(E)-stilben

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
(E)-stilben
Stilbene trans structure.svg
Trans-stilbene-from-xtal-3D-balls.png
Nume IUPAC
(E)-1,2-difeniletenă
Alte denumiri Trans-stilben
(E)-stilben
Identificare
Număr CAS 103-30-0
Cod ATC
Informații generale
Formulă chimică C14H12
Aspect solid
Masă molară 180,25 g/mol
Proprietăți
Densitate 0,9707 g/cm3
Starea de agregare solidă
Punct de topire 122-125 °C
Punct de fierbere 305-307 °C
Solubilitate insolubil în apă
Solubilitate
Miros
Miros
Aciditate (pKa)
Bazicitate(pKb)
Structură cristalină
Anion
Cation
Duritate (Scara Mohs)
Presiunea vaporilor
Indice de refracție(nD)
Vâscozitate
Momentul dipol
Temperatură de aprindere >112 °C
Statut legal
Categorie drog
Căi de administrare
Metabolism
Timp de înjumătățire biologic
Excreție
Reglementări europene
Xi : Iritant
Iritant,
Fraze R R22, R37, R38, R62
Fraze S S22, S26, S36, S37, S45
NFPA 704

NFPA 704.svg

1
1
0
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

(E)-stilbenul sau trans-stilbenul este o hidrocarbură formată dintr-o catenă de trans-etenă substituită la fiecare capăt cu două grupări fenil. Denumirea de stilben derivă din cuvântul grecesc stilbos, care înseamnă „strălucitor”.

Proprietăți[modificare | modificare sursă]

Proprietăți fizice și izomerie[modificare | modificare sursă]

Trans-stilbenul este unul dintre cei doi izomeri ai difeniletenei, celălalt fiind (Z)-stilbenul, sau cis-stilbenul. (Z)-stilbenul are un punct de topire de 5–6 °C, în timp ce (E)-stilbenul se topește la aproximativ 124 °C. [1] Și celelalte proprietăți fizice ale celor doi compuși ne arată cât de diferiți sunt aceștia.

Tabelul 1. Presiunea vaporilor[2]

Izomer Temperatura (°C) Presiunea vaporilor (kPa)
cis-stilben 100 0,199
cis-stilben 125 0,765
cis-stilben 150 2,51
trans-stilben 150 0,784

Obținere[modificare | modificare sursă]

Trans--stilbenul se obține prin reducerea benzoinei cu zinc amalgamat. [1]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b C.D.Nenițescu Chimie Organică, vol. I, ediția a VII-a, Editura Didactică și Pedagogică, 1973, pag. 347 (secțiunea Stilbenul)
  2. ^ Lide, David (1995). CRC Handbook of Chemistry and Physics, 76th edition. USA: CRC Press, Inc.. pp. 6–107. ISBN 0-8493-0476-8 

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Surse externe[modificare | modificare sursă]