Achile Diculescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Achile Diculescu
Date personale
Născut1891 Modificați la Wikidata
Decedat1979 (88 de ani) Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata

Achile Diculescu (n. 1891 – d. 1979) a fost un general inspector aviator român, care a luptat în cel de-al doilea război mondial alături de armata germană.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Achile Diculescu s-a născut în anul 1891.

A absolvit Școala de Ofițeri de Artilerie și Școala Superioară de Război din București în perioada 1921 - 1923, fiind primul ofițer de aviație care a absolvit această instituție, fiind brevetat ofițer de stat-major aero.

  • 1933 - 1934 - Căpitan-comandor - Comandantul Centrului de Instrucție al Aeronauticii (mutat la Pipera în anul 1925).
  • 1937 - 1938 - Comandorul - Comandant al Școlii Pregătitoare și Speciale ale Aeronauticii Cotroceni.
  • 11 mai - 4 septembrie 1940 - Subsecretar de Stat la Ministerul Aerului și Marinei.
  • General de escadra aeriană.

Până în anul 1944 activează ca îndrumător pe lângă Întreprinderea de Avioane București; "Prin decizia d-lui ministru subsecretar de Stat al Inzestrării Armatei și Producției de Război NI'. 1 74 din 22 Septemvrie 1944, următorii îndrumători ai armatei încetează de a mai funcționa pe lângă întreprinderile mai jos menționate, cu începere dela data publicării prezentei deciziuni : D-I general Diculescu Achile la Regia Autonomă I.A.R." (Monitorul Oficial al României Nr. 6422 din 26 Septemvrie 1944.)

Fiind considerat simpatizant al P.N.Ț., a fost arestat de Securitate în august 1947, împreună cu lotul secției militare a P.N.Ț-ului și deținut la închisoarea Văcărești. Este rearestat în noaptea de 5/6 mai 1950, de această dată în calitate de fost demnitar și condamnat. Execută cinci ani de detenție în penitenciarul Sighet, unde a stat până în 1955.

Decorații[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Decretul Regal nr. 1.909 din 8 iunie 1940 pentru conferiri de ordine și medalii, publicat în Monitorul Oficial, anul CVIII, nr. 131 din 8 iunie 1940, partea I-a, p. 2.825.