Aeroclubul României

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Avion Zlin Z-142, aflat şi în dotarea Aeroclubului României.

Aeroclubul României este o instituție publică finanțată de la bugetul de stat, care se ocupă de pregătirea și perfecționarea teoretică și practică de zbor, precum și de parașutare, cu aeronave civile ușoare, de școală și de sport, pentru personalul aeronautic propriu și pentru sportivii săi legitimați.[1]

Istoric[modificare | modificare sursă]

În anul 1920, din inițiativa prințului George Valentin Bibescu este fondat Aeroclubul Regal al României (ARR), care din 13 aprilie 1923 devine persoană juridică. Vicepreședinte executiv este ales G.V. Bibescu, iar secretar general comandorul aviator Andrei Popovici. ARR se afiliază la Federația Aeronautică Internațională (FAI), candidatura acestuia fiind votată în unanimitate la Conferința FAI din 8-12 august 1923 de la Göteborg. În anul 1936 ARR se transformă în Federația Aeronautică Regală a României (FARR), care, în 10 septembrie 1940 devine Federația Aeronautică Română (FAR), care a activat până în 28 ianuarie 1941. În octombrie 1942 atribuțiile acesteia au fost preluate de Tineretul Aeronautic Român până în februarie 1945 când organizațiile aeronautice și aerocluburile sportive au fost desființate.[2]

În 20 octombrie 1947 patrimoniul aviației sportive este preluat de Organizatia Sportului Popular (OSP) iar activitatea sportivă este subordonată Aviației Civile. În anul 1950 activitatea este coordonată de Comisia Centrală a Aviatiei Sportive (CCAS), iar în 1953 de Asociația Voluntară pentru Sprijinirea Apărării Țării, în subordinea Ministerului Apărării Naționale. Aceasta devine în 1954 Asociația Voluntară pentru Sprijinirea Apărării Patriei (AVSAP) în cadrul căreia în anul 1954 se constituie Aeroclubul Central. În anul 1960 AVSAP se desființează, aviația sportivă trecând în subordinea Uniuneii pentru Cultură Fizica și Sport (UCFS), transformată în Consiliul Național pentru Cultură Fizică și Sport (CNFS). Aeroclubul Central al R.P.R. devine Federația Română de Aviație, iar școlile de pilotaj devin aerocluburi. La 1 noiembrie 1972 Aeroclubul Central devine Aeroclubul Central Român, subordonat Departamentului Aviației Civile.[2]

După 1990[modificare | modificare sursă]

În anul 1991 Aeroclubul Central Român, din subordinea Ministerului Transporturilor se reorganizează sub denumirea Aeroclubul României și este organizat pe filiale teritoriale.[1]

Aerocluburile teritoriale
Denumirea Sediul Aerodromul
Aeroclubul „Traian Vuia” Arad Arad Arad
Aeroclubul „Crișana” Oradea Oradea Oradea
Aeroclubul „Aurel Vlaicu” București București Clinceni
Aeroclubul „Moldova” Iași Iași Iași-Sud
Aeroclubul „Mircea Zorileanu” Sânpetru - Brașov Brașov Sânpetru
Aeroclubul „Mircea Zorileanu” Ghimbav - Brașov Brașov Ghimbav
Aeroclubul „Traian Dârjan” Cluj-Napoca Cluj-Napoca Dezmir
Aeroclubul „Samus” Satu Mare Satu Mare Satu Mare
Aeroclubul „Gheorghe Bănciulescu” Ploiești Ploiești Strejnic
Aeroclubul „Grigore Baștan” Suceava Suceava Salcea
Aeroclubul „Mureș” Târgu Mureș Târgu Mureș Mureșeni
Aeroclubul „Oltenia” Craiova Craiova Balta Verde
Aeroclubul „Maramureș” Baia Mare Baia Mare Tăuții-Măgherăuș
Aeroclubul „Dacia” Deva Deva Săulești
Aeroclubul „Transilvania” Sibiu Sibiu Turnișor
Aeroclubul „Henri Coandă” Pitești Pitești Pitești


Aeroclubul României oferă cursuri de zbor cu motor, planorism sau parașutism. Pentru tinerii cu vârste între 16 și 23 de ani sunt oferite cursuri gratuite,[3] care în anul 2009 au început la 1 februarie.

Avion Zlin 142 din dotarea Aeroclubului României

Pentru cei care depășesc această vârstă cursurile sunt oferite contra cost. La înscriere este nevoie de trecerea unei probe de aptitudini fizice.[4] Cursurile teoretice durează două luni și jumătate, după care se susține un examen teoretic. Cei mai buni, în limita locurilor alocate de la buget, sunt admiși să zboare gratuit timp de șase luni. Cei care în toamnă vor trece examenul pentru obținerea brevetului de pilot vor putea zbura gratuit și în continuare.[5] Pentru cursuri, aerocluburile teritoriale dispun de avioane ultraușoare Festival, planoare IS-28B2, parașute Parafoil, avioane Zlin 142 și Zlin 726.[6]

Aeroclubul României mai are și secții de aeromodelism la aerocluburile Deva și Iași.[3]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Hotărâre nr.567 din 16 august 1991 privind organizarea și funcționarea Aeroclubului României Monitorul Oficial, nr. 291/15 dec. 1995
  2. ^ a b Constantin Mihai Todor Aeroclubul „Mircea Zorileanu” aspera.ro, accesat 7 februarie 2009
  3. ^ a b Aeroclubul României aeroclubulromaniei.ro. accesat 10 februarie 2009
  4. ^ Cursuri gratuite la Aeroclubul Român xtrem.ro, accesat 10 februarie 2009
  5. ^ Aeroclubul României lansează cursurile gratuite de zbor, planorism și parașutism antena3.ro, 15 ianuarie 2009, accesat 10 februarie 2009
  6. ^ Școala de zbor la Aeroclubul Român xtrem.ro, accesat 10 februarie 2009

Legături externe[modificare | modificare sursă]