Ștefan Agopian
| Ștefan Agopian | |
| Naștere | 16 iunie 1947 București |
|---|---|
| Profesie | prozator |
| Naționalitate | |
| Activitatea literară | |
| Mișcare/curent literar | postmodernism |
| Specie literară | Proză |
| modifică |
|
Ștefan Agopian (n. 16 iunie 1947, București) este un prozator și un publicist român contemporan.
Cuprins |
Biografie [modificare]
Este fiul lui Ștefan și al Mariei Agopian. A absolvit Liceul „Iulia Hașdeu” din București. Face studii de chimie la Universitatea București. Debutează în presă în 1970 la revista „Luceafărul”. În acest an leagă o strânsă prietenie cu poetul Valeriu Pantazi care, așa cum declară el însuși, i-a schimbat viața.[1] S-a aflat printre cei 12 scriitori români selectați să participe în programul Les Belles Etrangerès în 2005.
Publicist [modificare]
A fost redactor la Academia Cațavencu, unde a publicat, de-a lungul celor două decenii petrecute în componența redacției, printre altele, un serial despre viața în comunism, unul despre prietenul său apropiat Nichita Stănescu și alte articole de sine stătătoare. După publicarea în 2008 a masivului volum Istoria critică a literaturii române al criticului Nicolae Manolescu, a semnalat în mai multe articole greșeli și inacurateți ale cărții.
În 2011 au avut loc două licitații pentru trademark-ul Academia Cațavencu, din cauza datoriilor acumulate de trustul de presă din care făcea parte revista. Întrucât redacția, reprezentată de Doru Bușcu, nu a reușit să câștige a doua licitație (prima fusese câștigată, însă Doru Bușcu nu a reușit să strângă banii în timpul prevăzut de lege), întreaga echipă editorială și-a dat demisia și a fondat o nouă revistă, numită Cațavencii. Astfel Ștefan Agopian este în prezent redactor la revista Cațavencii, unde publică un serial numit Scriitor în comunism, recenzii și alte articole ocazionale. A fost de asemenea colaborator la 24-FUN.
| Literatura română | ||
| Istoria literaturii române | ||
|
Evul mediu |
||
| Curente în literatura română | ||
|
Umanism - Clasicism |
||
| Scriitori români | ||
|
Listă de autori de limbă română |
||
| Portal România | ||
| Portal Literatură | ||
| Proiectul literatură | ||
Stil literar [modificare]
Proza lui Ștefan Agopian a fost comparată cu realismul magic al lui Gabriel Garcia Marquez. În general, întâmplările cărților sale sunt situate în trecutul istoric, fapt despre care Agopian declara într-un interviu din 2006[2]: „Am început cu Primul Război Mondial în Ziua mîniei. Un prieten bun al meu, regretatul Mircea Nedelciu, îmi zicea: „dacă trăiești destul de mult, vei ajunge în preistorie“. Eu am mers tot timpul înapoi. Era o forma reflexă de apărare vizavi de cenzură și de comunism. N-am făcut-o dintr-un calcul precis, ci mai mult din instinct. Cenzura era foarte atentă la literatura care se ocupa de prezent, la Buzura, de exemplu.” Erotismul joacă un rol central în opera sa, sexualitatea fiind înfățișată franc și fără pudoare.
Referințe critice [modificare]
Agopian a declarat despre relația sa cu critica literară: „La prima carte, Eugen Simion a zis că n-am talent, să mă las. În total, la Ziua mîniei, am avut 3-4 cronici. Dar cu Tache de catifea mi-am scos pîrleala. Chiar rîdeam cu Mircea Nedelciu, care avusese vreo 30 de cronici la prima carte: „Lasă, mă, că te-ajung eu din urmă, stai să vezi!“ Și-am avut norocul că m-au luat în brațe criticii tineri bănățeni-ardeleni: Buduca, Țeposu, Papahagi, Mihăieș… Și-a contat, că am mers odată cu ei. M-au lăudat și critici bătrîni, ca Paul Georgescu, apoi Nicolae Manolescu.”[3]
Recenzii [modificare]
Volume publicate [modificare]
- Ziua mîniei, Editura Cartea Românească, 1979
- Tache de catifea, roman, Editura Cartea Românească, 1981
- Tobit, roman, Editura Eminescu, 1983, Premiul pentru proză al Asociației Scriitorilor din București
- Manualul întâmplărilor, povestiri, Editura Cartea Românească, 1984, Premiul pentru proză al Uniunii Scriitorilor
- Sara, roman, Editura Eminescu, 1987, Premiul revistei „Amfiteatru” pentru cea mai bună scriere beletristică a anului
- Însemnări din Sodoma, povestiri, 1993[4]
- Republica pe eșafod, teatru, 2000, Premiul Asociației Scriitorilor din București, 2000
- Fric, roman, Editura Polirom, 2003, carte distinsă cu premiul ASPRO pentru experiment în cadrul Târgului Internațional de Carte Bookarest 2004 și premiată de revista Cuvântul la categoria Superlativele anului 2003
- Tache de catifea, reeditare la Editura Polirom, 2004, roman distins cu premiul pentru proză al Asociației Scriitorilor din București
- Tobit (ediția a II-a, revăzută), Editura Polirom, 2005
- Sara (ediția a III-a, revăzută), Editura Polirom, 2006
Note [modificare]
- ^ http://www.catavencii.ro/Scriitor-in-comunism-lxvii_0_629.html
- ^ RomaniaCulturala.ro: „A fost o mare bucurie a mea să descopăr și să inventez lumi“
- ^ RomaniaCulturala.ro: „Cînd citeam o carte bună, uitam să-mi fac lecțiile!“
- ^ Întâmplări de mâine, 7 octombrie 2011, Daniel Cristea-Enache, Ziarul de Duminică, accesat la 26 martie 2013
Bibliografie [modificare]
- Fișa biobliografică a autorului în Dicționarul scriitorilor români, A-C, coordonat de Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu, Editura Fundației Culturale Române, 1995
Legături externe [modificare]
- Articolele din revista Cațavencii
- Articolele din revista 24-fun
- Contemporary Romanian Writers
- Biografia lui Ștefan Agopian
- CRONICA LITERARA/ Cercurile iadului domestic, 16 februarie 2010, Daniel Cristea-Enache, Ziarul de Duminică