De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ţara Loviştei este o microregiune istorică din nordul actualului judeţ Vâlcea, fiind situată între masivele Parâng şi Făgăraş, pe cursul mijlociu al râului Olt. Este străbătută de asemenea de râul Lotru. În centrul acestei regiuni se află depresiunea Loviştei. Cele mai importante localităţi din regiune sunt Brezoi, Voineasa, Câineni şi Perişani. Regiunea este străbătută de una dintre cele mai importante artere de circulaţie care face legătura dintre Transilvania şi sudul României. În trecut, regiunea era străbătută de numeroase puncte vamale. A aparţinut Ţării Româneşti.
Are 200 km p. la distantă egala între Sibiu, Rm. Valcea și Curtea de Arges, Atestată în 1233, într-un document din colecţia Hurmuzaki. Pământ străvechi de locuire dacica, pe cetăţile cărora s-au ridicat cnezatele lui Seneslau, apoi a lui Tihomir, tatăl lui Basarab apoi Basarab, ctitorul țării dintre Carpați si Dunăre. Aici, în apropiere de Perisani, într-un cleşte de stânci, a fost Posada înfrângerii lui Carol Robert d'Anjou, de către Basarab Întemeietorul, pecetluindu-se în 1330 fiinţa Munteniei și implicit libertatea Lovistei. In aceasta "țară" strabătută cândva de faimoşii lotri, care au dat nume munţilor și râului Lotru, trăiesc oameni străvechi, strămilenari, care respectă portul străbun al dacilor, legendele ,folclorul strămoşilor, azi, celebre. Aici, la poalele IEZERULUI, oamenii au nume cu rezonanță de cronică, atestate de sute de ani.
