Înot masters
 |
Acest articol sau secțiune are mai multe probleme. Puteți ajuta la rezolvarea lor sau să le discutați pe pagina de discuție.
Ștergeți etichetele numai după rezolvarea problemelor. |
Înotul masters este înotul practicat de către adulți, ca amatori, atât în regim de competiție, cât și recreațional, într-un cadru organizat, definit de instituții și reglementări specifice.
Mișcarea de înot masters implică adulți care practică acest sport ca amatori, atât în regim de competiție, cât și recreațional, într-un cadru organizat, definit de instituții și reglementări specifice.Sute de mii de femei și bărbați cu vârsta cuprinsă între 18 și, uneori, chiar peste 100 de ani, în numeroase țări de pe glob, fac parte din mișcarea de înot masters. Ei se pot antrena individual sau în grup.
Abilitățile lor sportive sunt foarte diferite. Interesul lor major poate fi legat de întărirea tonusului muscular, participarea la competiții, nevoia de socializare și multe altele, dar, cel mai adesea, este vorba despre o combinație a acestor interese.
Alături de înot, înot sincron, înot in ape deschise, polo și sărituri in apă, înotul masters este parte a natației, o ramură de sport, care implică acte sau acțiuni motrice efectuate în vederea deplasării corpului prin apă.
Procedeele utilizate în înotul masters sunt aceleași cu cele din înotul de performanță: fluture, spate, bras și craul.
Practicarea înotului de către adulți se poate desfășura ca: activitate recreativă (înotul de agrement); activitate de întreținere a capacității fizice (fitness); activitate terapeutică; – activitate de socializare; activitate de inițiere în înot pentru adulți; activitate competițională.
Desfășurarea activității în siguranță trebuie să prevaleze plăcerii practicării înotului și performanței urmărite. Pentru a asigura eficacitatea și respectarea lor, regulile de siguranță trebuie aplicate cu angajament și perseverență de către înotători, antrenori și cei ce administrează bazinul în care au loc activitățile.
Activitatea competițională, ca formă de practicare a natației, este reglementată și se desfășoară sub tutela FINA (Fédération Internationale de Natation.
La competiții organizate sub egida federației europene sau a celei internaționale de natație, participarea la concurs este condiționata de apartenența la un club.
Pe de altă parte, în competițiile internaționale, conform reglementărilor de specialitate, pot participa doar persoane cu vârsta de la 25 de ani în sus. Această prevedere nu este obligatorie pentru competiții interne, unde vârsta minimă a participanților ramâne la latitudinea organizatorilor.
Sportivii concurează pe grupe de vârstă:probe individuale - 25-29, 30-34, 35-39, șamd, cu categorii de 5 ani, ultima categorie incluzând orice vârsta peste 100 de ani; probe pe echipe (ștafete): 120-159, 160-199, 200-240, etc. Vârsta minimă în mișcare de înot masters este: România, Canada, SUA — minim 18 ani, Australia — minim 20 de ani
FINA organizează Campionatele Mondiale Fina Masters din 1986, dar 2 ediții au fost ținute in era pre-FINA:
1978 – Toronto, CAN (non-FINA)
1984 – Christchurch, NZL (non-FINA)
1986 – Tokyo, JAP
1988 – Brisbane, AUS
1990 – Rio de Janeiro, BRA
1992 – Indianapolis, USA
1994 – Montreal, CAN
1996 – Sheffield, ENG
1998 – Casablanca, MOR
2000 – Munich, GER
2002 – Christchurch, NZL
2004 – Riccione, ITA
2006 – Palo Alto, USA
2008 - Perth, AUS
2010 - Göteborg/Boras, SWE
2012 – Riccione, ITA
Înotătorii Masters sunt organizați în cluburi cu scopul de a se antrena, a face mișcare sau, pur și simplu, pentru plăcerea de a înota impreună. Este recomandabil ca membrii să frecventeze bazinul sub supraveghere de specialitate (de obicei, sub îndrumarea unui antrenor). Pe lânga practicarea sportului, cluburile creează oportunități pentru socializare și camaraderie între înotători.
Clubul este condus de către un organism de conducere, ales dintre membri, și își administrează în mod independent patrimoniul și activitățile. Constituirea unui club de înot masters, ca persoană juridică distinctă, se face, de obicei, sub forma unei organizații neguvernamentale nonprofit (pe scurt: organizatie neguvernamentală. Abreviat: ONG). În general, sursele de finanțare pentru un club sunt: cotizațiile membrilor, sponsorizări din partea firmelor, finanțări nerambursabile (numite și granturi. Obtinute, de obicei, pe baza unui proiect) de la instituții publice (de exemplu, autorități locale) sau private (de exemplu, federații), respectiv, venituri din activități economice.
