Ștefan Iordache
| Ștefan Iordache | |
| Născut(ă) | 3 februarie 1941 Calafat, România |
| Decedat(ă) | 14 septembrie 2008 (67 ani) Viena |
| Căsătorit(ă) cu | Mihaela Tonitza-Iordache |
| modifică |
|
Ștefan Iordache (n. 3 februarie 1941, Calafat, România - d. 14 septembrie 2008, Viena, Austria) a fost unul dintre cei mai mari actori români de teatru, film și televiziune. A slujit teatrul românesc vreme de 49 de ani, interpretând memorabil pe scenă mari roluri ca Titus Andronicus, Hamlet, Richard al III-lea sau Barrymore. A avut de asemenea o îndelungată colaborare cu Teatrul Național Radiofonic și Teatrul Național de Televiziune, și a jucat în numeroase filme pentru marele ecran.
Cuprins |
[modificare] Viața
Ștefan Iordache și-a petrecut copilăria în cartierul Rahova din București, într-o familie de oameni simpli, care și-au dorit ca fiii lor să învețe carte. În școală a fost bun la matematică și științele exacte. Studiile teatrale nu au fost prima lui alegere. A dat la Teatru abia după ce a picat, la 16 ani, examenul de admitere la Medicină. După acest eșec, întâmplarea a făcut să fie inclus în brigada artistică a unei cooperative. În anul următor, 1959, a dat la Teatru și a fost admis ultimul la IATC. A absolvit însă secția de Actorie a institutului printre primii și a avut o carieră artistică încununată de succes, până la sfârșitul vieții. Ultimul său rol a fost Prințul Potemkin, în piesa Ecaterina cea Mare, de George Bernard Shaw, pusă în scenă, în 2008 la Teatrul Național București.
A fost căsătorit timp de 40 de ani cu nepoata pictorului Nicolae Tonitza, Mihaela Tonitza-Iordache[1], teatrolog și profesor universitar. Nu a avut copii.
Ștefan Iordache s-a stins din viață la 14 septembrie 2008 într-un spital din Viena. Actorul suferea de leucemie[2]. A fost înmormântat cu onoruri militare în comuna Gruiu.
[modificare] Activitatea artistică
[modificare] Filmografie
- 2007 – Ticăloșii
- 2007 – Agentul VIP
- 2004 – Faraonul
- 1997 – Omul zilei
- 1996 – Eu sunt Adam
- 1993 – Cel mai iubit dintre pamînteni
- 1985 – Oglinda
- 1992 – Hotel de lux
- 1991 – Cei care plătesc cu viața
- 1989 – Noiembrie, ultimul bal
- 1988 – Prințul negru - film de televiziune
- 1986 – O clipă de răgaz
- 1985 – Ciuleandra
- 1985 – Glissando
- 1982 – Concurs
- 1981 – De ce trag clopotele, Mitică?
- 1981 – Înghițitorul de săbii
- 1981 – Întoarce-te și mai privește o dată
- 1981 – Pruncul, petrolul și ardelenii
- 1980 – Bună seara, Irina
- 1979 – Bietul Ioanide
- 1978 – Avaria
- 1978 – Doctorul Poenaru
- 1978 – Ediție specială
- 1973 – Proprietarii
- 1972 – Adio, dragă Nela!
- 1966 – Un film cu o fată fermecătoare
- 1965 – Calea Victoriei sau cheia visurilor
- 1965 – Gaudeamus igitur
- 1964 – Străinul
[modificare] Premii
- Premiul ACIN, în anul 1978, pentru rolul său din filmul Ediție specială, regizat de Mircea Daneliuc.
- Premiul ACIN, în anul 1984, pentru rolul său din filmul Glissando, regizat de Mircea Daneliuc.
- Premiul ACIN, în anul 1989, pentru rolul său din filmul Noiembrie, ultimul bal, regizat de Dan Pița.
- Premiul UNITER pentru cel mai bun actor, în anul 2001, pentru rolul titular din Barrymore, în regia lui Gelu Colceag.
- Premiul de Excelență în cinematografia românească la Festivalul Internațional de Film Transilvania, 2006
[modificare] Bibliografie
- Ludmila Patlanjoglu: Regele Scamator. Ștefan Iordache, Editura Nemira, 2004, ISBN 973-569-646-0
- Gabriela Lupu, Anca Nicoleanu: A murit cel mai iubit dintre pământeni: Ștefan Iordache, în Cotidianul, ediția din 14 septembrie 2008
[modificare] Note
[modificare] Legături externe
- ro Ștefan Iordache pe PORT.ro
- Ștefan Iordache la Internet Movie Database
- Ștefan Iordache, fermecat de lăutari și de vinul bun, 16 Septembrie 2008, Evenimentul zilei
- EXCLUSIV 80 de interviuri cu Ștefan Iordache într-un film, 26 ianuarie 2011, Aura Clara Marinescu, Emilia Sava, Adevărul
- Actorul–Rege, „cu un înger pe umăr“, 17 septembrie 2011, Ludmila Patlanjoglu, Adevărul