Șivaism

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Șivaismul este una din sectele cele mai vechi ale hinduismului

În India, șivaismul are o vechime multimilenară, săpăturile arheologice de la Mohenjo Daro și Harappa revelându-i o istorie care merge chiar dincolo de calcolitic.

Shiva reprezintă acea ipostază a lui Dumnezeu care se manifestă ca Mare Inițiator sau Mare Salvator (Mântuitor) al ființelor limitate și ignorante. Orice aspirație sinceră, frenetică către starea de eliberare spirituală este adresată, de fapt, acestei fațete mântuitoare a lui Dumnezeu, purtând numele de Shiva ("Cel bun și blând"). Orice manifestare a Grației Divine, indispensabilă atingerii stării de eliberare spirituală, este strâns legată de Shiva. De aceea, se poate afirma faptul că șivaismul se regăsește, sub diferite nume, pretutindeni unde a înflorit o tradiție spirituală.

În India, există șase forme principale ale șivaismului, dintre care trei sunt esențiale: VIRA-SHAIVA, răspândit preponderent în zona centrală a Indiei; SHIVA-SIDDHANTA, în sud și ADVAITA-SHIVA, cea mai pură și elevată formă a șivaismului, în Cașmir (nordul Indiei).

Tradiția șivaismului cașmirian s-a transmis secole la rând, numai de la Maestru la discipol, "de la gură la ureche". Prima lucrare fundamentală a șivaismului, atribuită lui Vasugupta (primul inițiat al acestei căi spirituale, care a trăit între sfârșitul sec. al VII-lea și începutul sec. al IX-lea d.C.) este numită Shiva Sutra și este o culegere de aforisme lapidare și complet ermetice pentru neinițiat, care prezintă cele trei căi cardinale care conduc la eliberarea spirituală: Calea lui Shiva (Shambhavopaya), Calea lui Shakti sau Calea Energiei (Shaktopaya) și Calea ființei limitate (Anavopaya).

Vasugupta menționează că nu el a scris Shiva Sutra, ci a găsit-o scrisă pe o stâncă care s-a ridicat din apă și care s-a scufundat din nou sub ape, după ce a citit și memorat ceea ce era scris pe ea.

Întreaga tradiție (shastra) șivaită scrisă se poate împărți în trei părți:

  • Agama Shastra – privită ca fiind o revelație directă de la Shiva (Dumnezeu). Cuprinde lucrări ca: Shiva Sutra, Malinivijaya Tantra, Vijnana Bhairava Tantra etc.
  • Spanda Shastra – conține elementele doctrinare ale sistemului. Principala lucrare din aceasta categorie este opera lui Vasugupta - Spanda Karika.
  • Pratyabhijna Shastra – conține lucrări de ordin metafizic, având un înalt nivel spiritual (fiind și cea mai puțin accesibilă). În această categorie cele mai importante sunt lucrările Ishvara Pratyabhijna a lui Utpaladeva și Pratyabhijna Vimarshini, un comentariu al primeia.

Există mai multe școli importante ale șivaismului, cele mai elevate fiind grupate în sistemul Trika. Cuvântul “trika” înseamnă în limba sanscrită “trinitate” sau “treime”, sugerând ideea esențială că absolut totul are o natură triplă. Putem exprima această trinitate prin: Shiva (Dumnezeu), Shakti (energia Sa creatoare fundamentală) și Anu (individul, proiecția limitată a dumnezeirii).

Trika cuprinde mai multe școli spirituale:

  • Krama – în sanscrită “proces”, “ordonare”, “succesiune ordonată”.
  • Kaula (Kula) – în sanscrită “comunitate”, “familie”, “totalitate”.
  • Spanda – termen care denumește Suprema Vibrație Divină Creatoare.
  • Pratyabhijna – termen care se referă la recunoașterea directă a Esenței Divine.

Aceste ramuri ale tradiției șivaite au fost genial sintetizate și unificate de cea mai ilustră personalitate, cel mai mare realizat spiritual al acestui sistem, înțeleptul eliberat Abhinavagupta. Cea mai importantă lucrare a sa, Tantraloka, scrisă în versuri, unifică toate aparentele diferențe între ramurile sau școlile șivaismului cașmirian de până la el, oferind o viziune coerentă și completă a sistemului. Dându-și seama de dificultatea acestei lucrări, Abhinavagupta a scris un rezumat al ei, în proză, numit Tantrasara ("Esența Supremă a Tantrei").

Despre marele înțelept Abhinavagupta se spune că a fost o manifestare a lui Shiva. Chiar și astăzi este unanim acceptat ca unul dintre cei mai mari filosofi și esteticieni indieni. Deși India a avut mulți esteticieni, Abhinavagupta rămâne unic prin sinteza magistrală realizată asupra tuturor viziunilor și teoriilor de până la el, oferindu-le o perspectivă mult mai vastă, profund spirituală.

Abhinavagupta s-a născut aproximativ în anul 950 d. C. și a trăit până în secolul al XI-lea. Se spune că, la un moment dat, a plecat împreună cu un mare grup de discipoli într-o peșteră pentru a medita și nu s-au mai întors niciodată (translatând într-o altă dimensiune).

Continuatorul lui Abhinavagupta a fost Kshemaraja, discipolul său direct și cel mai important. Apoi, treptat, tradiția secretă a șivaismului s-a stins în Cașmir. Ea a mai înflorit puțin, la vreo 300 de ani după aceea, în sudul Indiei, unde au trăit câțiva mari inițiați: celebrul Jayaratha, care a concentrat magistral Tantraloka, precum și vizionarul Bhattanarayana, autorul poemului inițiatic de o mare profunzime: Stavacintamani (Sanctuarul de taină al Nestematei Iubirii Divine). Ultimul continuator al tradiției șivaite a Cașmirului a fost Swami Brahmacharin Lakshman (Lakshmanjoo), care a trăit până în 1992.

Șivaismul cașmirian este foarte apropiat de creștinismul autentic. Aici, ca și în creștinism, accentul este pus pe Grația lui Dumnezeu (Sfântul Duh din creștinism) și pe trezirea Inimii (Esenței). Există mărturii conform cărora Iisus, de la vârsta de 12 până 30 de ani, a fost în India și Tibet, rămânând mult timp în Cașmir (conform unor documente găsite în Tibet). Există o frapantă asemănare între multe aspecte ale tradiției creștine autentice și șivaism.

Șivaismul cașmirian are, de asemenea, influențe tantrice. Și aici, ca și în tantrism, regăsim ideea fundamentală a legăturii tainice dintre tot și toate, dintre diferite aspecte ale creației, ca un model holografic al universului. Astfel, întregul univers este o gigantică rețea de rezonanțe virtuale care se stabilesc între fiecare punct (“atom”) al Universului și toți ceilalți “atomi”. Cunoscând în profunzime un singur aspect (“atom”) al Universului, cunoaștem totul, întregul Univers, deoarece totul este rezonanță. La ora actuală, rezonanța este un concept tot mai dezbătut și mai important în știința și cultura contemporană.

În yoga, contribuția adusă de profesorul yoga Gregorian Bivolaru este esențială, deoarece el a introdus pentru prima oară conceptul actual de rezonanță în yoga, ceea ce permite o cunoaștere și o structurare extrem de clară a întregului sistem yoga, precum și a șivaismului.