Ștefan Procopiu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Ștefan Procopiu
Sigla academia romana.gif Membru al Academiei Române
Ștefan Procopiu
Logo of the Romanian Academy of Sciences.jpg Membru al Academiei de Științe din România
Ștefan Procopiu
Academician Ștefan Procopiu
Academician Ștefan Procopiu
Născut 19 ianuarie 1890
Bârlad, România
Decedat 22 august 1972, (82 de ani)
Iași, Republica Socialistă România

Ștefan Procopiu (n. 19 ianuarie 1890, Bârlad - 22 august 1972, Iași) a fost un fizician, profesor universitar și inventator român, membru titular (din 1955) al Academiei Române.[1] A descoperit efectul Procopiu de depolarizare a luminii.

Biografie[modificare | modificare sursă]

A urmat cursurile școlii primare și ale Liceului „Gh. Roșca Codreanu” (promoția 1908) din Bârlad. Licențiat al secției fizico–chimice a Facultății de Științe din Iași (1912), după care a urmat alte studii universitare la Paris.

Asistent universitar la catedra de Aplicațiile electricității la Universitatea din București. Între 1 septembrie 1917 – noiembrie 1919 a funcționat la Catedra de fizică a Liceului „Gh. Roșca Codreanu” din Bârlad. A fost clasificat primul pe țară la examenul de capacitate (1919).

Devine șef de lucrări la catedra universitară sus-amintită (1919). Face studii de specialitate la Paris cu profesorii Gabriel Lippmann, Marie Curie, Paul Langevin, Aimè Cotton, Charles Fabry, lucrând în Laboratoire de récherches physique. Devine doctor în Științe Fizice la Sorbona (5 martie 1924) și până atunci avea publicate 30 de lucrări.

Reia catedra sa din București, iar la 15 ianuarie 1925 este numit profesor titular la catedra de Gravitate, Căldură și Electricitate a Universității din Iași, la care a predat până la pensionarea sa (1 octombrie 1962).

A fost decanul Facultății de Electrotehnică a Politehnicii „Gheorghe Asachi” din Iași de la înființarea ei (decembrie 1937), până la 1 februarie 1941, când trece decan al Facultății de Științe a Universității Iași.

A fost membru al Academiei Române (1955), premiat al Academiei Române (1920); Doctor honoris causa al Politehnicii din Iași (1 februarie 1967), membru al Comisiei mondiale pe anul 1970 de propuneri pentru Premiul Nobel la Fizică, membru al multor societăți științifice române și străine.

A fost membru titular al Academiei de Științe din România începând cu 20 decembrie 1936[2].

Pentru activitatea sa a fost distins cu Ordinul Muncii, Ordinul Meritul Științific și Ordinul Steaua României

Este descoperitor al magnetonului Bohr-Procopiu (1919) (alături de Bohr), nu i s-a acordat Premiul Nobel dintr-o neglijență a comisiei[necesită citare]. Este descoperitor al Efectului Procopiu. Savantul de valoare mondială a încetat din viață în Iași la 22 august 1972, lăsând publicate 177 de lucrări științifice.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent, Academia Română
  2. ^ Lista membrilor Academiei de Științe din România (ASR) (1936-1948) p.2

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]