Agnes de Hohenstaufen

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Agnes de Hohenstaufen (n. 1176 – d. 7 sau 9 mai 1204, Stade), membră a familiei Hohenstaufen, a fost contesă palatină a Rinului de la 1195 până la moarte.

Viața[modificare | modificare sursă]

Agnes a fost fiică a lui Conrad, conte palatin al Rinului, cu soția sa, Irmengarda de Henneberg.

Tatăl ei, Conrad, era frate vitreg al împăratului Frederic I Barbarossa. Chiar înainte de 1180, a promis-o pe Agnes ca logodnică pentru Henric al V-lea de Braunschweig, fiul mai mare al Welfului Henric Leul, în scopul de a dezamorsa conflictul dintre casele de Hohenstaufen și Welf.

În 1193, fiul și succesorul lui Barbarossa, Henric al VI-lea de Hohenstaufen, dorea să creeze o alianță politică cu regele Filip al II-lea al Franței, scop în care intenționa să acorde regelui Franței mâna verișoarei sale Agnes. Atunci când tânărul Henric al V-lea a auzit de acest plan, i-a contactat pe părinții lui Agnes. Tatăl ei a evitat să își dea consimțământul pentru această logodnă, pentru că, deși prefera o alianță matrimonială cu regele Franței, nu dorea să îl ofenseze pe Henric, pe care Agnes îl venera de-a dreptul.

Mama lui Agnes, Irmengarda de Henneberg (d. 1197) continua să sprijine o căsătorie a fiicei ei cu un membrul din dinastia Welfilor. Puțin după aceea, ele au profitat de absența lui Conrad, care se afla la curtea lui Henric al VI-lea, pentru a dejuca planul împăratului. Irmengarda l-a invitat pe tânărul Welf la castelul Stahleck, unde el s-a căsătorit cu Agnes în ianuarie sau februarie 1194.[1]

Împăratul Henric al VI-lea s-a simțit trădat și i-a cerut lui Conrad să anuleze imediat căsătoria. Cu toate acestea, Conrad a renunțat la rezistența sa inițială față de căsătoria dintre Agnes și Henric și, constatând că aceasta fusese deja binecuvântată de Biserică, a decis să încerce să îl convingă pe împărat de avantajele acestei căsătorii. Fiii lui Conrad muriseră de tineri, iar Henric al VI-lea ar fi putut să își asigure succesiunea asupra Palatinatului renan prin înfeudarea lui Henric Welf. În plus, Conrad și Agnes l-au convins pe împărat să acorde iertarea lui Henric Leul, care fusese proscris de către Barbarossa.

Reconcilierea dintre Henric al VI-lea și Henric Leul a avut loc în martie 1194 la castelul Tilleda. De altfel, Henric al VI-lea își dorea reglementarea conflictului cu Welfii din Germania, astfel încât să aibă parte de liniște în imperiu și să poată să își emită pretențiile asupra Siciliei după moartea pretendentului Tancred de Lecce în 20 februarie 1194.

Urmași[modificare | modificare sursă]

Agnes și Henric au avut un fiu și două fiice:

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Ruth Gerstner: Die Geschichte der lothringischen und rheinischen Pfalzgrafschaft von ihren Anfängen bis zur Ausbildung des Kurterritoriums Pfalz = Rheinisches Archiv, vol. 40, Ludwig Röhrscheid, Bonn, 1941, p. 111 Online

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Paul Barz, Heinrich der Löwe und seine Zeit, Munchen, 2008, ISBN 978-3-423-24676-7, p. 367.
  • Friedemann Bedürftig, Taschenlexikon Staufer, Munich, Piper, 2000, ISBN 3-492-23032-6, p. 11.
  • Johannes Lehmann, Die Staufer. Glanz und Elend eines deutschen Kaisergeschlechts, Gondrom, Bindlach, 1991, ISBN 3-8112-0903-5, S. 201.

Legături externe[modificare | modificare sursă]