Alexandru Andrițoiu
| Alexandru Andrițoiu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Vașcău, România |
| Decedat | (66 de ani) București, România |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | poet traducător |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitate | |
| Studii | Universitatea Babeș-Bolyai |
| Specie literară | Proletcult[1] |
Modifică date / text  | |
Alexandru Andrițoiu (n. 8 octombrie 1929, Vașcău, județul Bihor – d. 1 octombrie 1996, București) a fost un poet și traducător român.
Debutul în presă și l-a făcut în 1949, la ziarul „Lupta Ardealului” din Cluj, iar mai târziu a debutat și în presa culturală la „Almanahul literar”, unde a fost angajat și corector.[2]
După ce, în 1961, a absolvit Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu”, a lucrat în redacțiile a diferite reviste, precum „Contemporanul”, „Luceafărul”, „Gazeta Literară”, „Viața militară”.
Din 1965 a devenit redactor-șef al revistei „Familia” din Oradea, funcție pe care a rămas timp de aproape 25 de ani, de la primul număr până în 1989.
Bun cunoscător de poezie, Alexandru Andrițoiu a alcătuit antologii și a tradus din lirica rusă, maghiară, greacă, vietnameză etc.[3]
Scrie poezie oportunista. De exemplu, in revista Securitatea, nr. 3 din 1968, publica un poem omagiu adus securistului, alias "eroul anonim", care se incheie cu versurile:
"Nenduplecat, dar plin de omenie
De sarbatoarea lui ai vrea sa-i spui
O vorba calda si de bucurie
Caci el, e comunistul care stie
Sa asculte inima partidului
In maretia simplitatii lui. "[4]
Opera[modificare | modificare sursă]
Perioada în care scrie versuri realist-socialiste:[5]
- În țara moților se face ziuă, București, ESPLA, 1953,
- Dragoste și ură, București, Editura Tineretului, 1957,
- Porțile de aur, București, Editura Tineretului, 1958,
- Cartea de lângă inimă, București, Editura Militară, 1959,
- File de cronică, București, Editura Tineretului, 1962
După ce s-a eliberat de responsabilități propagandistice:[5]
- Constelația lirei, București, Editura Eminescu, 1963,
- Vârful cu dor, București, Editura Tineretului, 1964,
- Elixirul tinereții , CPSF 223-224, 1964- nuvelă SF
- Simetrii, București, Editura Eminescu, 1970,
- Euritmii, București, Editura Eminescu, 1972,
- Aur, București, Editura Albatros, 1974,
- Poeme noi, București, Editura Cartea Românească, 1984,
- Versuri, F., 1987,
Ca traducător a publicat traduceri din Rainer Maria Rilke (Poemele franceze), N. Zidarov, I. Utkin și Horvath Imre [6]
A realizat atât singur cât și în colaborare cu alți scriitori antologii de poezie:[6]
- Antologie de poezie canadiană de limbă franceză (1976),
- Antologie de poezie vietnameză clasică și contemporană (1980),
- Antologie de poezie chineză modernă (1990).
A publicat o carte de călătorii prin țară:[6]
- Curcubeu peste Carpați, 1987,
Și o alta, de călătorii prin Orientul Îndepărtat:
- Prin țara dimineților liniștite, Editura Sport-turism, 1989
A realizat scenariile filmelor:[6]
- Șah la rege, 1965
- Cine va deschide ușa, 1967[7],
- Elixirul tinereții (1975) - împreună cu Nicolae Ștefănescu și Beno Meirovici
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ http://www.romlit.ro/literatura_oportunist_ii Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ Biografie Alexandru Andrițoiu
- ^ „Alexandru Andrițoiu”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Al.Andritoiu, Eroul anonim,. „Periodicul "Securitatea"” (PDF). C.N.S.A.S. Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii. Accesat în 30.03.2024. Verificați datele pentru:
|access-date=(ajutor) - ^ a b „Alex. Ștefănescu, La o nouă lectură: Alexandru Andrițoiu”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ a b c d Literatura Română / Alexandru Andrițoiu
- ^ Cine va deschide ușa? (1967)
