Absorbție (fizică)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

În fizică, absorbția reprezintă:

  • procesul de pătrundere a particulelor (molecule, atomi sau ioni) unei substanțe (absorbit) într-o altă substanță (absorbant).
  • micșorarea energiei cinetice sau a numărului particulelor, la trecerea printr-o substanță.
  • fenomenul de atenuare a energiei unei radiații electromagnetice în timpul trecerii sale printr-un mediu transparent. Energia care este absorbită de către mediu se transformă în alte forme de energie.

În acest ultim caz, soluția ecuației undelor plane, ce se propagă în direcția axei Ox într-un mediu disipativ, se poate scrie:

 \Psi = ae^{-\frac {\alpha}{2} x} e^{i(\omega t- kx)} ,

unde \omega este pulsația undei, iar k numărul de undă.

Deoarece intensitatea undei este proporțională cu pătratul amplitudinii (egal cu \Psi \Psi^*), rezultă:

 I = C \Psi \Psi^* = Ca^2 e^{-\alpha x},

unde Ca^2 = I_0  (intensitatea undei înainte de a pătrunde în mediul disipativ). Deci:

 I= I_0 e^{-\alpha x}

și reprezintă legea de absorbție a undelor, unde  \alpha este coeficientul de absorbție.

În funcție de penetrația \delta, legea de absorbție a undelor se mai poate scrie:

 I= I_0 e^{-2 \frac {x}{\delta} } .


Fluxul energetic \Phi_{\text{e}} al undei este energia ce pătrunde în mediu în unitate de timp: \Phi_{\text{e}} = \frac{dW_{\text{e}}}{dt} ;

în care W_{\text{e}} este energia electromagnetică a radiației luminoase. Fluxul (ca și puterea) se măsoară în wați.

Intensitatea unei unde plane incidente I_0 suferă o micșorare după legea:

I=I_0 e^{-kd}

unde d este grosimea stratului de substanță străbătută de lumină, k este coeficientul de absorbție care în general depinde de lungimea de undă.

Referințe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]