Acid oleic
| Acid oleic | |
 | |
 | |
| Nume IUPAC | Acid cis-9-octadecenoic |
|---|---|
| Alte denumiri | Acid oleic 18:1 cis 9 |
| Identificare | |
| Număr CAS | 112-80-1 |
| ChEMBL | CHEMBL8659 |
| PubChem CID | 445639 |
| Informații generale | |
| Formulă chimică | C18H34O2 |
| Aspect | lichid uleios incolor sau galben |
| Masă molară | 282,46 g/mol |
| Proprietăți | |
| Densitate | 0,895 g/mL |
| Starea de agregare | lichidă |
| Punct de topire | 13 până la 14 °C |
| Punct de fierbere | 360 °C |
| Vâscozitate | dinamică 25,6 de millipascal secondi  |
 | |
| Fraze R | R38 |
| NFPA 704 | |
1
1
0
| |
| Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel. | |
Modifică date / text  | |
Acidul oleic este un acid gras care se găsește natural în diverse grăsimi și uleiuri vegetale și animale. Este un ulei inodor și incolor, însă unele mostre comerciale pot fi galbene. Din punct de vedere chimic, acidul oleic este un acid gras omega-9 mononesaturat (MUFA), cu abrevierea 18:1 cis-9. Formula sa este CH3(CH2)7CH=CH(CH2)7COOH. [1] Este cel mai răspândit dintre acizii grași naturali. [2]
Utilizări[modificare | modificare sursă]
Acidul oleic (în forma de trigliceridă) face parte din dieta normală a oamenilor, fiind găsit în grăsimi animale și uleiuri vegetale.
Sarea sodică a acidului oleic este un component major în săpunuri ca agent emulgator. De asemenea este utilizat și ca emolient. [3] Cantități mici de acid oleic sunt folosite ca excipient în medicamente, ca emulgator și stabilizator în produse cu aerosoli. [4]
Referințe[modificare | modificare sursă]
- ^ Thomas, Alfred (). „Fats and Fatty Oils”. Ullmann's Encyclopedia of Industrial Chemistry. doi:10.1002/14356007.a10_173. ISBN 3-527-30673-0.
- ^ Acizii grași; acidul oleic Arhivat în , la Wayback Machine. Accesat pe 10 iunie 2014
- ^ Carrasco, F. (). „Ingredientes Cosméticos”. Diccionario de Ingredientes (ed. 4th). p. 428. ISBN 978-84-613-4979-1.
- ^ Smolinske, Susan C. (). Handbook of Food, Drug, and Cosmetic Excipients. pp. 247–8. ISBN 978-0-8493-3585-3.
| ||||||||||||||||||||
