Întrerupător automat
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
 |
Acest articol are nevoie de atenţia unui expert în electrotehnică. Recrutaţi unul sau, dacă sunteţi în măsură, ajutaţi chiar dumneavoastră la îmbunătăţirea articolului! |
Un întrerupător automat este un comutator electric automat destinat să protejeze circuitele electrice împotriva scurtcircuitelor, astfel încât circuitul protejat să nu sufere stricăciuni din cauza efectelor termice provocate de un curent mai mare decât cel nominal. Spre deosebire de siguranţele electrice, care după fiecare declanşare trebuiesc înlocuite (deoarece se arde fuzibilul), întrerupătoarele automate trebuiesc doar re-anclanşate (manual sau automat), după înlăturarea defectului. Întrerupătoarele automate există într-o largă diversitate de mărimi, de la întrerupătoare miniatură până la întrerupătoare de foarte mari dimensiuni, folosite la tensiuni foarte înalte (e.g. 400kV). Numărul de poli poate fi 1, 1+N, 2, 2+N, 3, 3+N.
 |
Acest articol sau această secţiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteţi ajuta găsind susţinere bibliografică pentru conţinutul paginii. |
Cuprins |
[modifică] Modul de funcţionare
[modifică] Releul magnetic şi releul termic
Întrerupătoarele au în construcţie un releu magnetic, care comandă declanşări foarte rapide în caz de scurtcircuit, care este, de altfel, şi funcţia principală a întrerupătoarelor. Curentul magnetic este reglabil, şi se alege mai mare decât al supracurenţilor temporari de scurtă durată, cum ar fi cei ce apar la pornirea motoarelor.
Întrerupătoarele pot fi prevăzute şi cu releu termic. Acesta funcţionează pe principiul bi-metalului, oferind o protecţie temporizată la deschidere, în funcţie de suprasarcină.
Întrerupătoarele automate pot fi prevăzute şi cu releu de detecţie al curenţilor reziduali, care detectează posibilele scurgeri de curent spre exteriorul circuitului. Ele măsoară suma curenţilor prin cele trei faze, care în condiţii normale trebuie să fie zero, orice altă valoare (peste un anumit prag reglabil) ducând la întrerupere sau alarmare.
Deşi întrerupătoarele pot avea şi funcţia de pornire/oprire a consumatorului, acest regim de funcţionare nu este recomandat, deoarece ele sunt garantate la un număr limitat de închideri/deschideri.
[modifică] Arcul electric
În primele momente ale unui scurtcircuit, întrerupătorul şi circuitul protejat sunt străbătute de un curent mult peste cel nominal. Când se deschid contactele întrerupătorului, între ele se formează un arc electric. Rolul de stingere a acestui arc revine camerei de stingere a întrerupătorului. Întrerupătoarele automate folosite la tensiuni mari au ca mediu de stingere a arcului electric vidul, gaze inerte (ca hexaflorura de sulf – SF6) sau uleiul.
Întrerupătoarele moderne sunt construite cu limitare de curent, astfel că în cazul unui scurtcircuit, curentul nu atinge valoarea maximă teoretică. Curentul maxim pe care îl poate întrerupe un întrerupător poartă numele de capacitate de rupere. La depăşirea acestui curent, întrerupătorul, deşi declanşează, este posibil să nu reuşească să stingă arcul electric format între contactele sale, curentul de scurtcircuit (sau cel limitat) circulând în continuare, putându-se produce avarii serioase.
[modifică] Curentul nominal
Standardul internaţional IEC 60898-1 defineşte curentul nominal (In) al întrerupătoarelor automate de uz casnic ca fiind curentul la care acesta poate funcţiona neîntrerupt (la o temperatură ambiantă de 30 °C). Valorile uzuale ale curentului nominal al întrerupătoarelor sunt: 6A, 10A, 16A, 25A, 32A, 40A, 50A, 63A, 80A, 100A, 160A, 250A, 400A, 630A, 800A, 1000A, 1250A, 1600A, 2500A, etc. Din punct de vedere al curentului magnetic (Im), întrerupătoarele sunt din categoria „B” (Im = 3÷5 In), „C” (Im = 5÷10 In) sau „D” (Im = 10÷20 In).
La alegerea unui întrerupător trebuie să respecte criteriile de selectivitate, adică să nu întrerupă, în caz de defect, înaintea unui alt întrerupător situal în aval, şi nici după unul situat în amonte. Selectivitatea poate fi de curent sau de timp.
[modifică] Întrerupătoare de înaltă tensiune
(Acest paragraf necesita extindere)
Întreruptoarele de înaltă tensiune sunt fabricate până la tensiuni nominale de 420/550/800 kV şi curenţi de rupere până la 63 kA.
[modifică] Clasificare
După mediul utilizat pentru stingerea arcului electric, întreruptoarele de înaltă tensiune pot fi cu comutaţie în:
- ulei mult
- ulei puţin
- vid
- hexafluorură de sulf (SF6).
