Adelolf de Boulogne

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Adelolf[a] (d. 13 noiembrie 933) a fost conte de Boulogne de la anul 918 până la moarte.

Viața[modificare | modificare sursă]

Adelolf a fost unul dintre fiii contelui Balduin al II-lea de Flandra cu Aelfthryth.[1] El a fost probabil botezat după numele străbunicului său matern, regele Aethelwulf de Wessex.[2] Extinse posesiuni ale lui Balduin al II-lea și multele funcții din ceea ce astăzi se află în nordul Franței și în vestul Belgiei au fost divizate între fiii săi odată cu moartea sa din 918.[3] Fiul cel mare, Arnulf, a devenit conte de Flandra, în vreme ce Adelolf a succedat tatălui lor în poziția de conte de Saint-Pol, de Boulogne și de Thérouanne.[3] De asemenea, el a mai fost abate laic al abației Sfântului Bertinus din Saint-Omer.[4]

În 926, Adelulf a fost trimis ca ambasador la vărul său pe linie maternă, regele Athelstan de Wessex de către contele Hugo cel Mare,[5] conducătorul efectiv al Franței de nord în timpul lui Rudolf de Burgundia, care fusese ales rege al Franței în 923. Adelolf urma să obțină acordul regelui Angliei pentru o căsătorie între Hugo cel Mare și o altă soră a regelui din Wessex.[6] Printre cadourile costisitoare trimise lui Aethelstan, un avid colecționar de moaște sfinte, se zice că s-ar fi aflat sabia împăratului roman Constantin cel Mare și Sfânta Lance. Misiunea s-a încheiat cu succes, iar Hugo s-a căsătorit cu cumnata lui Aethelstan, Eadhild.[7]

Adelolf a fost tatăl lui Arnulf al II-lea de Boulogne (care i-a succedat la conducerea comitatului de Boulogne; d. 971), ca și al unui fiu ilegitim, numit Balduin (d. 973) care a fost protector al contelui Arnulf al II-lea de Flandra.[4]

Conform Gesta abbatum Sancti Bertini Sithiensium a cronicarului Folcwine, Adelolf a murit în 13 noiembrie 933, fiind înmormântat la Saint-Bertin.[8]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Detlev Schwennicke, Europäische Stammtafeln|Europäische Stammtafeln: Stammtafeln zur Geschichte der Europäischen Staaten, Neue Folge, Band II, Marburg, Verlag von J. A. Stargardt, 1984, Tafel 5.
  2. ^ Philip Grierson (1941), "The Relations between England and Flanders before the Norman Conquest", Transactions of the Royal Historical Society, Fourth Series, 23, p. 86; Le Jan; Vanderkindere.
  3. ^ a b Renée Nip, 'The Political Relations between England and Flanders (1066-1128)', Anglo-Norman Studies 21: Proceedings of the Battle Conference 1998 (ed. Christopher Harper-Bill), Woodbridge, UK, The Boydell Press, 1999, p. 150.
  4. ^ a b Le Jan; Vanderkindere.
  5. ^ Anglo-Saxon England, Volume 15 (ed. Peter Clemoes, Simon Keynes, Michael Lapidge), Cambridge University Press, 1986, p. 93.
  6. ^ Sarah Foot, AEthelstan: The First King of England, New Haven, Yale University Press, 2011, p. 192.
  7. ^ The Annals of Flodoard of Reims, 919–966 (ed. & trad. Steven Fanning, Bernard S. Bachrach), University of Toronto Press, 2011, p. 16.
  8. ^ Le Jan?; Vanderkindere.

Note suplimentare[modificare | modificare sursă]

  • Hill, Paul (2004), The Age of Athelstan: Britain's Forgotten History, Stroud: Tempus, ISBN 0-7524-2566-8 
  • Le Jan, Régine (2003), Famille et Pouvoir dans le Monde Franc (VIIe–Xe Siècle). Essai d'anthropologie sociale., Paris: Publications de la Sorbonne, ISBN 2-85944-268-5 
  • Vanderkindere, Léon (1902), La formation territoriale des principautés belges au Moyen Age, 1, Brussels: H. Lamertin 

http://fmg.ac/Projects/MedLands/NORTHERN%20FRANCE.htm#Adalolfdied933

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Numele este consemnat și în următoarele forme: Adelulf, Adalulf, Adalolf, Adalolphe, Adalolphus.