Acordurile de la Helsinki

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Actul Final de la Helsinki)

Acordurile de la Helsinki (Actul Final de la Helsinki sau Declarația de la Helsinki) au fost semnate la 1 august 1975 la Helsinki (Finlanda) de 35 de state, între care cele două mari puteri (Uniunea Sovietică și Statele Unite ale Americii), Canada și toate celelalte state europene, cu excepția Albaniei și Andorrei.

Aceste text (care nu este un tratat în sensul juridic al termenului) a marcat sfârșitul Conferinței pentru Securitatea și Cooperarea în Europa (CSCE).[1] A fost o tentativă de îmbunătățire a relațiilor dintre statele europene din blocul comunist și Occident.

Articole[modificare | modificare sursă]

Declarația asupra principiilor care acționează în relațiile dintre statele participante (cunoscută și sub denumirea de Decalogul) a enumerat următoarele 10 puncte:

  1. Respectarea drepturilor inerente ale suveranității
  2. Nerecurgerea la amenințarea sau la folosirea forței
  3. Inviolabilitatea frontierelor
  4. Integritatea teritorială a statelor
  5. Reglementarea pașnică a diferendelor
  6. Neintervenția în afacerile interne
  7. Respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale
  8. Egalitatea în drepturi a popoarelor și dreptul popoarelor de a dispune de ele însele
  9. Cooperarea între state
  10. Îndeplinirea cu bună credința a obligațiilor asumate conform dreptului internațional

Pentru supravegherea acestor Acorduri a fost creat Helsinki Watch (care se află la originea organizației non guvernamentale „Human Rights Watch”).

Statele semnatare[modificare | modificare sursă]

Șefi de state, șefi de guverne și alți lideri ai statelor participante[modificare | modificare sursă]

Statele au fost enumerate în ordinea alfabetului francez.

  1. Helmut Schmidt, Cancelarul federal al Republicii Federale Germania
  2. Erich Honecker, Președintele Consiliului de Stat al Republicii Democrate Germane
  3. Bruno Kreisky, Cancelar al Republicii Austria
  4. Leo Tindemans, Prim-ministru al Belgiei
  5. Todor Jivkov, Președintele Consiliului de Stat al Republicii Populare Bulgaria
  6. Pierre Trudeau, Prim-ministru al Canadei
  7. Makarios al III-lea, Președintele Ciprului
  8. Anker Jørgensen, Prim-ministru al Danemarcei
  9. Carlos Arias Navarro, Prim-ministru al Spaniei
  10. Urho Kekkonen, Președintele Finlandei
  11. Valéry Giscard d’Estaing, Președintele Republicii Franceze și co-prinț al Andorrei
  12. Gerald Ford, Președintele Statelor Unite ale Americii
  13. Harold Wilson, Prim-ministru al Regatului Unit
  14. Konstantinos Karamanlis, Prim-ministru al Greciei
  15. János Kádár, Președintele Consiliului de Miniștri al Republicii Populare Ungare
  16. Liam Cosgrave, Prim-ministru al Republicii Irlanda
  17. Geir Hallgrímsson, Prim-ministru al Islandei
  18. Aldo Moro, Prim-ministru al Republicii Italiene
  19. Walter Kieber, Prim-ministru al Liechtensteinului
  20. Gaston Thorn, Prim-ministru al Marelui Ducat de Luxembourg
  21. Dom Mintoff, Prim-ministru al Maltei
  22. André Saint-Mleux, Ministru al Principatului Monaco
  23. Trygve Bratteli, Prim-ministru al Norvegiei
  24. Joop den Uyl, Prim-ministru al Regatului Țărilor de Jos
  25. Edward Gierek, Prim-secretar al Partidului Muncitoresc Unit Polonez
  26. Francisco da Costa Gomes, Președintele Portugaliei
  27. Nicolae Ceaușescu, Președintele Republicii Socialiste România
  28. Gian Luigi Berti, Căpitanul Regent al Republicii San Marino
  29. Agostino Casaroli, Cardinal Secretar de Stat al Sfântului Scaun
  30. Olof Palme, Prim-ministru al Suediei
  31. Pierre Graber, Președintele Confederației Helvetice
  32. Gustáv Husák, Președintele Republicii Socialiste Cehoslovace
  33. Süleyman Demirel, Prim-ministru al Republicii Turcia
  34. Leonid Brejnev, Secretarul General al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
  35. Josip Broz Tito, Președintele Republicii Socialiste Federative Iugoslavia.

Absenți[modificare | modificare sursă]

  1. Joan Martí Alanis, Co-prinț al Andorrei și episcop de Urgell
  2. Mehmet Shehu, Președintele Consiliului de Miniștri al Republicii Populare Albania.

Puncte discutate[modificare | modificare sursă]

« Primul coș: Inviolabilitatea frontierelor europene»[modificare | modificare sursă]

« Al doilea coș: Cooperarea europeană între blocul comunist și blocul capitalist »[modificare | modificare sursă]

« Al treilea coș: Respectarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale »[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ fr Acordurile de la Helsinki Arhivat în , la Wayback Machine.

Legături externe[modificare | modificare sursă]