Ţigani
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
 |
|
Ţiganii (în germană Zigeuner, în engleză Gypsy, în franceză Gitan, în spaniolă Gitano, în maghiară Cigány, în bulgară Цигани, în rusă Цыгане) sunt un grup etnic eterogen, care cuprinde ramurile sinti, manuş, jerli, ienişii ("ţiganii albi"), etc. Termenul "ţigan" s-a fixat în secolul al XVIII-lea ca denumire care să subsumeze toate aceste grupuri înrudite.[necesită citare] Numele este larg răspândit în toponimie, hidronimie, oronimie, onomastică etc. (În acest sens vezi: Ţigăneşti (dezambiguizare), Râul Ţiganu (dezambiguizare) şi Ţiganca.)
Ţigani pot fi găsiţi în aproape toată lumea. În Europa, importante grupuri trăiesc în România, Bulgaria, Macedonia, Ungaria, Cehia, Slovacia, Spania, Franta, Grecia şi Serbia. Importante comunităţi de ţigani trăiesc şi în Asia (mai ales în Turcia, Caucaz, Iran şi India), în nordul Africii şi în America. Se presupune că numele de "ţigani" (zingari, tsigans, zigeuners, cigani, cikani in alte limbi) provine din grecescul athinganoi, (tradus: "a nu se atinge"), numele unei secte din Bizanţ care practica izolaţionismul, cu care ţiganii au fost confundaţi.[1] O etimologie mai probabila a numelui "ţigani", "gypsy" şi "gitani" dat acestui popor sunt numele "Egipt" , "egiptean" în mai multe limbi europene, şi se bazează pe faptul că în evul mediu se presupunea că originea ţiganilor ar fi fost din Egipt.
Limba ţiganilor face parte din ramura indo-ariană a familiei de limbi indo-europene, fiind similară cu alte limbi indiene precum hindi.
[modifică] Origine
Tiganii sunt originari [2] din nord-vestul Indiei şi nord-estul Pakistanului.
Ei făceau parte din casta kshatria (militară) a rajputilor. [necesită citare] În 1192 armatele aliate ale principilor din Rajput au fost înfrânte în Bătălia de la Tararori), la nord-vest de Delhi (kshatria).
[modifică] Istoric
Începând din secolul V ţiganii au migrat în Iran şi în Asia mediteraneană, apoi în Imperiul bizantin în secolul IX, de unde au pătruns şi în sud-estul şi centrul Europei (secolul X - secolul XIV), ca şi în nordul Africii. În secolul XV au pătruns în Europa apuseană (în special în peninsula Iberică, iar din secolul XIX în cele două Americi. Sunt semnalaţi în Ţările Române în secolul XIV, fie ca meşteşugari liberi (fierari, aurari, rudari, spoitori, căldărari, căntăreţi, etc.) organizaţi în şatre[necesită citare], fie ca robi (sclavi) boiereşti, domneşti sau mânăstireşti.
De-a lungul vremii, cercetători renumiţi ca John Sampson, Alexandru Paspati, Johan Dimitri Taikon, sau pelerini ca Bernhard von Breydenbach ori Arnold von Haff, plasează pe ţigani pe baza unor cunoştinţe aprofundate în rândul triburilor hinduse sau indiene. John Sampson găseşte originea triburilor ţigăneşti în N-V Indiei, determinând după cercetarea idiomului ca strămoşi apropiaţi ai limbii ţigăneşti limbile singhaleză, marathi, sindhi, punjabi, dardica şi pahari de V (dialecte hinduse vorbite de băştinaşi). De asemenea graiul ţigănesc conţine amprente exacte ale limbii sanscrite, fiind identificate peste 500 de cuvinte a căror origine poate fi uşor de recunoscut. După cercetări pe eşantioane de populaţii ţigăneşti din întreaga Europă în 1940, savanţii străini clasifică grupa de sânge "B" ca predominantă în cadrul persoanelor respective, ceeace înrădăcinează încă o dată ideea că originea ţiganilor este total străină de teritoriul Europei, aceştia aparţinând continentului asiatic.
Câteva întrebări nerezolvate sunt de pildă când, cum şi de ce au migrat ţiganii spre Europa. În anul 950 d.Hr. istoricul arab Hamza din Isfahan vorbeşte despre monarhul persan Bahram Gur ce şi-a încheiat domnia în jurul lui 438 d.Hr. De aici aflăm primele mărturii despre ţigani cunoscuţi ca zotti sau luri. Astfel, regele Persiei îi va cere suveranului Indiei 12.000 de lăutari care ar fi urmat să distreze auditorii şi să se stabilească acolo pentru a deveni agricultori şi a munci pământul, primind în schimb vite, măgari şi grâne.
50 de ani mai târziu în poemul epic naţional persan Şah (Cartea Regilor) aflăm că lurii (ţiganii) au mâncat grânele şi vitele refuzând munca pământului fiind ca urmare izgoniţi de către regele Bahram Gur. Migraţia masivă a ţiganilor în Europa începe din secolul XIV, odată cu cucerirea a portului grecesc Gallipoli de către turci. De altfel ascensiunea triburilor nomade indiene va fi strict legată de victoriile turceşti şi făurirea puternicului Imperiu Otoman, ţiganii prosperând în interiorul lui.
[modifică] Note
- ^ http://www.geocities.com/~patrin/glossary.htm
- ^ Căci auzisăm totdeuna, şi deobşte să zice cum că soiul nostru ţigănesc să trage de la Eghipet şi purcede din faraonii cei slăviţi. Însă, iubite Pereo! în zădar fu toată cercarea mea, că nu aflai nici o urmă de adevăraţi strămoşii noştri, şi mă încredinţai, spre mâhnirea mea, cumcă ţiganii noştri şi la Eghipet tot aceiaş sunt ca şi pe la noi, adecă defăimaţi şi de toţi urgisiţi, ce nu vor să păzească nice o rânduială sau să să îmbunătăţeze cu năravuri mai polite sau să-şi lumineze mintea cu învăţături alese. (Ion Budai-Deleanu, Tiganiada , 1800)
