9 Metis
9 Metis .svg){kind=small} | |
 | |
| Denumiri alternative | 1974 QU2 |
|---|---|
| Tip obiect | Asteroid[1]  |
| Numit după | Metis |
| Date generale | |
| Descoperire | A. Graham 25 aprilie 1848 |
| Caracteristicile orbitei | |
| Semiaxa mare | 357,052 Gm (2,387 UA) |
| Distanța la periheliu | 313,556 Gm (2,096 UA) |
| Distanța la afeliu | 400,548 Gm (2,678 UA) |
| Excentricitatea | 0,122 |
| Argumentul periheliului | 5,489° |
| Perioada siderală | 1346.815 zile (3.69 ani) |
| Viteza medie pe orbită | 19,21 km/s |
| Înclinarea față de ecliptică | 5,576° |
| Longitudinea nodului ascendent | 68,982° |
| Anomalie medie | 274,183° |
| Date fizice | |
| Raza medie | 222×182×130 km[2] 235×195×140 km[2][3][4] 190 km (Dunham)[5] |
| Masa | (1,47±0,20)×1019 kg[6] |
| Densitatea medie | 4,12±1,33 g/cm³[6] |
| Accelerația gravitațională la suprafață | ~0,070 m/s² |
| Viteza de eliberare | ~0,11 km/s |
| Albedo | 0,118 (geometric)[5] |
| Temperatura la suprafață | ~173 K max: 282 K (+9° C)[7] |
| Locul descoperirii | Markree Observatory[*][8] |
| Data descoperirii | [1] |
Modifică text  | |
9 Metis este un asteroid din centura de asteroizi. A fost descoperit de A. Graham la 25 aprilie 1848. Este numit după oceanida Metis. Masa lui Metis este aproximativ jumătate de procent din masa totală a centurii de asteroizi.[6]
9 Metis este unul dintre marii asteroizi din centura principală. Pare compus din silicați, din nichel și din fier.
Descoperire[modificare | modificare sursă]
A fost descoperit de Andrew Graham la 25 aprilie 1848; a fost singura sa descoperire. A fost și singurul asteroid descoperit de pe solul irlandez. A primit numele titanidei Metis, fiica lui Tethys și a lui Oceanus, fiind, prin urmare, și o oceanidă, care a fost prima soție a lui Zeus și mama Athenei. Zeus a devorat-o pe Metis ca aceasta să nu aducă pe lume un copil mai puternic decât el.
Primii asteroizi descoperiți au primit câte un simbol astronomic, iar cel atribuit lui Metis este .svg){kind=small}
.
Descriere[modificare | modificare sursă]
Curba luminozității lui Metis lasă să se creadă că acesta ar putea avea un satelit natural. Observațiile subsecvente nu au permis, totuși, să se confirme această ipoteză.[9][10]
Metis a fost observat de telescopul spațial Hubble în 1993. A fost capabil să discearnă forma neregulată a asteroidului, însă nu a fost detectat niciun satelit al acestuia.[11]
Metis a ocultat stele de cel puțin cinci ori.
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Alex Storrs, Ben Weiss, Ben Zellner, Win Burleson, Rukmini Sichitiu, Eddie Wells, Charles Kowal, David Tholen, Imaging Observations of Asteroids with Hubble Space Telescope Arhivat în , la Wayback Machine., Icarus 137, 260–268 (1999)
- A. W. Harris, B. D. Warner, P. Pravec, ed., Asteroid Lightcurve Derived Data V13.0, EAR-A-5-DDR-DERIVED-LIGHTCURVE-V13.0, NASA Planetary Data System (PDS), 2012 (rotație)
- Spectru și albédo
- J. G. Williams Asteroid Families - An Initial Search, Icarus Vol. 96, p. 251 (1992).
- M.S. Kelley and M. J. Gaffey 9 Metis and 113 Amalthea: A Genetic Asteroid Pair, Icarus Vol. 144, p. 27 (2000).
- D.L. Mitchell et al Radar Observations of Asteroids 7 Iris, 9 Metis, 12 Victoria, 216 Kleopatra, and 654 Zelinda, Icarus Vol. 118, p. 105 (1995).
- L.F. Lim et al Thermal infrared (8 – 13 µm) spectra of 29 asteroids: the Cornell Mid-Infrared Asteroid Spectroscopy (MIDAS) Survey, Icarus Vol. 173, p. 385 (2005).
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b JPL Small-Body Database, accesat în
- ^ a b Baer, James (). „Astrometric masses of 21 asteroids, and an integrated asteroid ephemeris” (PDF). Celestial Mechanics and Dynamical Astronomy. Springer Science+Business Media B.V. 2007. 100 (2008): 27–42. Bibcode:2008CeMDA.100...27B. doi:10.1007/s10569-007-9103-8. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ J. Torppa et al., Shapes and rotational properties of thirty asteroids from photometric data Arhivat în , la Wayback Machine., Icarus Vol. 164, p. 346 (2003).
- ^ A. D. Storrs et al., A closer look at main-belt asteroids 1: WF/PC images, Icarus Vol. 173, p. 409 (2005).
- ^ a b „JPL Small-Body Database Browser: 9 Metis” (ultima observație pe ). Accesat în .
- ^ a b c Jim Baer (). „Recent Asteroid Mass Determinations”. Personal Website. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ L. F. Lim et al., Thermal infrared (8–13 µm) spectra of 29 asteroids: the Cornell Mid-Infrared Asteroid Spectroscopy (MIDAS) Survey, Icarus Vol. 173, p. 385 (2005).
- ^ JPL Small-Body Database
- ^ Wang Sichao, Wu Yuezhen, Bao Mengxian, Deng Liwu, Wu Sufang, A possible satellite of 9 Metis, Icarus 46, 285–287 (1981)
- ^ Other reports of asteroid/TNO companions
- ^ Alex Storrs, Ben Weiss, Ben Zellner, Win Burleson, Rukmini Sichitiu, Eddie Wells, Charles Kowal, David Tholen, Imaging Observations of Asteroids with Hubble Space Telescope Arhivat în , la Wayback Machine., Icarus 137, 260–268 (1999)
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- en shape model deduced from lightcurve Arhivat în , la Wayback Machine.
- en „Notice of discovery of Metis”, MNRAS 8 (1848) 146
- en Irish Astronomical History: Markree Castle Observatory and The Discovery of the Asteroid Metis Arhivat în , la Wayback Machine.
- en Yeomans, Donald K. „Horizons system”. NASA JPL. Arhivat din originalul de la . Accesat în . — Horizons can be used to obtain a current ephemeris.
- en „Elements and Ephemeris for (9) Metis”. Minor Planet Center. Arhivat din original la . Accesat în . (displays Elong from Sun and V mag for 2011)
| ||||||||||||||
| ||||||||||||||||||||||||||||||
| ||||||||||||||||||||||||||||