Ţara Haţegului

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Salt la: Navigare, căutare
Ţara Hategului, detaliu dintr-o hartă a Transilvaniei de la 1607, gravată în cupru de cartograful olandez Jodocus Hondius
Ioan (Iancu) de Hunedoara

Ţara Haţegului (maghiară Hátszegvidék, Hatzak; germană Wallenthal ) este un ţinut istoric şi etnografic din colţul de sud-vest al Transilvaniei, judeţul Hunedoara, România. Ţara Haţegului cuprinde depresiunea cu acelaşi nume, dar în „zona de influenţă” a ei se află şi aşezările situate pe cursul superior al Streiului, până la vărsarea acestuia în Mureş. Ţara Haţegului este una dintre microregiunile cu cea mai mare încărcătură istorică din România, aici găsindu-se câteva dintre cele mai importante monumente de arhitectură şi arheologie din ţară. Tot în Ţara Haţegului a fost realizată una dintre cele mai ambiţioase amenajări hidroenergetice din ţară. Zona este cunoscută şi pentru fosilele de dinozauri găsite aici.

Cuprins

[modifică] Cadrul geografic

Un colţ din Ţara Haţegului, văzut de la Cetatea Colţ

Ţara Haţegului se află în Transilvania, la întretăierea acestei provincii istorice cu Banatul şi Oltenia. Strict geografic, Ţara Haţegului se suprapune peste depresiunea omonimă, mărginită, la sud, de Munţii Retezat, la est şi nord-est, de Munţii Şureanu, la vest, de Munţii Ţarcu, iar la nord de Munţii Poiana Ruscă. Între aceste limite, Ţara Haţegului corespunde bazinului superior al Streiului, având lungimea pe axa est-vest de cca 50 km şi o lăţime de 30-35 km pe axa nord-sud. În total, din punct de vedere geografic, Ţara Haţegului se intinde pe circa 1300 de km2[1].

Regiunea este drenată de râurile Strei, Râu Mare şi Galbena, cu afluenţii lor. Centrul social şi economic al regiunii este oraşul Haţeg.

Accesul în Ţara Haţegului se face prin trei „porţi”: dinspre oraşul Simeria, pe valea Streiului; dinspre Banat, pe valea Bistrei, trecând pe la Porţile de Fier ale Transilvaniei; dinspre municipiul Petroşani, prin Pasul Merişor-Băniţa [2].

Din punct de vedere etnosociologic şi lingvistic Ţara Haţegului este însă mai întinsă, ea cuprinzând şi aşezările de pe valea Streiului inferior până la vărsarea acestuia în Mureş, inclusiv oraşul Călan [3].

[modifică] Istoric

[modifică] Perioada preistorică

În peştera Bordu Mare, pe teritoriul satului haţegan Ohaba-Ponor este atestată una dintre cele mai vechi prezenţe ale omului în România. Este vorba despre câteva falange datate în paleoliticul mijlociu (cca. 100.000-33.000 î.Chr). Tot aici au fost descoperite unelte de cuarţit şi piese de os prelucrate. O descoperire remarcabilă o constituite o vatră de foc din aceeaşi perioadă. Inventarul găsit în interiorul şi în jurul acesteia demonstrează că o parte de hrană era friptă. [4]

[modifică] Perioada dacică

La limita vestică a Ţării Haţegului se află Porţile de Fier ale Transilvaniei (anticul Tapae), locul unde s-a desfăşurat bătălia decisivă dintre daci şi romani în timpul primului război daco-roman. A fost una dintre cele mai sângeroase bătălii din tot şirul de lupte dintre cele două armate. Pe Columna lui Traian romanii apar ca fiind ajutaţi de Jupiter. Totodată, este singura scenă unde apar soldaţi romani răniţi, iar Traian însuşi îşi rupe hainele pentru a fi folosite ca feşe. După victorie, romanii pătrund în Ţara Haţegului şi prima campanie a războiului din 101-102 se încheie. [5] De remarcat că doar la Tapae şi la Cioclovina-Ponorici au fost descoperite fortificaţii dacice liniare, de baraj. Prima era lungă de circa 2 km şi bara accesul în Ţara Haţegului de pe Culoarul Bistrei. A doua măsura peste 2,5 km şi închidea principala cale de acces din Ţara Haţegului spre zona Sarmizegetusei Regia. [6]

[modifică] Perioada romană

Ruine ale capitalei Daciei romane în comuna Sarmizegetusa

După cucerirea Daciei de către romani, aceştia au fondat la limita de vest a Ţării Haţegului, pe teritoriul actualei comune Sarmizegetusa, capitala provinciei Dacia, Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Teritoriul arondat oraşului roman acoperea practic aproape toată depresiunea Haţegului. Metropola romană a avut ca nucleu castrul Legiunii a IV-a Flavia Felix, staţionată aici probabil încă de la sfârşitul primului război daco-roman (102) [7]

[modifică] Perioada medievală

După retragerea romană în 271, timp de aproape o mie de ani, nu există izvoare scrise privind istoria Ţării Haţegului. Istoricul Radu Popa apreciază că „alături de celelalte teritorii româneşti şi poate chiar mai mult decât ele, datorită antecedentelor şi situării sale geografice centrale, Ţara Haţegului a parcurs principalele etape de dezvoltare istorică a societăţii daco-romane şi apoi româneşti”. [8]

Şi alţi istorici opinează că Ţara Haţegului a fost una din „pepinierele” din care s-a dezvoltat societatea medievală românească. De altfel, la Streisângeorgiu, acum cartier al oraşului Călan, în zona de influenţă a Ţării Haţegului, se găseşte cea mai veche biserică românească, datată în prima jumătate a secolului al XII-lea. [9]

Limitele ipotetice ale ducatului lui Glad indică faptul că acesta ar fi cuprins şi Ţara Haţegului [10]. Prima atestare documentară a Ţării Haţegului (în original terra Harszoc), datează însă doar din 1247, fiind vorba despre celebra Diplomă a Cavalerilor Ioaniţi, care precizează: „Şi mai îngăduim ca jumătate din toate veniturile şi foloasele ce se vor strânge pe seama regelui de la olatii ce locuiesc în ţara Lytua, în afară de ţara Haţegului cu cele ce ţin de ea, să le culeagă sus zisa casă.” Se constată astfel că, la acea vreme, Ţara Haţegului făcea parte din voievodatul lui Litovoi (Ţara Lytua) cu nucleul în nordul Olteniei. Este de presupus, dată fiind sintagma „cu cele ce ţin de ea” că acest ţinut beneficia de un statut privilegiat în cadrul voievodatului lui Litovoi. [11]


Unii autori consideră că legenda „descălecatului” din Transilvania a Ţării Româneşti ar avea la bază o mutare peste Carpaţi a unor familii conducătoare din Ţara Haţegului. Un argument în acest sens este faptul că numele Basarab, de origine cumană, al fondatorului primei dinastii muntene, se întâlneşte frecvent în Ţara Haţegului în secolul al XIII-lea. [12]

Ruinele cetăţii cneziale de la Mălăieşti

Momentul 1247 marchează începutul desprinderii Ţării Haţegului de voievodatul lui Litovoi şi al integrării sale în Regatul Ungar [13]. Procesul nu decurge paşnic în totalitate. Astfel, în deceniul al VIII-lea al secolului al XIII-lea, un voievod pe nume Litovoi (identic cu cel de la 1247 sau un urmaş al său), opune rezistenţă armată regelui ungar în Ţara Haţegului [14]. Voievodul moare iar fratele său, Bărbat, cade prizonier, răscumpărându-se ulterior, cu preţul plăţii unui tribut către coroana ungară. Aceste evenimente au rămas în memoria locurilor până în ziua de astăzi, dovadă fiind numele localităţii Râu Bărbat, din Ţara Haţegului.

În secolele XIII-XV, procesul integrării Ţării Haţegului în Regatul Ungariei se finalizează, iar puterea este exercitată în numele regelui de către castelanul de Haţeg, care câteodată a fost una şi aceeaşi persoană cu vicevoievodul Transilvaniei [15] .

[modifică] Cnezii haţegani

Cnezatele, formaţiuni feudale timpurii, au funcţionat în Ţara Haţegului până în secolele XIII-XIV, când regiunea este integrată administrativ în Regatul Ungariei. Istoricul Radu Popa a identificat 11 „mari cnezate” haţegane [16], structuri teritoriale asemănate de autor cu „cnezatele de vale” maramureşene.

Ţinutul haţegan şi-a păstrat o anumită autonomie pe aproape tot parcursul Evului Mediu. Adunările cneziale au continuat să funcţioneze, cu drept de judecată (aşa numita democraţie haţegană), până în secolele XIV-XV, iar cnezii haţegani formau un corp distinct în cadrul armatei transilvănene [17] .

Ruinele curţii Cândeştilor de la Râu de Mori

Din rândul cnezilor haţegani s-au ridicat, prin catolicizare şi maghiarizare, familii aristocratice de prestigiu ale Ungariei şi Transilvaniei medievale, cum sunt Kendeffy (Cânde) sau Kenderessy (Cândreş).

Majoritatea istoricilor consideră că şi ilustra familie a Corvinilor îşi are originile tot în Ţara Haţegului [18],[19],[20].

Eruditul Anton Verantius, în jur de 1550, scria că Transilvania „este locuită de o triplă naţiune, secuii, ungurii, saşii; aş adăuga totuşi şi pe români, care, deşi îi ajung uşor la număr pe ceilalţi, totuşi nu au nici o libertate, nici o nobilime, nici un drept al lor, afară de un număr mic, locuind în districtul Haţeg (...) şi care, pe vremea lui loan de Hunedoara, (...) au dobândit nobleţea, pentru că întotdeauna au luat parte neobosit la lupta împotriva turcilor” (Cf. Maria Holban, „Călători despre Ţările Române”, vol. I, Bucureşti, 1968)

[modifică] Perioadă imperială

Încă de la începutul secolului al XVIII-lea districtul Haţegului, cu centrul său, oraşul Haţeg, se afirmă ca un nucleu al mişcării de emancipare a românilor din Transilvania. Astfel, a doua diplomă a unirii dintre Biserica Ortodoxă din Ardeal şi Biserica Catolică, emisă în 1701 prevedea ridicarea de şcoli pentru români la Alba Iulia, Făgăraş şi Haţeg [21]. Ulterior, în memoriul Supplex Libbellus, înaintat în 1740 de Inochentie Micu împărătesei Maria Tereza, se arată că, deşi românii locuiesc districte întregi, precum Făgăraş, Chioar, Haţeg, ei nu au funcţionari din sânul lor[22], iar într-un memoriu înaintat în 1747 de mai mulţi clerici greco-catolici curţii vieneze, se cer dregători români în cele trei districte [23].

În 1764, o parte a Ţării Haţegului a fost militarizată, în cadrul Regimentului I de Graniţă, cu sediul la Orlat [24]. Două companii ale acestei structuri militare şi-au avut sediul în Ţara Haţegului, la Haţeg (compania II), respectiv la Râu Alb (compania III) [25].

Perioada în care Ţara Haţegului face parte din graniţa militară coincide cu o dezvoltare fără precedent a oraşului Haţeg. Astfel, dacă în 1785-1786 acesta număra doar 400 de locuitori, în mai puţin de 50 de ani populaţia creşte de zece ori, ajungând în 1829-1831 la 4.000 de persoane, cifră care făcea din Haţeg cel mai mare oraş al comitatului Hunedoara, mai mare decât capitala comitatului, Deva, dar şi decât unele din oraşele libere regeşti, cum ar fi Alba Iulia sau Sebeş[26].

Tot din perioada imperială datează o serie de conace dintre care unele au ajuns de dimensiunile unor castele, cum sunt cel de la Nălaţ-Vad (oraşul Haţeg), sau Săcel, ultimul aparţinând celebrei familii nobiliare Nopcsa. Ambele sunt în acest moment într-o stare gravă de degradare. Conace din această perioadă mai există în comuna G-ral Berthelot sau în Peşteana [27]. Şi castelul Kendeffy din Sântămăria-Orlea a primit actuala înfăţişare tot în această perioadă, în 1782.

[modifică] Monumente

[modifică] Cetăţile şi curţile cneziale

Turnul din Răchitova

Cnezii haţegani au ctitorit mai multe cetăţi de-a lungul şi de-a latul ţinutului. Până în ziua de astăzi s-au păstrat turnul de apărare de la Răchitova, probabil construit de cnezii de Densuş, şi cetăţile de mici dimensiuni de la Suseni (Cetatea Colţ) şi Mălăieşti; prima servind ca refugiul cnezilor din Râu de Mori iar a doua celor din Sălaşu de Sus.

  • Turnul de la Răchitova este cel mai simplu tip de fortificaţie din cele trei. Fortificaţia constă dintr-un turn pătrat cu latura de 8,5 m şi ziduri groase de 1,8 m. Intrarea se făcea cu ajutorul unei scări exterioare care ducea la primul etaj. O latură a turnului s-a prăbuşit în urma unui cutremur. [28].
  • Cetatea Colţ, aflată pe teritoriul satului Suseni, comuna Râu de Mori, s-a format de asemenea în jurul unui turn pătrat, căruia i-au fost adăugate un zid de incintă, fortificat cu alte turnuri [30]. Mai mulţi autori consideră că Cetatea Colţ a fost sursa de inspiraţie pentru „Castelul din Carpaţi” din romanul omonim al lui Jules Verne.

Cele trei fortificaţii erau prea mici pentru a face faţă unor armate de mari dimensiuni, aşa că probabil serveau ca locuri de refugiu în cazul unor conflicte între cnezi. [31]

Ruinele unor curţi cneziale sunt vizibile la Râu de Mori şi la Sălaşu de Sus.

[modifică] Cetatea regală a Haţegului

Turnul Bisericii din Densus

De dimensiuni modeste, în fapt doar un turn hexagonal cu latura de 6,2-6,3 metri, înconjurat de un şanţ de apărare şi un val de pământ, cetatea de la Haţeg a avut în perioada medievală principalul rol militar şi politic în Ţara Haţegului [32]. Fortificaţia este situată la circa patru kilometri de oraşul Haţeg, pe teritoriul satului Subcetate, din hotarul comunei Sântămărie-Orlea. Astăzi este doar o ruină, relativ greu accesibilă.

Cetatea Haţegului este atestată documentar doar la 1317, dar studii recente înclină spre o datare a acesteia apropiată de prima atestare documentară a Ţării Haţegului (1247). Pentru această datare pledează atestarea documentară a unui comite de Haţeg, la 1276, dar, mai ales, similitudinile dintre turnul de la Haţeg şi cel al cetăţii regale a Visegrad-ului, ridicat la 1256[33].

Cetatea Haţegului era locul de unde castelanul administra teritoriul districtului haţegan, în numele regalităţii ungare. Date fiind dimensiunile reduse ale cetăţii şi menţionarea frecventă a unui sediu administrativ al autorităţilor regale în târgul Haţegului, precum şi a funcţiei de vicecastelan, istoricii dau ca sigură dublarea acestei fortificaţii de o construcţie aflată în târg, care nu a fost identificată încă pe teren [34].

[modifică] Bisericile de zid

Biserica din Ostrov

În Ţara Haţegului şi în zona ei de influenţă istorică se găsesc cele mai vechi biserici de piatră româneşti. Istoricul Radu Popa remarca: „Bisericile de zid din Ţara Haţegului reprezintă cel mai vechi şi mai important grup de monumente medievale româneşti păstrate.” De altfel, ilustrul istoric de artă Virgil Vătăşianu şi-a luat doctoratul la Viena susţinând o lucrare cu tema Vechile biserici de piatră româneşti din judeţul Hunedoara, abordând cu predilecţie bisericile haţegane.

Cel mai vechi grup de biserici haţegane este cel constituit din lăcaşurile datând din secolele XII-XIII:

Biserici la fel de valoroase, datate ceva mai târziu, sunt cele din Sânpetru, Râu de Mori sau Suseni (Biserica Colţ) [35].

[modifică] Economie

Principala clădire administrativă din Haţeg

După schimbarea de regim din 1989, Ţara Haţegului a fost puternic afectată de prăbuşirea industriei din zonele adiacente: cea siderugică în Hunedoara şi Călan şi cea minieră din Valea Jiului. Şomajul în zonă este cel mai ridicat din judeţul Hunedoara [36]: peste 1500 de şomeri în oraşul Haţeg în august 2008. În ultimii ani se constată a ameliorare a situaţiei economice. Astfel, oraşul Haţeg era, în 2006, cel mai mic oraş din ţară în care un mare retailer, grupulTengelmann, a deschis un supermarket - Plus Discount - în urma unei investiţii de 1,5 milioane de euro [37]. A urmat în 2007 un supermarket SPAR, reprezentând o investiţie de 2,2 milioane de euro.

Cele mai importante activităţi economice din zonă sunt desfăşurate de Sucursala Haţeg a SC Hidroelectrica SA, care coordonează activitatea celor 12 microhidrocentrale de pe Râu Mare, de Sucursala Râu Mare a SC Hidroconstrucţia SA şi de fabrica de bere din Haţeg a grupului Brau Union. În afara acestora, mai există firme de îmbuteliat gaz lichefiat, construcţii civile, confecţionarea de tâmplărie din aluminiu şi PVC, firme de exploatare forestieră. Capitalul străin este prezent printr-o fabrică franceză de prelucrare a melcilor şi una italiană care se ocupă cu achiziţionarea şi prelucrarea ciupercilor [38]

Turismul cunoaşte de asemenea o revigorare, mai ales în zona de vest a Ţării Haţegului, în comunele Râu de Mori şi Sarmizegetusa funcţionând numeroase pensiuni turistice. Cabane există la Gura Zlata, Râuşor, Pietrele şi Rotunda[38] (amenajată pentru Ceauşescu).

[modifică] Infrastructură

Potrivit statisticilor citate de Consiliul Judeţean Hunedoara [39], reţeaua rutieră a Tării Haţegului este formată din 400 km de drumuri publice şi 300 km de străzi orăşeneşti şi comunale. În 2007 a fost dată în folosinţă centura de ocolire a Haţegului, traficul pe ruta Valea Jiului - Culoarul IV Pan European (DN 66) fiind scos din oraş. Infrastructura feroviară însumează 49 de km de cale ferată aflaţi în exploatare. Cea mai importantă este calea ferată dublă electrificată Subcetate-Pui-Baru-Băniţa, care leagă magistrala de pe Valea Mureşului cu Valea Jiului [39].

[modifică] Amenajarea hidroenergetică

„Autostrada apelor” din Ţara Haţegului

Unul din principalele cursuri de apă care drenează Ţara Haţegului, Râu Mare, a fost obiectul unei amenajări hidroenergetice masive. Lucrările au început în anii '70 şi s-au încheiat abia în ultimul deceniu al secolului trecut.

Principalul obiectiv al amenajării este barajul de la Gura Apei, situat în Parcul Naţional Retezat.

Barajul, aflat pe traseul dintre cabanele Gura Zlata şi Rotunda, are o înălţime de 168 de metri, fiind unul dintre cele mai înalte baraje de arocamente din Europa. Centrala electrică subterană de la Gura Apei are o putere de 335 MW.

După ieşirea Râului Mare din munţi, cursul acestuia prin Ţara Haţegului a fost regularizat, fiind realizate mai multe baraje de mici dimensiuni, cu lacurile de acumulare aferente, în apropierea localităţilor Ostrov, Sânpetru şi Sântămăria Orlea.

Amenajarea hidroenergetică Râu Mare-Retezat a fost una dintre marile lucrări hidroenergetice realizate în România în perioada regimului comunist. Centrul acestuia a fost colonia Brazi, situată chiar la ieşirea Râului Mare din munte.

Filmul „Un petic de cer” (1983, regia Francisc Munteanu) a fost inspirat de activitatea de pe acest şantier. Fostele barăci ale muncitorilor au fost renovate, funcţionând acum ca centru de conferinţe al SC Hidroconstrucţia SA.

[modifică] Populaţia

Potrivit Recensământului Populaţiei din 2002 oraşul Haţeg şi cele 10 comune care se află în Depresiunea Haţegului numărau în total 36.090 de locuitori. Majoritatea covârşitoare a populaţiei o formează românii, dar există şi mici comunităţi de maghiari (430 de persoane de persoane în total), cea mai mare fiind în oraşul Haţeg (303 persoane). Ţiganii sunt prezenţi, de asemenea, în mai multe localităţi, numărând 468 de persoane în total.

Un caz aparte îl constituie muribunda minoritate italiană. În 2002 mai trăiau doar 37 de italieni dintr-o comunitate altădată prosperă şi numeroasă, venită aici din nordul Italiei, ca tăietori de lemne [40].

[modifică] Localităţi principale

Parcul din centrul oraşului Haţeg

Sursa: Recensământul populaţiei 2002

[modifică] Religie

Majoritatea localităţilor haţegane au fost din cele mai vechi timpuri ortodoxe, cu excepţia aşezărilor de „oaspeţi regali” (catolici) de la Haţeg şi Sântămăria-Orlea. Către sfârşitul secolului XVII, în perioada principilor calvini ai Transilvaniei Gheorghe Rákóczi al II-lea şi Mihai Apafi I, o parte a haţeganilor trece la calvinism[41]. O dată cu înfiinţarea graniţei militare, în 1765, satele arondate acesteia trec la greco-catolicism [42]. După scoaterea în afara legii a acestei confesiuni, în 1948, majoritatea redevine ortodoxă.

[modifică] Tradiţii

Harta turistică

Portul popular în Ţara Haţegului a dispărut din uzul zilnic. Bărbaţii purtau pantaloni lungi, curea lată şi laibăr iar femeile cămaşă, opreg, catrinţă şi pieptar. Pe cap, femeile purtau broboade lungi, ce atârnau, pe spate, până aproape de călcâie. La gât avea salbe de bani sau mărgele iar în faţă şi în spate purtau fote, de obicei negre [43]. În prezent portul popular haţegan mai poate fi admirat doar la nedeie, sărbători populare care au loc în toate comunele din Ţara Haţegului. Un mic muzeu al portului şi tradiţiilor haţegane funcţionează în centrul oraşului Haţeg, în incinta casei de cultură. Parade ale portului popular local au loc cu ocazia „Zilelor Haţegului”, care se organizează de obicei în lunile iulie sau august. Cel mai important târg tradiţional are loc anual la începutul lunii mai, în comuna Pui, şi se întinde de-a lungul DN 66, pe toată porţiunea pe care acesta străbate comuna.

Alte elemente etnografice importante sunt muzica tradiţională - „Haţegana” - dar şi bucătăria specifică, în special virşli (cârnăciori picanţi din carne de oaie şi/sau capră) de Sălaşu de Sus [44].

[modifică] Arii naturale protejate

Harta Ţării Haţegului în cadrul judeţului Hunedoara

Următoarele arii naturale protejate se află total sau parţial pe teritoriul Ţării Haţegului[45]:



[modifică] Dinozaurii pitici

Hatzegopteryx contrasta prin mărimea sa uriaşă - avengura aripilor era de 12 metri - cu restul vieţuitoarelor de pe insulă.

Ţara Haţegului a ajuns notorie pe plan mondial datorită dinozaurilor pitici care au populat zona - pe atunci o insulă în Marea Tetis - în perioada cretacicului. Discovery Channel şi alte posturi internaţionale de televiziune au difuzat în ultimii ani mai multe documentare consacrate acestor dinozauri de dimensiuni reduse.

Primele cercetari asupra dinozaurilor din zona Haţegului au fost facute de baronul Franz Nopcsa (1815-1904), după ce sora sa, Elek Nopcsa, a descoperit în 1895, fosilele unor reptile în jurul castelului familiei din Sânpetru. Cercetarile au fost reluate abia în anul 1977 de către paleontologul Dan Grigorescu, de la Facultatea de Geologie a Universităţii din Bucureşti.

În prezent, se cunosc zece specii diferite de dinozauri din Ţara Hategului, alaturi de zece alte vertebrate, peste 20 de specii de gastropode, zece specii de ostracode şi peste 30 de specii diferite de plante. [46]

Specialiştii explică talia redusă a dinozaurilor haţegani prin condiţiile geografice de acum 65 de milioane de ani, când Ţara Haţegului era o insulă. Dinozaurii de aici s-au adaptat spaţiului izolat şi redus ca dimensiuni în care evoluau, fapt care a determinat reducerea dimensiunilor reptilelor, prin fenomenul numit „nanism insular”. [46]

[modifică] Citate despre Ţara Haţegului

Castelul Nopcsa din Săcel, folosit acum ca depozit de lemne pentru o şcoală specială

„[Ţara Haţegului] întruneşte în sine tot ce are Ardealul mai bun şi mai frumos.” (Ion Pop Reteganu)

„Dintre toate regiunile locuite astăzi de români la nord de Dunăre, Bănatul şi Oltenia, cu prelungirea lor cea comună în ţara Haţegului, sunt singurele care reprezintă o continuitate neîntreruptă geografico-istorică a neamului românesc-un cuib de unde se romanizau treptat ţările spre apus, spre crivăţ şi spre răsărit, ba indirect şi cele de peste Dunăre, cuibul mereu descărcându-şi prinosul, dar rămânând totdeauna plin.” (Bogdan Petriceicu Hasdeu)

„Iată giganticul Retezat limpede şi aeric. Iată umerii munţilor, iată poalele, iată şesul, iată Valea Haţegului.” (Aron Densuşianu)

„Probabil că nu există în România un perimetru aşa de restrâns care să concentreze atât de multe lucruri de văzut şi admirat.” (Adrian Andrei Rusu)

„Cercetările privind formarea poporului şi limbii române, ca şi începuturile vieţii statale româneşti, au în Ţara Haţegului semnificaţii aparte.” (Radu Popa)

„Bisericile de la Sântămăria Orlea, Ostrov, Colţ, Strei şi mai ales cea de la Densuş depăşesc ca importanţă spirituală mănăstirile Moldovei, pentru că atestă vechimea credinţei ortodoxe pe meleagurile româneşti.” (Dorin Alicu)

„Adevărată capodoperă a naturii” (Ion Conea)

„Una din cele mai frumoase privelişti de poesie ale pământului romanesc” (Ovid Densusianu)

[modifică] Haţegani celebri

Franz Nopcsa

[modifică] Note

Ţara Hategului, detaliu dintr-o hartă a Transilvaniei de la 1667, gravată în cupru de cartograful elveţian Matthaus Merian cel Tânăr
  1. ^ Radu Popa, „La începuturile Evului Mediu Românesc. Ţara Haţegului”, pag. 6-7
  2. ^ I. Voledi, „Drumuri în Haţeg”, Bucureşti, 1971. passim
  3. ^ Radu Popa, op cit., passim
  4. ^ Ioan-Aurel Pop, Thomas Nägler (coord.), „Istoria Transilvaniei”, Vol. I, pag. 29-31
  5. ^ Pop, Istoria Transilvaniei, vol.I, pag. 132
  6. ^ Pop, Istoria Transilvaniei, vol I, pag. 108
  7. ^ Pop, Istoria Transilvaniei, vol I, pag. 138
  8. ^ Radu Popa, „La începuturile Evului Mediu Românesc. Ţara Haţegului”, pag. 14
  9. ^ Popa, La începuturile Evului Mediu Românesc. Ţara Haţegului, pag. 225
  10. ^ Ioan-Aurel Pop, Thomas Nagler (coord.), op. cit., Anexa IX
  11. ^ Radu Popa, op. cit, pag. 274
  12. ^ Florin Constantiniu, „O istorie sinceră a poporului român”, pag. 67
  13. ^ Ioan-Aurel Pop, „Istoria Transilvaniei Medievale”, pag. 164
  14. ^ Ioan-Aurel Pop, „Români şi maghiari în secolele IX-XIV”, pag. 234-235
  15. ^ Radu Popa, op. cit., pag. 280-283
  16. ^ Popa, op. cit., pag 165-188
  17. ^ Popa, op. cit., pag 282. Vezi şi Ioan-Aurel Pop, „Instituţii Medievale Româneşti”, pag 100
  18. ^ Camil Mureşan, „Ioan de Hunedoara şi vremea sa”, pag. 25-30
  19. ^ Ioan-Aurel Pop, Thomas Nagler (coord.), op. cit, pag 279
  20. ^ Vezi şi „Pál Engel, Regatul Sfântului Ştefan. Istoria Ungariei Medievale”, pag. 305
  21. ^ David Prodan, „Supplex Libellus Valachorum”, pag. 128
  22. ^ David Prodan, „op. cit., pag. 152
  23. ^ David Prodan, „op. cit., pag. 180
  24. ^ David Prodan, „op. cit., pag. 234
  25. ^ Mircea Bucur, „Aspecte din istoria Regimentului 1 grăniceresc român la Orlat”, în Revista Academiei Forţelor Terestre „Nicolae Bălcescu” Sibiu, Nr. 1/2002
  26. ^ Ioan-Aurel Pop, Thomas Nagler, Magyiari Andras (coord.), Istoria Transilvaniei, vol. III, pag. 60
  27. ^ Lista monumentelor istorice din Judeţul Hunedoara
  28. ^ Radu Popa, op. cit, pag. 217-219
  29. ^ Radu Popa, op. cit, pag. 219-221
  30. ^ Radu Popa, op. cit, pag. 221-223
  31. ^ Radu Popa, op. cit, pag. 223
  32. ^ Radu Popa, op. cit, pag 214
  33. ^ Adrian Andrei Rusu, „Castelarea carpatică”, pag 159
  34. ^ Radu Popa, op. cit., pag 214-215
  35. ^ Vezi Radu Popa, op. cit., pag. 225-246 şi Adrian Andrei Rusu, „Monumente medievale din Ţara Haţegului”
  36. ^ Săptămânalul „Replica”, articolul „Distribuţia sărăciei în judeţul Hunedoara”
  37. ^ Revista Business Magazin, articolul „Extinderi: Efectul retailerilor internaţionali asupra comunităţilor locale”
  38. ^ a b Agenţia de Dezvoltare Regională Vest, „Strategia de Dezvoltare regională 2007-2013, Capitolul V - „Dezvoltarea spaţiului urban” pag. 52
  39. ^ a b Proiectul Geoparcului Dinozaurilor „Ţara Haţegului”, secţiunea 2.2 „Contextul economic”, passim
  40. ^ Evenimentul zilei, articolul Mica Italie din Ţara Haţegului
  41. ^ I. Voledi, „Drumuri in Hateg”, pag. 6
  42. ^ Ioan Părean, „Contribuţii la Istoria Regimentului 1 român de graniţă” în Revista Academiei Forţelor Terestre, nr. 3/2000
  43. ^ Agenţia pentru Dezvoltare Regională Vest, „Strategia de Dezvoltare a Regiunii Vest 2007-2013”, Capitolul V - „Dezvoltarea spaţiului urban”, pag. 53
  44. ^ cf. Agenţia pentru Dezvoltare Regională Vest, „Strategia de Dezvoltare a Regiunii Vest 2007-2013”, Capitolul V - „Dezvoltarea spaţiului urban”, pag. 53
  45. ^ a b Ariile Naturale Protejate din Judeţul Hunedoara
  46. ^ a b Săptămânalul „Replica”, reportajul „Geoparc cu dinozauri”

[modifică] Bibliografie

[modifică] Volume

  1. Radu Popa, „La începuturile Evului Mediu românesc. Ţara Haţegului”, Bucureşti, 1988
  2. Adrian Andrei Rusu, „Castelarea Carpatică”, Cluj-Napoca 2005
  3. Engel Pál, „Regatul Sfântului Ştefan. Istoria Ungariei Medievale. 895-1526”, Cluj-Napoca 2006
  4. Camil Mureşan, „Ioan de Hunedoara şi vremea sa”, Bucureşti, 1957
  5. Ioan-Aurel Pop, „Instituţii medievale româneşti. Adunările cneziale şi nobiliare (boiereşti) în secolele XIV-XVI”, Cluj-Napoca, 1991
  6. Ioan-Aurel Pop, „Români şi maghiari în secolele IX-XIV”, Cluj-Napoca, 2003
  7. Ioan-Aurel Pop, „Istoria Transilvaniei medievale: de la etnogeneza românilor până la Mihai Viteazul”, Cluj-Napoca, 1997
  8. Ioan-Aurel Pop, Thomas Nägler (coord.), „Istoria Transilvaniei”, Vol. I, Cluj-Napoca, 2003
  9. Ioan-Aurel Pop, Thomas Nägler, Magyari Andras (coord.), „Istoria Transilvaniei”, Vol. II, Cluj-Napoca, 2005
  10. Ioan-Aurel Pop, Thomas Nägler, Magyari Andras (coord.), „Istoria Transilvaniei”, Vol. III, Cluj-Napoca, 2008
  11. Ioan Drăgan, „Nobilimea românească din Transilvania între anii 1440-1514”, Bucureşti, 2000
  12. Şerban Papacostea, „Românii în secolul al XIII-lea, între cruciată şi imperiul mongol”, Bucureşti, 1993
  13. Adriana Pescaru, Eugen Pescaru, „Valori ale patrimoniului hunedorean”, Deva, 2000
  14. Florin Constantiniu, „O istorie sinceră a poporului român”, ediţia a II-a, Bucureşti, 1999
  15. I. Şerban Bonciocat (foto), II. Mădălina Mirea (text), III. Dominica Macri (trad.), „Haţeg, Ţara Bisericilor de Piatră”, Bucureşti, 2007
  16. Adrian Andrei Rusu, „Monumente medievale din Ţara Haţegului”, Cluj-Napoca, 2008
  17. David Prodan, „Supplex Libellus Valachorum”, Bucureşti, 1967
  18. I. Voledi, „Drumuri în Haţeg”, Bucureşti, 1971

[modifică] Studii

  1. Consiliul Judeţean Hunedoara, Proiectul Geoparcului Dinozaurilor „Ţara Haţegului”. Varianta electronică
  2. Agenţia pentru Dezvoltare Regională Vest, „Strategia de Dezvoltare a Regiunii Vest 2007-2013”

[modifică] Alte documente

  1. Lista Monumentelor Istorice din Judeţul Hunedoara 2004, publicată de Ministerul Culturii şi Cultelor
  2. Ariile Naturale Protejate din Judeţul Hunedoara. Listă elaborată de Agenţia pentru Protecţia Mediului Hunedoara

[modifică] Legături externe

v • d • m
Regiuni istorice ale României
Regiuni Regiunile României
Subregiuni istorice
Adus de la http://ro.wikipedia.org/wiki/%C5%A2ara_Ha%C5%A3egului
Unelte personale