinent în favoarea unei interpretări elastice a Constituţiei, respectiv a adus dovezi clare de menţinere a unui echilibru financiar stabil al ţării prin finanţarea deficitului statelor, precum şi a deficitului statului federal prin intermediul unor legi speciale ale Congresului, a Băncii Federale (numită atunci First Bank of the United States) şi prin asigurarea unui debit constant de venituri federale prin tarifele aplicate produselor importate. Toate acestea le vedea rezolvate şi prin implicarea tuturor oamenilor bogaţi ai naţiunii, potenţiali investitori, respectiv prin crearea unei sistem solid de bănci, legate de banca federală.
În afacerile externe, Hamilton a admirat maniera britanicilor de a-şi conduce propria lor diplomaţie, fiind total contra metodelor şi stilului politicienilor generaţi de Revoluţia Franceză. În timpul preşedenţiei celui de-al doilea preşedinte al Statelor Unite, John Adams, s-a întors în arena politică în 1798 pentru reorganizarea armatei necesară apărării ţării împotriva francezilor; deşi aceeaşi armată a fost folosită ulterior, de acelaşi Hamilton, pentru ameninţarea statului Virginia.
Viziunea extrem de avansată a lui Hamilton asupra dezvoltării naţiunii americane cuprindea existenţa unor puternice forţe de apărare, ajutor pentru o industrie aflată în stadiul infantil, o situaţie solidă a finanţele ţării bazată pe un deficit bugetar controlat implicând participarea tuturor oamenilor bogaţi ai naţiunii şi crearea unui sistem bancar puternic.
Eseul său economico-politico-social Report on Manufactures ("Raport despre fabricanţi") a imaginat Statele Unite ale viitorului ca o naţiune puternic industrializată deşi ceea ce era atunci tânăra republică federală era doar o ţară aproape total rurală. Hamilton a refuzat orientările de tip local, agricol şi, mai ales, orientarea spre existenţa suverană a drepturilor statelor, toate propuneri ale "eternului rival" Thomas Jefferson.
Alături de prietenul său John Jay a fost unul dintre cei mai fervenţi oponenţi ai sclaviei. În timpul Războiului revoluţionar american s-a adresat Congresului Continental în scris, susţinând un plan al unui prieten de-al său care propunea emanciparea slavilor, educarea lor şi înrolarea în armata revoluţionară care lupta contra britanicilor. Oricum, statul South Carolina a rămas "faimos" prin acordarea unui clar veto propunerii. S-a opus comerţului cu sclavi, fiind co-fondatorul şi preşedintele celei de-a doua societăţi aboliţioniste a ţării. Deşi există nişte "umbre" asupra viziunii rasiale a lui Hamilton, întrucât nu era un adept al egalitarismului ne-echivoc, concepţia sa era una dintre cele mai progresiste ale timpului său, a fost concluzia istoricului James Horton.[1]
Hamilton este fondatorul primului partid politic din Statele Unite, Federalist Party, pe care l-a dominat până la moartea sa. Partidul a avut un rol important în unirea tuturor iubitorilor unui guvern federal central puternic, primind atât sprijin federal cât şi sprijin din partea unor editori de ziare, aşa cum erau John Fenno şi Noah Webster, care subliniau poziţia lui Hamilton, combătând-o pe cea a opozanţilor.
Viziunile naţionalistă şi de modernizare accelerată a ţării ale lui Hamilton au fost puse pe o "linie moartă" în urma triumfului în alegerile prezidenţiale lui Jefferson din 1800, care a condus la epoca din istoria Uniunii cunoscută ca Jeffersoniană. Oricum, după slăbiciunile relevate limpede de războiul din 1812, până şi opozanţii făţiş declaraţi ai doctrinei Hamilton, aşa cum a fost cel de-al cincilea preşedinte american, James Monroe, au ajuns la concluziile lui Alexander Hamilton. Ca atare, toate propunerile lui Hamilton, o bancă naţională, tarife federale, îmbunătăţiri structurale interne, o armată şi o marină, au fost puse în fapt. Partidele Whig şi Republican au adoptat multe din temele etern prezente în scrierile şi discursurile lui Hamilton, chiar dacă nu au ajuns să recunoască aceste surse de inspiraţie directă decât foarte târziu.
[modifică] Vezi şi
[modifică] Legături externe (toate în limba engleză)
- en Famous quotes by Hamilton -- Citate faimoase ale lui Alexander Hamilton
- en The Alexander Hamilton Historical Society (AHHS)
- Lucrări de Alexander Hamilton la Proiectul Gutenberg
- en Hamilton's Report on Manufactures (Columbia University Press)
- en The Rise and Fall of Alexander Hamilton by Ian Finseth
- en Hamilton's Congressional biography
- en The New York Historical Society's Alexander Hamilton Exhibit
- en Alexander Hamilton: Debate over a National Bank (Feb 23 1791)
- en Alexander Hamilton de Henry Cabot Lodge -- o analiză a unui politician care a editat Operele lui Alexander Hamilton
- en Elizabeth Hamilton
| Predecesor: (nimeni) |
United States Secretary of the Treasury 1789 – 1795 |
Succesor: Oliver Wolcott, Jr. |
| Predecesor: George Washington |
Senior Officer of the United States Army 1799 - 1800 |
Succesor: James Wilkinson |
| Secretari ai Trezoreriei Statelor Unite ale Americii |  |
||
|---|---|---|---|
| Hamilton • Wolcott • Dexter • Gallatin • Campbell • Dallas • Crawford • Rush • Ingham • McLane • Duane • Taney • Woodbury • Ewing • Forward • Spencer • Bibb • Walker • Meredith • Corwin • Guthrie • Cobb • Thomas • Dix • Chase • Fessenden • McCulloch • Boutwell • Richardson • Bristow • Morrill • Sherman • Windom • Folger • Gresham • McCulloch • Manning • Fairchild • Windom • Foster • Carlisle • Gage • Shaw • Cortelyou • MacVeagh • McAdoo • Glass • Houston • Mellon • Mills • Woodin • Morgenthau • Vinson • Snyder • Humphrey • Anderson • Dillon • Fowler • Barr • Kennedy • Connally • Shultz • Simon • Blumenthal • Miller • Regan • Baker • Brady • Bentsen • Rubin • Summers • O'Neill • Snow* Paulson | |||
| Semnatarii Constituţiei Statelor Unite ale Americii |  |
||
|---|---|---|---|
| Baldwin • Bassett • Bedford • Blair • Blount • Brearley • Broom • Butler • Carroll • Clymer • Daniel • Dayton • Dickinson • Few • Fitzsimons • Franklin • Gilman • Gorham • Hamilton • Ingersoll • Johnson • King • Langdon • Livingston • Madison • McHenry • Mifflin • G. Morris • R. Morris • Paterson • C. C. Pinckney • Pinckney • Read • Rutledge • Sherman • Spaight • Washington • Williamson • Wilson • | |||
