Abodi Nagy Béla
| Béla Nagy Abodi | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1]  Eliseni, România |
| Decedat | (94 de ani) Budapesta, Ungaria |
| Înmormântat | Cimitirul Hajongard din Cluj |
| Părinți | Géza Nagy[*] |
| Frați și surori | Géza Nagy[*] István Nagy[*] |
| Copii | Anna Nagy[*] Géza Nagy[*] |
| Cetățenie |  Ungaria |
| Ocupație | pictor |
| Limbi vorbite | limba maghiară limba română |
| Activitate | |
| Studii | Universitatea de Arte Frumoase din Budapesta[*] |
| Site oficial | http://www.abodi.org/, http://www.abodi.hu/ |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Abodi Nagy Béla (n. , Eliseni, Secuieni, Harghita, România – d. , Budapesta, Ungaria) a fost un pictor român de etnie maghiară.
Între 1936 și 1940 a studiat la Academia de Belle Arte din București cu Camil Ressu și a continuat studiile la Universitatea de Arte din Budapesta ca elev al lui Szőnyi István (1894–1960) și a continuat cu studii de master (1941-1942).[2]
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost înrolat timp de 5 ani în armata Ungarei iar între 1945 și 1948, a fost prizonier de război în URSS.[2]
A devenit profesor la Universitatea de Artă și Design "Ion Andreescu" din Cluj, unde a lucrat din 1949 până în 1983, fiind cel care a îndrumat mai multe generații de artiști.[2]
Până în 2008 a locuit la Cluj-Napoca, după care s-a mutat la Budapesta.[2]
A decedat, în al 95-lea an al vieții, în Budapesta și a fost înmormântat vineri, 14 decembrie 2012, în Cimitirul Central din Cluj-Napoca.[3]
Opera[modificare | modificare sursă]
În volumul publicat de Bajor Andor în 1986 apar următoarele reproduceri:[4] Nagyanyám [Bunica mea] (1943), Templomban [În biserică] (1943), Zsófi (1952), Csíkos ruhás nő [Femeie cu rochie în dungi] (1956), Részegek II [Bețivi II] (1957), Eső után [După ploaie] (1960), Géza (1961), Elégia [Elegie] (1964), Hazai táj [Peisaj natal] (1965), Várakozók [Așteptare] (1967), Tavasz [Primăvară] (1968), A jövő fénye [Lumina viitorului] (1972), Mezei virágok [Flori de câmp] (1974), Búcsúzás [Rămas bun] (1975), Falusiak [Săteni] (1974), Együtt [Împreună] (1982), Éva (1940), Szemben az ablakkal [În fața ferestrei] (1943), Vasárnap délután [Duminică după amiază] (1944), Hójában [În Hoia] (1951), Önarckép [Autoportret] (1952), Gyermekek [Copii] (1952), Fónagy elfogatása (1953), Elválás [Despărțire] (1955), Télutó [Sfârșit de iarnă] (1955), Őszi verseny [Întrecere de toamnă] (1955), Olvasók [Cititori] (1956), Tárgyalás [Discuție] (1957), Klári (1957), Menekülés [Refugiu] (1957), Lakodalom [Nuntă] (1958), Hazafelé [Spre casă] (1958), Diáklány [Elevă] (1963), Leányarc [Chip de fată] (1964), Férfifej [Cap de bărbat] (1964), Özvegyek [Văduve] (1965), Barátnők [Prietene] (1966), Leányok [Fete] (1967), Aszonyok [Femei] (1967), Várakozó [Așteptare] (1968), Régi Kolozsvár [Clujul vechi] (1970), Fekete blúzos leány [Fată cu bluză neagră] (1972), Ősz felé [Spre toamnă] (1973), Élő emlék [Amintire vie] (1974), Munkába menők [Mergând la muncă] (1974), Család [Familie] (1976), Mezei ünnep [Sărbătoare câmpenească] (1976), Női arckép [Portret de femeie] (1976), Pisze [Cârn] (1977), Nemzedékek [Generații] (1977), Sárgahajú nő [Femeie cu păr galben] (1978), Gyümölcsszedők [Culegători de fructe] (1978), Találkozás [Întâlnire] (1979), Délutáni melankólia [Melancolie de după amiază] (1980), Csendélet gyümölccsel, virággal [Natură moartă cu fructe și flori] (1980), Forrás [Izvor] (1980), Bartók Béla (1981), Georgina (1983), Kendős asszony [Femeie cu batic] (1983), Jegyesek [Logodnici] (1984).
Donație[modificare | modificare sursă]
La vârsta de 94 de ani, Abodi Nagy Béla, fost rector al Universității de Arte Plastice din Cluj, a donat trei lucrări pentru Muzeul de Artă al Transilvaniei în curs de a fi înființat la Sfântu Gheorghe.[5]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b Béla Abodi Nagy, Allgemeines Künstlerlexikon Online
- ^ a b c d Abodi Nagy Béla
- ^ Ziarul Făclia Cluj
- ^ Bajor Andor Abodi Nagy Béla, 76 p. + ilustrații, editura Kriterion București, 1986
- ^ Donații pentru viitorul Muzeu de Artă al Transilvaniei
