Însămânţarea norilor

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Însâmânţarea norilor este tehnica prin care se încearcă modificarea cantităţii de precipitaţii care sunt produse de anumiţi nori prin dispersarea în atmosferă a anumitor substanţe care servesc ca nuclee de condensare. Se foloseşte zăpadă carbonică, iodură de argint sau unele nuclee de condensare hidroscopice, care să favorizeze formarea cristalelor de gheaţă sau a picăturilor de ploaie.

Aceste însămânţări sunt posibile în condiţii limitate, atunci când masele de aer, obligate să se înalţe rapid din cauze orografice, ajung la temperaturi scăzute (-4°, -8°C) şi sunt suprasaturate cu vapori de apă, dar nu există suficienţi nuclei de condensare pentru a se desăvârşi acest proces şi a declanşa ploaia. Procesul de însămânţare se poate face atât din avioane cât şi de la sol.

Cele mai semnificative rezultate s-au obţinut în sud estul Australiei, unde din 35 de însămânţări de nori cumulus şi stratocumulus cu iodură de argint, în 22 de cazuri s-au produs ploi în circa 20 de minute.