Ștefan Ionescu

Generalul Ştefan Gh. Ionescu.

Ștefan Gh. Ionescu (n. 6 februarie 1881, satul Chiojdeanca, județul Prahova - d. ?) a fost un general român.

Biografie

Ștefan Gh. Ionescu s-a născut la data de 6 februarie 1881, în localitatea Chiojdeanca (județul Prahova). A urmat Școala Fiilor de Militari de la Iași, Școala Militară de Infanterie și Școala Superioară de Război din București. A participat la Războiul de Întregire (1916-1918), îndeplinind funcția de șef de stat major la Divizia 3 Infanterie.

După anul 1918 a fost director de studii la Școala Superioară de Război, iar din 1930 a fost comandantul acesteia. Un an mai târziu, i s-a încredințat funcția de șef al Diviziunii a II-a cu secțiile “cheie” de Operații și Pregătire de Luptă a trupelor. În perioada 15 noiembrie 1933 - 25 iulie 1934 generalul de divizie Ștefan Ionescu a fost comandantul Corpului de Grăniceri.

La data de 1 noiembrie 1937, generalul Ștefan Ionescu a fost numit în funcția de Șef al Marelui Stat Major al Armatei Române, îndeplinind această demnitate până la data de 1 februarie 1939|. Poate fi considerat unul dintre organizatorii sistemului militar de apărare al României în perioada interbelică. Împreună cu generalii Samsonovici și Sichitiu a avut răspunderea organizării apărării strategice a României în perioada 1936-1938. În anul 1938 a publicat lucrarea Considerațiuni asupra Regulamentului întrebuințării tactice a marilor unități. A fost apreciat ca având o remarcabilă pregătire profesională, o conștiință și devotament demn de relevat, conducând pregătirea de război a Armatei în conditiile cele mai bune.

A fost arestat în anul 1953, fiind eliberat în 1955.