Şerban Cioculescu
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Şerban Cioculescu - (1902 - 1988) a fost un caragialeolog, critic literar şi istoric literar român.
[modifică] Biografie
S-a născut la 7 septembrie 1902, în Bucureşti. Urmează liceul la Turnu-Severin, obţine licenţa în literatura franceză la Universitatea din Bucureşti (1923); între 1926 - 1928, studii de filologie romanică la Paris. Din 1924 până în 1946 este profesor secundar; obţine doctoratul în 1945 cu o teză despre Dimitrie Anghel. Membru al Academiei Române. Debutează în 1923 la Facla literară, scrie cronici literare la Adevărul, Revista Fundaţiilor Regale, Kalende, Viaţa, Curentul literar, Ecoul, România liberă, Ramuri. Debut editorial în 1935, cu „Corespondenţa dintre I.L. Caragiale şi Paul Zarifopol“; se consacră studierii vieţii şi operei lui I.L. Caragiale. Istoric şi critic literar, bibliofil şi editor, Şerban Cioculescu continuă în spiritul filologiei şi al erudiţiei clasice. Moare la Bucureşti, în anul 1989.
[modifică] Opere
- Corespondenţa dintre I.L. Caragiale şi Paul Zarifopol (1935)
- Viaţa lui Ion Luca Caragiale (1940)
- Aspecte lirice contemporane (1942)
- Introducere în poezia lui Tudor Arghezi (1946)
- Dimitrie Anghel - studiu monografic, teza sa de doctorat (1945)
- Documente inedite (1964)
- Ion Luca Caragiale (1967)
- Caragialiana (1974)
- Mihai Eminescu(15 ianuarie)
[modifică] Publicistica literară
-
- Împreună cu colegii săi de generaţie Tudor Vianu şi Vladimir Streinu scrie şi editează volumul întâi din Istoria literaturii române moderne (1944). Proiectul a fost, din păcate, abandonat.
