Albert I de Meissen
Albert I (supranumit "cel Mândru") (n. 1158 – d. 24 iunie 1195), membru al dinastiei de Wettin, a fost markgraf de Meissen de la 1190 până la moarte.
Tatăl lui Albert a fost Otto al II-lea de Meissen, iar mama sa Hedwiga de Brandenburg. Otto al II-lea nu avea intenția de a-l lăsa pe Albert să îi moștenească domeniile, preferându-l pe fratele mai mic al acestuia, Theodoric. Albert nu s-a împăcat cu această situație, drept pentru care a începutul un război împotriva tatălui și fratelui său. În 1188, el a reușit chiar să îl ia prizonier pe tatăl său, însă la ordinul împăratului Frederic I "Barbarossa", a fost nevoit să îl elibereze, fiindu-i totuși recunosc titlul. Cu toate acestea, conflictul cu fratele său a continuat.[1][2]
După moartea fără urmași a lui Albert din 1195, Meissen, cu minele sale bogate, a fost ocupat de împăratul Henric al VI-lea de Hohenstaufen, devenind fief al Imperiului german. Până la urmă, Dietrich (Theodoric) a obținut posesia moștenirii sale, însă abia în 1198, ca urmare a morții prematura a lui Henric din 1197.[2]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^
- de Herbert Helbig: Albrecht I. der Stolze. In: Neue Deutsche Biographie (NDB). Band 1. Duncker & Humblot, Berlin 1953, p. 168. (full text online)
- ^ a b Heinrich Theodor Flathe: Albrecht I. der Stolze. In: Allgemeine Deutsche Biographie (ADB). Band 1, Duncker & Humblot, Leipzig, 1875, p. 276 de
