Ținutul Suceava
| Suceava | |||
| — ținut — | |||
| |||
| Țară |  România | ||
|---|---|---|---|
| Capitală | Cernăuți | ||
| Județe | Câmpulung, Cernăuți, Dorohoi, Hotin, Rădăuți, Suceava, Storojineț | ||
| Atestare |  | ||
| Reședință | Cernăuți, apoi Vatra Dornei | ||
| Fus orar | UTC+2 | ||
| Prezență online | |||
 | |||
Modifică date / text  | |||
Ținutul Suceava a fost unul din cele zece ținuturi înființate în 1938, prin Legea administrativă din 14 august,[1] după ce regele Carol al II-lea a inițiat o reformă instituțională de tip fascist în România, modificând Constituția României din anul 1923 și legea administrării teritoriale.[2] A fost desființat prin Decretul-Lege nr. 3219 din 21 septembrie 1940.[3]
Ținutul Suceava includea Bucovina, precum și părți din nordul Basarabiei și nordul Moldovei, fiind denumit după orașul Suceava, fosta reședință domnească a Moldovei. Capitala ținutului era orașul Cernăuți.
După cedarea Bucovinei de Nord către Uniunea Sovietică, în urma notei ultimative din 26 iunie 1940 a guvernului sovietic la adresa României,[4] au ieșit din componența ținutului Suceava județele Cernăuți, Storojineț și Hotin, plasa Herța din județul Dorohoi și mai mult de o treime din județul Rădăuți. Din data de 29 iunie 1940 reședința ținutului Suceava a fost mutată în orașul Vatra Dornei.
Județe încorporate[modificare | modificare sursă]
În conformitate cu reforma administrativă și constituțională din anul 1938, cele 71 de județe au fost subordonate ținuturilor. Cele șapte județe care au compus ținutul Suceava au fost următoarele:
La 13 septembrie 1940, județul Baia a fost trecut în circumscripția ținutului Suceava.[5]
Stema[modificare | modificare sursă]
Conform Decretului Regal nr. 4285 din 13 decembrie 1938,[6] stema ținutului Suceava consta din „Scutul: 7 fâșii așezate vertical, alternând roșu și albastru («pal»), înfățișând cele 7 județe ale ținutului, prin culorile predominante din stemele lor. Peste tot, o cetate de aur, simbolizând cea dintâi Moldovei, aflată în acest ținut”.
Rezidenți regali[modificare | modificare sursă]
- Gheorghe Alexianu (13 august 1938[7][8] – 1 februarie 1939[8][9])
- Gheorghe Flondor (1 februarie 1939[8][9] – 22 septembrie 1940[8])
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Publicată în „Monitorul Oficial”, partea 1, nr. 187 din 14 august 1938
- ^ Günther H. Tontsch, „Juristische Literatur zur rumänischen Verwaltungsgeschichte im 19. und 20. Jahrhundert”, în: Jahrbuch für Europäische Verwaltungsgeschichte, nr. 12/2000, p. 285.
- ^ „Monitorul Oficial”, partea 1, nr. 221 din 22 septembrie 1940, pp. 5530-5532
- ^ Dinu C. Giurescu, Istoria României în date, București, 1971, p. 370.
- ^ Decret-Lege nr. 3119 din 13 septembrie 1940, publicat în „Monitorul Oficial”, partea 1, nr. 215 din 16 septembrie 1940, p. 5422
- ^ Publicat în „Monitorul Oficial”, partea I, nr. 34 din 10 februarie 1939, p. 698
- ^ ***, „Cei zece rezidenți regali au depus jurământ în fața M. S. Regelui”, în România, anul I, nr. 75, luni 15 august 1938, p. 18.
- ^ a b c d ***, „Lista nominativă a demnitarilor intrând în prevederile decretului-lege Nr. 3262”, în Universul, anul LVII, nr. 280, vineri 11 octombrie 1940, p. 7.
- ^ a b ***, „Noui numiri și transferări de rezidenți regali”, în România, anul II, nr. 244, vineri 3 februarie 1939, p. 5.
Legături externe[modificare | modificare sursă]
| |||||||
