Adnan Menderes

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Ali Adnan Ertekin Menderes (n. 1899, satul Ciakirbeyli, ținutul Aydin, Imperiul Otoman - d. 17 septembrie 1961, insula Imrali, Turcia) a fost un om politic turc, care a îndeplinit funcția de prim-ministru al Turciei (1950-1960), fiind ales în această funcție în urma unor alegeri democratice. El a fost un om politic turc ce a deținut Medalia Independenței care se oferea soldaților turci răniți în Războiul de independență al Turciei, desfășurat la sfârșitul primului război mondial.

A fost membru al Partidului Liberal Republican, al Partidului Democrat Republican (partid întemeiat de Mustafa Kemal) și al Partidului Democrat. După lovitura de stat din 27 mai 1960 a fost condamnat la moarte prin spânzurare și executat la 17 septembrie 1961. În anul 1990 Parlamentul Turciei a hotărât reabilitarea lui Adnan Menderes și a celor care au fost condamnați în același proces cu el.

Anii copilăriei și ai tinereții[modificare | modificare sursă]

S-a născut în provincia Aydin ca fiu al unui moșier, însă ulterior avea să ajungă să obțină un buletin de identitate ce menționa ca localitate orașul Izmir astfel ca la un miting el avea să se adreseze acestora cu formula ,,dragii mei concetățeni”. Acesta își are originea însă în rândul tătarilor crimeeni, bunicul său Hagi Ali Pasa mutându-se din Koniya la Tire. Menderes este fiul lui İbrahim Ethem și al lui Tevfika. Acesta a mai avut o soră, Melike, ce avea să moară în copilărie. Înainte de începerea primului război mondial a jucat fotbal în postul de atacant la echipa Karsiyaka și apoi ca portar la echipa Altay. După absolvire claselor primare, acesta avea să fie înscris la colegiul american din Izmir pe care avea să-l absolve. În timpul primului război mondial a urmat cursurile școlii de ofițeri de rezervă dar nu a putut fi trimis pe front pentru că s-a îmbolnăvit de malarie. A participat însă la războiul de Independență al Turciei și a fost decorat cu o medalie. S-a căsătorit cu Fatma Berin (1905-22 aprilie 1994), o fată din protipendada Izmirului. După ce a fost ales deputat, a absolvit și facultatea de drept din Ankara (1935).

Viața politică[modificare | modificare sursă]

Aflat la Aydin în anii 30, pentru o scurtă perioadă a încercat să organizeze filiala Partidului Liber Republican. A plecat din acest partid pentru a se înscrie în Partidul republican al Poporului pentru ca în 1931 să devină deputat de Aydin al acestui partid. După moartea lui Ataturk, conducerea partidului este preluată de Inonu care dorea naționalizarea autovehiculelor folosite în agricultură, motiv pentru care Menderes intră în conflict cu acesta. Cea mai dură reacție a lui Menderes a avut loc atunci când aceștia s-au întrevăzut cu prilejul legii împroprietăririi cu pământ. Nefiind de acord cu prevederile legii, Menderes împreună cu alți trei deputați părăsește partidul pentru a pune bazele unui nou partid.

Partidul Democrat[modificare | modificare sursă]

La 7 aprilie 1945, împreună cu Gelal Bayar, Fuad Koprulu și Refik Koraltan, a pus bazele partidului Democrat. Dupa alegerile din 1946 au avut loc mari dispute intre putere si opozitie, astfel ca intre partidul democrat aflat in opozitie si partidul de la putere-Partidul Republican al Poporului-se deschideau pe zi ce trecea noi propleme de confruntare. La 12 iulie 1947, presedintele republicii Turcia, printr un comunicat a incercat sa creeze o liniste din punct de vedere politic, acest comunicat avea sa ramina in istoria Turciei sub numele de COMUNICATUL DE LA 12 IULIE. Ulterior intre presedintele statului, Ismet Inonu si presedintele partidului Democrat se va incheia o intelegere in care se preciza ca daca partidul democrat va ajunge la putere nu va cere socoteala pentru greselile fara delegile comise in aceasta perioada. Din cauza acestei intelegeri unii membrii ai partidului Democrat au demisionat si la 19 iulie 1948 au creat Partidul National. La alegerile din 1950, Partidul Democrat a obtinut 52,7% iar Partidul republican al Poporului avand doar 39,4% din voturi. Ca urmare a acestor rezultate presedintele republicii e ales Celal Bayar iar Menderes devine prim ministru. Aceasta mutare a fost vazuta ca o surpriza pentru ca foarte multe persoane se asteptau ca in aceasta functie sa fie ales Fuad Koprulu. noul guvern si a inceput activitatea la 22 mai. In cadrul acestui cabinet, Koprulu indeplinind functia de ministru de externe. in cei 10 ani cat Menderes a fost prim ministru au avut loc schimbari majore atat in politica interna cat si in cea externa. acum in perioada lui se decide ca pe bani sa apara figura primului presedinte al republicii-Kemal Mustafa Ataturk. Chemarea la rugaciune a inceput sa fie facuta din nou in limba araba (in primele clipe de existenta a republicii Turcia ministerul culturii luase decizia la 18 iulie 1932 ca aceasta chemare la rugaciune-ezan-care se facea in limba araba sa fie facuta in limba turca). In 1951 Turcia participa sub egida ONU la razboiul din Koreea, aceasta fiind si o manevra politica intrucat Turcia dorea atunci sa fie primita in NATO lucra care se si va realiza. In acelasi an la cererea NATO a fost creat si Institutul de Cercetare si Mobilizare de razboi (era o organizatie secreta creata de srviciul de inteligenta american, CIA, si NATO)- care avea ca scop sa lupte impotriva regimurilor comuniste. Intre anii 1950 si 1954 Turcia a cunoscut o revigorare economica, acum s a trecut la o economie libera de piata permitindu/se strainilor sa caute si sa scoata petro. A fost data o lege care sa impulsioneze venirea de capital strain. Cu ajutorul creditelor luate acum se dezvolta agricultura care beneficiaza si de tehnicile moderne din acea vreme de mecanizare. Cu ajutorul palnului Marshall incepe sa se dezvolte si industria. In 1954 se infiinteaza si banka Vakif care in prezent este a patra banca ca marime din Turcia. Venitul brut crescand in aceasta perioada cu aproximativ 9 % La laegerile din 2 mai 1954 Partidul democrat a obtinut o mare victorie obtinand 57 la suta din alegeri ceea ce i a permis sa conduca fara a mai face aliante politice. Era o victorie imensa pentru ca de 150 de ani de cand se incerca modernizarea turciei un asemenea scor electoral nu mai fusese atins. In urma acestei victorii Partidul Democrat a obtinut 502 deputati, Partidul creat de ataturk cu 35,9 la suta din voturi avand doar 31 de deputati, Partidul Republica National a avut 4% ceea ce i-a permis să aibă 5 deputati iar independentii au castigat 3 locuuri in parlament. Din 1955 economia incepe sa mearga tot mai prost: datoria externa a inceput sa creasca, balanța de plăți mergea tot mai rau, valuat care intra in tara nu era suficienta. Din toate aceste motive au inceput sa apara problema in tara. Tot in aceasta perioada, la 29 august 1955 in Londra, incep discutiile in trei intre Marea Britanie, Grecia, si Turcia legate de posesia asupra insulei Cipru care in acel moment se afla in posesia Regatului Unit si care acum dorea sa se retraga din Insula. In primul tur al inatlnirilor nu s a luat nici o hotarare. Intre timp incepand cu 1 aprilie 1955 grecii au format o organizatie numita EOKA si care a trecut la actiune incendiind satele turcesti din Cipru. Pentru a putea sa se apere turcii au format si ei mici organizatii pentru a se apara de aceste atacuri. La 27 iulie 1957 la ordinulu lui adnan menderes si al ministerului de externe, Fatih Rustu Zorlu dar si sub conducerea generalului Danis karabelen si a altor personalitati a fost constituit la LEFKOSA, ORGANIZATIA DE REZISTENTA A TURCILOR.

Evenimentele din 6-7 septembrie[modificare | modificare sursă]

În timp ce la Londra începuse al doilea tur al discuțiilor privind insula Cipru, la 6 iulie 1955 gazetele din Istanbul scriau că asupra casei din Selanik în care a locuit Ataturk s-ar fi aruncat o bombă fapt ce i-a determinat pe turci să îi atace pe minoritarii greci din Istanbul. Au fost atacate astfel 73 de biserici ortodoxe, o sinagogă, 2 mănăstiri, 4340 de prăvălii, 110 hoteluri și restaurante, 21 de fabrici, find ucis și un preot ortodox grec. Din cauza acestor evenimente care s-au petrecut în noaptea de 6 spre 7 iulie a fost nevoie ca parlamentul turc să se întâlnească într-o ședință extraordinară. Pe 15 octombrie 1955 are loc congresul Partidului Democrat și din nou Menderes este ales președinte.

Accidentul de avion[modificare | modificare sursă]

La 17 februarie 1959 aflându-se în drum spre Londra unde urma să semneze cu Grecia o înțelegere cu privire la insula Cipru, înțelegere la care Marea Britanie avea rol de mediator, în apropierea aeroportului Gatwick, în timp ce se pregătea de aterizare, avionul în care se afla Menderes avea să se prăbușească fără ca premierul turc să pățească ceva grav, el reușind să scape din acest accident. În 1959 este semnată și înțelegerea care a dus la formarea Republicii Cipru.

Evenimentele din 27 mai 1960[modificare | modificare sursă]

Spre dimineața orei de 5 a zilei de 27 mai, colonelul Alparslan Turkes anunță la radio că în urma unei lovituri de stat, puterea a fost preluată de armată. În acel moment Menderes se afla la Kutahya unde a fost reținut de către Muhsin Batur și dus la Ankara. Ulterior împreună cu alte persoane membre ala Partidului Democrat, Menderes este închis pe Yassiada. Acum avea să se creeze un Comitet de Uniune Națională sub conducerea lui Cemal Gursel. Mendres este judecat și în cele din urmă este condamnat la moarte.