Ștefan de Aumale

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
 Blazonul conților de Aumale

Ștefan de Aumale (n. cca. 1070–d. 1127) a fost conte de Aumale începând de dinainte de 1089 și până la moarte, precum și senior de Holderness (în Yorkshire).

Viața[modificare | modificare sursă]

Ștefan era fiul contelui Odo de Champagne, cu Adelaida de Normandia, contesă de Aumale și soră a ducelui Guillaume al II-lea de Normandia.[1] Ștefan a succedat mamei sale în poziția comitală cândva înainte de 1089.[2]

În conspirația din 1095 îndreptată împotriva regelui William al II-lea "Rufus", obiectul rebelilor era acela de a-l plasa pe Ștefan însuși pe tronul Angliei.[3] Ștefan era văr primar cu regele William Rufus al Angliei și cu ducele Robert Curthose de Normandia. Conducătorii complotului erau Robert de Mowbray și contele Guillaume al III-lea de Eu. Ștefan a fost condamnat la închisoare, însă a reușit să fugă din Anglia.[4] Tatăl său, Odo de Champagne a pierdut fiefurile din Anglia din cauza complicității sale.[5]

În 1096, Ștefan s-a raliat primei cruciade, participând alături de ducele Robert Curthose de Normandia.[1] Ca urmare a morții regelui William Rufus, în 1102 lui Ștefan i-au fost înapoiate teritoriile confiscate de la tatăl său, precum și titlul de senior de Holderness, Yorkshire. În 1104, el a luat partea lui Henric I în disputa acestuia cu Robert al II-lea Curthose, însă în 1118, atunci când Guillaume Clito s-a răsculat împotriva lui Henric, Ștefan i-a acordat sprijinul, alături de contele Balduin al VII-lea de Flandra.[1] În cele din urmă, Ștefan i s-a supus regelui Henric I în 1119.[1]

Familia[modificare | modificare sursă]

Ștefan a fost căsătorit cu Hawise, fiică a lui Ranulf de Mortimer, Lord de Wigmore și senior de St. Victor-en-Caux, cu Mélisenda.[6] Copiii lor au fost :

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Cecilia de Skipton era nepoata regelui Duncan al II-lea al Scoției. Vezi Scots Peerage, I, p. 2.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d George Edward Cokayne, The Complete Peerage of England Scotland Ireland Great Britain and the United Kingdom, Extant Extinct or Dormant, Vol. I (ed. Vicary Gibbs), Londra, The St. Catherine Press, Ltd., 1910), p. 352.
  2. ^ William Dugdale, The Baronage of England, Vol. I, Thomas Newcomb, 1675, p. 23.
  3. ^ C. Warren Hollister, 'Magnates and Curiales in Early Norman England', Viator, Vol. 8, No. 1 (1977), p. 68.
  4. ^ Florence of Worcester 2:39
  5. ^ C. Warren Hollister, 'Magnates and Curiales in Early Norman England', Viator, Vol. 8, No. 1 (1977), p. 70.
  6. ^ George Edward Cokayne, The complete peerage; or, A history of the House of lords and all its members from the earliest times, Vol IX (ed. H.A. Doubleday & Howard de Walden), Londra, The St. Catherine Press, Ltd., 1936, p. 268 & note (g)
  7. ^ a b c Detlev Schwennicke, Europäische Stammtafeln: Stammtafeln zur Geschichte der Europäischen Staaten, Neue Folge, Band II, Marburg, Verlag von J. A. Stargardt, 1984, Tafel 46.

Bibliografie suplimentară[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]