Ștefan Agopian

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Ștefan Agopian
Stefan agopian.jpg
Naștere 16 iunie 1947
București
Profesie prozator
Naționalitate Flag of Romania.svg română
Activitatea literară
Mișcare/curent literar postmodernism
Specie literară Proză

Ștefan Agopian (n. 16 iunie 1947, București) este un prozator și un publicist român contemporan.

Cuprins

Biografie [modificare]

Este fiul lui Ștefan și al Mariei Agopian. A absolvit Liceul „Iulia Hașdeu” din București. Face studii de chimie la Universitatea București. Debutează în presă în 1970 la revista „Luceafărul”. În acest an leagă o strânsă prietenie cu poetul Valeriu Pantazi care, așa cum declară el însuși, i-a schimbat viața.[1] S-a aflat printre cei 12 scriitori români selectați să participe în programul Les Belles Etrangerès în 2005.

Publicist [modificare]

A fost redactor la Academia Cațavencu, unde a publicat, de-a lungul celor două decenii petrecute în componența redacției, printre altele, un serial despre viața în comunism, unul despre prietenul său apropiat Nichita Stănescu și alte articole de sine stătătoare. După publicarea în 2008 a masivului volum Istoria critică a literaturii române al criticului Nicolae Manolescu, a semnalat în mai multe articole greșeli și inacurateți ale cărții.

În 2011 au avut loc două licitații pentru trademark-ul Academia Cațavencu, din cauza datoriilor acumulate de trustul de presă din care făcea parte revista. Întrucât redacția, reprezentată de Doru Bușcu, nu a reușit să câștige a doua licitație (prima fusese câștigată, însă Doru Bușcu nu a reușit să strângă banii în timpul prevăzut de lege), întreaga echipă editorială și-a dat demisia și a fondat o nouă revistă, numită Cațavencii. Astfel Ștefan Agopian este în prezent redactor la revista Cațavencii, unde publică un serial numit Scriitor în comunism, recenzii și alte articole ocazionale. A fost de asemenea colaborator la 24-FUN.

Literatura română

Pe categorii

Istoria literaturii române

Evul mediu
Secolul 16 - Secolul 17
Secolul 18 -Secolul 19
Secolul 20 - Contemporană

Curente în literatura română

Umanism - Clasicism
Romantism - Realism
Simbolism - Naturalism
Modernism - Tradiționalism
Semănătorism- Avangardism
Suprarealism - Proletcultism
Neomodernism - Postmodernism

Scriitori români

Listă de autori de limbă română
Scriitori după genuri abordate
Romancieri - Dramaturgi
Poeți - Eseiști
Nuveliști - Proză scurtă
Literatură pentru copii

Portal România
Portal Literatură
Proiectul literatură
 v  d  m 

Stil literar [modificare]

Proza lui Ștefan Agopian a fost comparată cu realismul magic al lui Gabriel Garcia Marquez. În general, întâmplările cărților sale sunt situate în trecutul istoric, fapt despre care Agopian declara într-un interviu din 2006[2]: „Am început cu Primul Război Mondial în Ziua mîniei. Un prieten bun al meu, regretatul Mircea Nedelciu, îmi zicea: „dacă trăiești destul de mult, vei ajunge în preistorie“. Eu am mers tot timpul înapoi. Era o forma reflexă de apărare vizavi de cenzură și de comunism. N-am făcut-o dintr-un calcul precis, ci mai mult din instinct. Cenzura era foarte atentă la literatura care se ocupa de prezent, la Buzura, de exemplu.” Erotismul joacă un rol central în opera sa, sexualitatea fiind înfățișată franc și fără pudoare.

Referințe critice [modificare]

Agopian a declarat despre relația sa cu critica literară: „La prima carte, Eugen Simion a zis că n-am talent, să mă las. În total, la Ziua mîniei, am avut 3-4 cronici. Dar cu Tache de catifea mi-am scos pîrleala. Chiar rîdeam cu Mircea Nedelciu, care avusese vreo 30 de cronici la prima carte: „Lasă, mă, că te-ajung eu din urmă, stai să vezi!“ Și-am avut norocul că m-au luat în brațe criticii tineri bănățeni-ardeleni: Buduca, Țeposu, Papahagi, Mihăieș… Și-a contat, că am mers odată cu ei. M-au lăudat și critici bătrîni, ca Paul Georgescu, apoi Nicolae Manolescu.”[3]

Recenzii [modificare]

„Cărțile publicate de Agopian au impus definitiv scriitura originală, fermecătoare și profundă a acestui scriitor excepțional.”
„Lumea cărților lui Ștefan Agopian e rezultatul unui mare model primordial, construit cu migală și rafinament, pus în mișcare și lăsat să funcționeze sub diferite titluri: Tache de catifea, Tobit, Sara etc. Eficiența lui crește de la o carte la alta. Agopian e un romancier seducător, promotor al unui manierism clasic de foarte bună calitate.”
„În ciuda faptului că Ștefan Agopian nu s-a «înrolat», în chip explicit, manifest, în nici una dintre «generațiile» literaturii noastre contemporane, iar poetica sa, implicită în romanele publicate, îl face greu încadrabil în «școlile» literare contemporane autorului din punct de vedere istoric, proza sa vine ca o împlinire firească în evoluția literaturii postbelice din România.””

Volume publicate [modificare]

Ştefan Agopian - portret făcut de către Valeriu Pantazi
  • Ziua mîniei, Editura Cartea Românească, 1979
  • Tache de catifea, roman, Editura Cartea Românească, 1981
  • Tobit, roman, Editura Eminescu, 1983, Premiul pentru proză al Asociației Scriitorilor din București
  • Manualul întâmplărilor, povestiri, Editura Cartea Românească, 1984, Premiul pentru proză al Uniunii Scriitorilor
  • Sara, roman, Editura Eminescu, 1987, Premiul revistei „Amfiteatru” pentru cea mai bună scriere beletristică a anului
  • Însemnări din Sodoma, povestiri, 1993[4]
  • Republica pe eșafod, teatru, 2000, Premiul Asociației Scriitorilor din București, 2000
  • Fric, roman, Editura Polirom, 2003, carte distinsă cu premiul ASPRO pentru experiment în cadrul Târgului Internațional de Carte Bookarest 2004 și premiată de revista Cuvântul la categoria Superlativele anului 2003
  • Tache de catifea, reeditare la Editura Polirom, 2004, roman distins cu premiul pentru proză al Asociației Scriitorilor din București
  • Tobit (ediția a II-a, revăzută), Editura Polirom, 2005
  • Sara (ediția a III-a, revăzută), Editura Polirom, 2006

Note [modificare]

Bibliografie [modificare]

Legături externe [modificare]