Abuz

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Abuz: Încălcare a legalității, faptă ilegală, delict săvârșit de cineva prin depășirea atribuțiilor sale, înșelăciune care constă din însușirea ilegală, înstrăinarea sau refuzul de restituire a unui obiect încredințat spre păstrare sau spre utilizare. Delict care constă în exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului său social-economic. Întrebuințare fără măsură a unui lucru; exces.

Abuzul în RPR[modificare | modificare sursă]

  • a) Abuz de drept, exercitare a unui drept împotriva scopului lui economic și social. Potrivit legislației R.P.R., cetățenii sunt obligați să-și exercite drepturile civile în strictă conformitate cu scopul lor social-economic și ținând seama de regulile de conviețuire socialistă. În țările capitaliste, teoria abuzului de drept este folosită pe scară largă de către monopoluri pentru ca, în folosul lor, să se îngrădească drepturile proprietarilor mici și mijlocii. De asemenea, capitaliștii abuzează de drepturile lor, concediind pe muncitorii care au participat la greve, pe comuniști și alți muncitori și funcționari progresiști.
  • b) Abuz de încredere, infracțiune săvârșită de acela care își însușește, dispune pe nedrept sau refuză a restitui un lucru mobil încredințat lui (sub formă de depozit, mandat, gaj, locațiune etc.) cu obligația de a-l înapoia.
  • c) Abuz în serviciu, infracțiune care constă în încălcarea de către un funcționar a îndatoririlor de serviciu, dacă prin această încălcare se aduc prejudicii grave intereselor obștești sau intereselor legale ale unor cetățeni.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Acest articol conține text din Dicționarul enciclopedic român (1962-1966), aflat acum în domeniul public.