Aspect

Aspectul este o categorie gramaticală a verbului, care arată felul în care este privită acţiunea sau starea exprimată de acesta din punctul de vedere al duratei, al gradului de realizare a acţiunii etc.

Principalele aspecte sunt:

aspectul perfectiv (sau desăvârşit) – acţiunea este privită ca îndeplinită
aspectul incoativ – acţiunea este privită ca în curs de a începe
aspectul imperfectiv (continuu, durativ) – acţiunea este privită ca fiind în curs de desfăşurare
aspectul iterativ – acţiunea este privită ca repetându-se

Exprimarea aspectelor este mai mult sau mai puţin sistematizată de la limbă la limbă. În limbile slave, bunăoară, sunt foarte sistematic exprimate aspectele perfectiv şi imperfectiv. În alte limbi categoria aspectului nu este luată în seamă de gramatici, pentru că aspectele sunt mai puţin sistematic exprimate. Este cazul limbii române, de exemplu.

Procedee de exprimare a aspectelor:

prefixe şi sufixe, sau lipsa acestora – exemple din limba sârbă:
- imperfectiv fără prefix: Vršim svoj posao. = „Îmi fac (efectuez) treaba.” (sunt în curs de a o face, nu se ştie de când şi până când.) vs. perfectiv cu un prefix specific: Ići ćeš da se šetaš samo ako završiš svoj posao. = „Vei merge să te plimbi numai dacă îţi termini (de efectuat) treaba.”
- perfectiv fără sufix: prodati vs. imperfectiv cu un sufix specific: prodavati = „a vinde”
- perfectiv cu un sufix specific: spremiti vs. imperfectiv cu un sufix specific: spremati = „a pregăti”

timpul verbal – În limba română şi în alte limbi, timpul perfect compus sau timpul perfect simplu exprimă implicit şi aspectul perfectiv, iar timpul imperfect exprimă şi aspectul imperfectiv sau aspectul iterativ: Când a sunat (aspect perfectiv) telefonul, dormeam (aspect imperfectiv)., În copilărie mergeam (aspect iterativ) des la ştrand.