Aba I

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Aba I a fost un catalicos nestorian între anii 540-552[1].

Viața[modificare | modificare sursă]

S-a născut într-o familie necreștină care împărtășea credința zoroastriană sau mazdeană. S-a convertit la creștinism și a fost botezat la Hira, după care a urmat școala la Nisibe și apoi la Edessa, pentru a aprofunda limba greacă. În scopul cunoașterii tradițiilor creștine, călătorește în Palestina, Egipt, Grecia și Constantinopol. Este probabil că l-a cunoscut pe Cosma Indicopleustul la Alexandria. Se va întoarce apoi la Nisibe, începând o bogată carieră de profesor. În 540 este ales catolicos (patriarh), succedându-l pe catolicosul Pavel în scaunul patriarhal din Seleucia. Aici va deschide o școală la care, de altfel, va fi profesor. Atacă în public zoroastrismul, motiv pentru care este exilat. Reîntors din exil este arestat, murind în închisoare în anul 552]][1]. Informațiile referitoare la moartea sa sunt contradictorii. Este sigur faptul că a suferit pentru credința sa, din această cauză fiind considerat sfânt de către Biserica nestoriană.

Opera[modificare | modificare sursă]

Îi este atribuită o versiune integrală în siriacă a Vechiului și Noului Testament, traducere efectuată din limba greacă. De asemenea, este considerat autorul unor comentarii la Facere, psalmi, Proverbe, precum și a unui tratat asupra impedimentelor la căsătorie, imne și omilii. A tradus în siriacă liturghia lui Nestorie.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Benedetto, Robert, James O. Duke (2008). New Westminster Dictionary of Church History. Westminster John Knox Press. p. 406. ISBN 0-664-22416-4.