9 Metis

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Acest articol se referă la un asteroid. Pentru alte sensuri, vedeți Metis (dezambiguizare).
9 Metis 9 Metis symbol.svg
AnimatedOrbitOf9Metis.gif

Orbita asteroidului 9 Metis
Nume alternativ 1974 QU2
Numit după Metis
Date generale
Descoperire A. Graham
25 aprilie 1848
Caracteristicile orbitei
Semiaxa mare 357,052 Gm (2,387 UA)
Distanța la periheliu 313,556 Gm (2,096 UA)
Distanța la afeliu 400,548 Gm (2,678 UA)
Excentricitatea 0,122
Argumentul periheliului 5,489°
Perioada siderală 1346.815 zile (3.69 ani)
Viteza medie pe orbită 19,21 km/s
Înclinarea față de ecliptică 5,576°
Longitudinea nodului ascendent 68,982°
Anomalie medie 274,183°
Date fizice
Raza medie 222×182×130 km[1]
235×195×140 km[1][2][3]
190 km (Dunham)[4]
Masa (1,47±0,20)×1019 kg[5]
Densitatea medie 4,12±1,33 g/cm³[5]
Accelerația gravitațională la suprafață ~0,070 m/s²
Viteza de eliberare ~0,11 km/s
Albedo 0,118 (geometric)[4]
Temperatura la suprafață ~173 K
max: 282 K (+9° C)[6]

9 Metis este un asteroid din centura de asteroizi. A fost descoperit de A. Graham la 25 aprilie 1848. Este numit după oceanida Metis. Masa lui Metis este aproximativ jumătate de procent din masa totală a centurii de asteroizi.[5]

9 Metis este unul dintre marii asteroizi din centura principală. Pare compus din silicați, din nichel și din fier.

Descoperire[modificare | modificare sursă]

A fost descoperit de Andrew Graham la 25 aprilie 1848; a fost singura sa descoperire. A fost și singurul asteroid descoperit de pe solul irlandez. A primit numele titanidei Metis, fiica lui Tethys și a lui Oceanus, fiind, prin urmare, și o oceanidă, care a fost prima soție a lui Zeus și mama Athenei. Zeus a devorat-o pe Metis ca aceasta să nu aducă pe lume un copil mai puternic decât el.

Primii asteroizi descoperiți au primit câte un simbol astronomic, iar cel atribuit lui Metis este Simbolui lui Metis.

Descriere[modificare | modificare sursă]

Curba luminozității lui Metis lasă să se creadă că acesta ar putea avea un satelit natural. Observațiile subsecvente nu au permis, totuși, să se confirme această ipoteză.[7][8]

Metis a fost observat de telescopul spațial Hubble în 1993. A fost capabil să discearnă forma neregulată a asteroidului, însă nu a fost detectat niciun satelit al acestuia.[9]

Metis a ocultat stele de cel puțin cinci ori.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Alex Storrs, Ben Weiss, Ben Zellner, Win Burleson, Rukmini Sichitiu, Eddie Wells, Charles Kowal, David Tholen, Imaging Observations of Asteroids with Hubble Space Telescope, Icarus 137, 260–268 (1999)
  • A. W. Harris, B. D. Warner, P. Pravec, ed., Asteroid Lightcurve Derived Data V13.0, EAR-A-5-DDR-DERIVED-LIGHTCURVE-V13.0, NASA Planetary Data System (PDS), 2012 (rotație)
  • Spectru și albédo
  • J. G. Williams Asteroid Families - An Initial Search, Icarus Vol. 96, p. 251 (1992).
  • M.S. Kelley and M. J. Gaffey 9 Metis and 113 Amalthea: A Genetic Asteroid Pair, Icarus Vol. 144, p. 27 (2000).
  • D.L. Mitchell et al Radar Observations of Asteroids 7 Iris, 9 Metis, 12 Victoria, 216 Kleopatra, and 654 Zelinda, Icarus Vol. 118, p. 105 (1995).
  • L.F. Lim et al Thermal infrared (8 – 13 µm) spectra of 29 asteroids: the Cornell Mid-Infrared Asteroid Spectroscopy (MIDAS) Survey, Icarus Vol. 173, p. 385 (2005).

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Baer, James (2007). „Astrometric masses of 21 asteroids, and an integrated asteroid ephemeris” (PDF). Celestial Mechanics and Dynamical Astronomy (Springer Science+Business Media B.V. 2007) 100 (2008): 27–42. doi:10.1007/s10569-007-9103-8. Bibcode2008CeMDA.100...27B. http://www.springerlink.com/content/h747307j43863228/fulltext.pdf. Accesat la 10 noiembrie 2008. 
  2. ^ J. Torppa et al., Shapes and rotational properties of thirty asteroids from photometric data, Icarus Vol. 164, p. 346 (2003).
  3. ^ A. D. Storrs et al., A closer look at main-belt asteroids 1: WF/PC images, Icarus Vol. 173, p. 409 (2005).
  4. ^ a b JPL Small-Body Database Browser: 9 Metis”. 9 September 2008 last obs. http://ssd.jpl.nasa.gov/sbdb.cgi?sstr=9. Accesat la 10 noiembrie 2008. 
  5. ^ a b c Jim Baer (2010). „Recent Asteroid Mass Determinations”. Personal Website. http://home.earthlink.net/~jimbaer1/astmass.txt. Accesat la 13 februarie 2011. 
  6. ^ L. F. Lim et al., Thermal infrared (8–13 µm) spectra of 29 asteroids: the Cornell Mid-Infrared Asteroid Spectroscopy (MIDAS) Survey, Icarus Vol. 173, p. 385 (2005).
  7. ^ Wang Sichao, Wu Yuezhen, Bao Mengxian, Deng Liwu, Wu Sufang, A possible satellite of 9 Metis, Icarus 46, 285–287 (1981)
  8. ^ Other reports of asteroid/TNO companions
  9. ^ Alex Storrs, Ben Weiss, Ben Zellner, Win Burleson, Rukmini Sichitiu, Eddie Wells, Charles Kowal, David Tholen, Imaging Observations of Asteroids with Hubble Space Telescope, Icarus 137, 260–268 (1999)

Legături externe[modificare | modificare sursă]