Acordul de la Saint-Jean-de-Maurienne

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Acordul de la
Saint-Jean-de-Maurienne
Semnatari Flag of the United Kingdom.svg Regatul Unit
Flag of France.svg Franța
Flag of Italy (1861-1946).svg Italia
Limbi engleză, franceză, italiană

Acordul de la Saint-Jean-de-Maurienne a fost un acord secret semnat de reprezentanții Franței, Italiei și Regatului Unit în localitatea Saint-Jean-de-Maurienne pe 26 aprilie 1917 și intrat în vigoare în perioada august – septembrie 1917. Proiectul acordului a fost conceput de ministrul de externe al Italiei pentru rezolvarea conflictelor de interese ale celor trei puteri în Orientul Mijlociu [1]. Negociatorii principali au fost ministrul de externe italian Sidney Sonnino și premierii italian, britanic și francez. Rușii nu au fost invitați să participe la negocieri, de vreme ce regimul țarist se prăbușise.

Acordul a fost conceput pentru echilibrarea balanței puterii pe frontul din Orientul Mijlociu, după retragerea forțelor ruse din regiunea Caucazului, în ciuda implicării în luptele de pe acest front a forțelor Republicii Democrate Armene.

Context[modificare | modificare sursă]

Vedeți și: Tratatul de la Londra (1915) și Împărțirea Imperiului Otoman

Reprezentanții Regatului Unit, Franței, Rusiei și Italiei s-au întâlnit la Londra pentru semnarea unei înțelegeri care să deschidă calea participării celei din urmă la luptele Primului Război Mondial. În timpul negocierilor de la Londra, Italia nu a reușit să-și asigure recunoașterea intereselor în Imperiul Otoman. Cele patru puteri au decis ca Imperiul Otoman să fie împărțit între puterile semnatare, iar Italia să primească o „parte dreaptă” în regiunea Adana. Întinderea zonei italiene de ocupație urma să fie decisă mai târziu.

Punerea în practică[modificare | modificare sursă]

Vedeți și: Războiul de Independență al Turciei, Ocupația Izmirului, și Conferința de Pace de la Paris din 1919

În conformitate cu prevederile acestui pact, Franța ocupa regiunea Adana, în vreme ce Italia urma să primească restul Anatoliei de sud-vest, inclusiv Izmirul (Smirna) [2] [3]. În 1919, premierul elen Eleuthérios Venizélos, prin obținerea permisiunii delegațiilor de la Conferința de Pace de la Paris pentru ocuparea Izmirului, în ciuda opoziției italienilor, bazate pe promisiunile de la Londra[1].

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b George Horton (1926). „[url=http://www.hri.org/docs/Horton/hb-24.html Chapter XXIV - Italy’s designs on Smyrna]”. The Blight of Asia. HR-Net, Hellenic Resources Network. url=http://www.hri.org/docs/Horton/hb-24.html. Accesat la 3 iulie 2010. 
  2. ^ Agreement of Saint-Jean-de-Maurienne”. Encyclopædia Britannica. http://www.britannica.com/EBchecked/topic/517329/Agreement-of-Saint-Jean-de-Maurienne. Accesat la 30 septembrie 2010. 
  3. ^ Houghton Mifflin, ed (2001). The Encyclopedia of world history : ancient, medieval, and modern, chronologically arranged (ed. 6). pp. 659. 0395652375 9780395652374 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]