Adalgis

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Adalgis, conform Codex Legum Langobardorum din secolul al XI-lea

Adalgis sau Adelchis (d. 788) a fost fiul ultimului rege longobard, Desiderius și principe al longobarzilor din nordul Italiei (Langobardia Major).

După ce tatăl său a fost înfrânt de către regele Carol cel Mare al francilor în Pavia în 774, Adalgis s-a refugiat în Imperiul Bizantin. El spera să își recupereze regatul cu sprijinul împărătesei Irina, însă când într-un final i s-a ivit ocazia în 787, el a fost înfrânt de către o coaliție constituită între franci și noul principe de Benevento, Grimoald al III-lea, devenit vasal loial lui Carol cel Mare. Adalgis s-a refugiat din nou la Constantinopol, unde a și murit la scurt timp, după ce a obținut titlul bizantin de patrikios.