Ştefan Baciu
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ştefan Baciu (n. 29 octombrie 1918, Braşov - d. 6/7 ianuarie 1993 Honolulu) a fost un poet român din diasporă, eseist, memorialist, ziarist, critic de artă, traducător, diplomat şi profesor universitar.
Cuprins |
[modifică] Biografie
A fost fiul lui Ioan Baciu, profesor şi al Elisabetei Baciu, casnică. Cursurile liceale le urmează la liceul "Andrei Şaguna" din Braşov, avându-i ca profesori pe Emil Cioran (logică şi filosofie), Octav Şuluţiu (limba franceză), Ioan Baciu - tatăl poetului (limba germană). Apoi a fost student la Drept, în Bucureşti, ataşat de presă la Berna, de acolo a plecat la Rio de Janeiro, apoi la Seattle, ca profesor, după care s-a stabilit în insulele Hawaii, la Honolulu.
Debutează în anul 1933 în revista "Răboj" cu poezia "Eu", care îi apare tradusă în limba germană în revista Klingsor, în acelaşi an.
Pentru volumul său de debut "Poemele poetului tânar" primeşte în anul 1935, la vârsta de 17 ani, "Premiul scriitorilor tineri" al "Fundaţiilor regale".
[modifică] Activitatea literară
[modifică] din ţară
Între anii 1937-1941 urmează cursurile Facultăţii de Drept a Universităţii din Bucureşti, luându-şi licenţa în drept în anul 1941. În perioada 1938-1946 este redactor la reviste din Bucureşti, ca „Universul literar” - redactor al rubricii „Cântece noui”, unde debutează, printre altii, Ştefan Augustin Doinaş şi Ion Caraion, „Gândirea”, „Rampa”, „Bis”, „Arta nouă” etc. În aprilie 1945 se căsătoreşte cu Mira Simian. În octombrie 1946 pleacă, împreună cu soţia sa, în Elveţia, ca ataşat de presă al Legaţiei României de la Berna. Colaborează la reviste literare din Elveţia.
[modifică] din America Latină
În anul 1949 pleacă în America Latină, la Rio de Janeiro - Brazilia, unde devine redactor la un important ziar, Tribuna de Imprensa. Despre această perioadă din viaţa sa, Ştefan Baciu scrie o carte intitulată Lavradio 98 (1982), care a constituit un adevărat best-seller.
Călătoreşte într-un mare număr de ţări ale continentului sud-american, din America Centrală şi zona Caraibelor: Argentina, Nicaragua, Peru, Guatemala, Venezuela, Costa-Rica, Santo Domingo, San Salvador, Honduras, Mexic, Cuba, Haiti etc.
Profund cunoscător al literaturii latino-americane, Ştefan Baciu este autorul a două importante antologii: Antologia poeziei latino-americane (2 volume, 1974) şi Antologia poeziei surrealiste latino-americane (1981).
A adus cu el în America Latină ideile mişcării suprarealiste şi a devenit animatorul cel mai important şi un lider al neoavangardei, a participat la foarte multe congrese şi conferinţe pe aceasta temă.
În anul 1962 este invitat în SUA, ca profesor de literatură hispano-americană la Universitatea din Seattle, iar în anul 1964 este invitat şi se stabileşte în Hawaii, ca profesor de literatura hispano-americană la Universitatea din Honolulu-Hawaii.
Se stinge din viaţă la Honolulu, la 6/7 ianuarie 1993, în timp ce vorbea la telefon cu sora lui din Bucureşti. Este autorul a peste 100 volume de poezie, memorialistică, eseistică, traduceri şi a peste 5000 de articole şi studii, apărute în presa română, germană, franceză, latino-americană, nord-americană, elveţiană.
[modifică] Opera
[modifică] Poezie
- Poemele poetului tânăr, 1935 – Bucureşti (Premiul Fundaţiilor Regale şi al Societăţii Scriitorilor Români)
- Poeme de dragoste, 1936 – Oradea
- Micul dor, 1937 – Braşov
- Drumeţ în anotimpuri, 1939 – Iaşi
- Cautătorul de comori, 1939 – Bucureşti
- Cetatea lui Bucur, 1940 – Bucureşti
- Lanterna magică (în colaborare cu Traian Lalescu), 1941 – Bucureşti
- Analiza cuvântului dor, 1951 – Sierras de Cordoba
- Poemele poetului pribeag, 1963 – Mexico, Ukulele
- Îngerul malagambist în insula Oahu, 1967 – Madrid
- Poemele poetului singur, 1979 – Honolulu
- Peste o mie de catrene..., 1980 – Honolulu şi 1991 – Bucureşti, 1994 – Braşov
[modifică] Memorialistică
- Franctiror cu termen redus, 1968 – Honolulu
- Sub Tâmpa în Honolulu, 1973 – Honolulu
- Mira, 1979 – Honolulu
- Praful de pe tobă. Memorii 1918-1946, 1980 – Honolulu
[modifică] Distincţii şi premii
A fost "Cetăţean de onoare" al oraşului Rio de Janeiro, "Consul de Bolivia" în Honolulu-Hawaii, "Profesor Emeritus" al Universităţii din Honolulu-Hawaii. În anul 1991 i s-a decernat Decoraţia de Onoare a Meritului Cultural cu grad de Comandor de către Ministerul Educaţiei şi Culturii din Bolivia. Din 1996 este declarat "Cetăţean de onoare" post-mortem al Nadeşului.
