Schizofrenie: Diferență între versiuni

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Navighează interactiv prin istoric
← Diferența anterioarăDiferența următoare →
Conținut șters Conținut adăugat
VizualWikitext
m r2.7.3) (Robot interwiki: Modificat: fa:اسکیزوفرنی
integrat traducerea articolului din limba engleza
Linia 1: Linia 1:
{{note de subsol}}
{{sanitas}}
{{sanitas}}
{|class="infobox" align=right width=200px
{|class="infobox" align=right width=200px
Linia 24: Linia 23:
|-
|-
|}
|}

<!--Para1: Definition, symptoms and diagnosis-->
<!--Para1: Definition, symptoms and diagnosis-->
<!--'''Schizofrenia''' ({{el|Σχιζοφρένεια}} ''schizein'' = a despica, a scinda, ''phren'' = minte, suflet), ([[Eugen Bleuler|Bleuler]], 1911), sinonimă cu '''Dementia praecox''' ([[Emil Kraepelin|Kraepelin]], 1896) este o denumire a unui grup de [[boală mintală|boli mintale]] care se includ în categoria [[Psihoză|psihozelor endogene]]<ref>{{en icon}}"Dementia praecox to schizophrenia: the first 100 years." Psychiatry Clin Neurosci, '''53(4)''':437-48, Aug. 1999</ref>. Caracteristică este apariția unor manifestări [[Psihopatologie|psihopatologice]] majore, cum sunt [[Halucinație|halucinațiile]], [[delir]]uri, tulburări formale de gândire, tulburări [[Afectivitate|afective]], tulburări de [[comportament]], dezorganizarea [[Personalitate|personalității]]. Până la data actuală nu au fost puse în evidență cauze corporale decelabile. În sistemele de clasificare modernă se consideră obligatorie pentru stabilirea [[diagnostic]]ului o durată minimă a manifestărilor morbide. Tablourile [[Clinică|clinice]] de tip schizofrenic, care nu îndeplinesc și acest criteriu, sunt clasificate - până la proba timpului - drept boli schizofreniforme. Schizofrenia este una din cele mai severe afecțiuni [[Psihiatrie|psihiatrice]], cu repercusiuni grave atât pentru bolnav, cât și pentru aparținători, mai ales că nu se poate prevedea niciodată care va fi evoluția bolii, în ciuda tratamentelor moderne care au modificat radical [[Prognoză|prognoza]] privind încadrarea socială a bolnavilor.-->
<!--Para1: Definition, symptoms and diagnosis-->
'''Schizofrenia''' este o tulburare psihică caracterizată de deteriorarea proceselor de gândire și de răspunsuri emoționale nepotrivite.<ref>"Schizophrenia" Concise Medical Dictionary. [[Oxford University Press]], 2010. Oxford Reference Online. [http://www.maastrichtuniversity.nl/web/Library/AboutTheLibrary.htm Maastricht University Library]. 29 June 2010 [http://www.oxfordreference.com/views/ENTRY.html?subview=Main&entry=t60.e9060 prepaid subscription only]</ref> Tulburarea se manifestă prin [[halucinații]] auditive, a avea deliruri [[paranoia|paranoide]] sau bizare sau prin [[gândire dezorganizată|vorbire și gândire dezorganizate]] și este însoțită de proastă funcționare socială sau ocupațională însemnată. Debutul acestor simptome este la începutul perioade adulte, cu o prevalență globală de-a lungul vieții în jur de 0,3–0,7%.<ref name=Lancet09/> Diagnosticul se bazează pe comportamentul observat și pe experiențele raportate de pacient.

<!--Para2:Cause-->
[[Ereditatea]], mediul din frageda copilărie, factorii [[neurobiologie|neurobiologici]], procesele [[Psihologie|psihologice]] și sociale apar drept factori importanți care contribuie la apariția tulburării; unele droguri recreaționale sau medicamente par a cauza sau înrăutăți simptomele. Cercetarea actuală se apleacă în special asupra rolului factorilor neurobiologici, dar nu a fost găsită nicio cauză organică responsabilă de una singură pentru apariția tulburării. Multele combinații posibile de simptome au declanșat dezbateri asupra întrebării dacă diagnosticul reprezintă o singură tulburare sau mai multe sindromuri separate. În ciuda etimologiei termenului din rădăcinile ''skhizein'' (''σχίζειν'', "a scinda") și ''phrēn, phren-'' (''φρήν, φρεν-''; "minte") din greaca veche, schizofrenia nu înseamnă o "minte scindată" și nu este același lucru cu [[tulburarea identității disociative]] — cunoscută și ca "tulburarea de personalitate multiplă" sau "personalitate scindată" — tulburare cu care este adesea confundată de către publicul larg.<ref name=BMJ07/>


<!--Para3: Treatment-->
'''Schizofrenia''' ({{el|Σχιζοφρένεια}} ''schizein'' = a despica, a scinda, ''phren'' = minte, suflet), ([[Eugen Bleuler|Bleuler]], 1911), sinonimă cu '''Dementia praecox''' ([[Emil Kraepelin|Kraepelin]], 1896) este o denumire a unui grup de [[boală mintală|boli mintale]] care se includ în categoria [[Psihoză|psihozelor endogene]]<ref>{{en icon}}"Dementia praecox to schizophrenia: the first 100 years." Psychiatry Clin Neurosci, '''53(4)''':437-48, Aug. 1999</ref>. Caracteristică este apariția unor manifestări [[Psihopatologie|psihopatologice]] majore, cum sunt [[Halucinație|halucinațiile]], [[delir]]uri, tulburări formale de gândire, tulburări [[Afectivitate|afective]], tulburări de [[comportament]], dezorganizarea [[Personalitate|personalității]]. Până la data actuală nu au fost puse în evidență cauze corporale decelabile. În sistemele de clasificare modernă se consideră obligatorie pentru stabilirea [[diagnostic]]ului o durată minimă a manifestărilor morbide. Tablourile [[Clinică|clinice]] de tip schizofrenic, care nu îndeplinesc și acest criteriu, sunt clasificate - până la proba timpului - drept boli schizofreniforme. Schizofrenia este una din cele mai severe afecțiuni [[Psihiatrie|psihiatrice]], cu repercusiuni grave atât pentru bolnav, cât și pentru aparținători, mai ales că nu se poate prevedea niciodată care va fi evoluția bolii, în ciuda tratamentelor moderne care au modificat radical [[Prognoză|prognoza]] privind încadrarea socială a bolnavilor.
Tratamentul obișnuit este medicația antipsihotică, care în principal blochează activitatea [[receptor (biochimie)|receptorilor]] de [[dopamină]] (iar uneori de [[serotonină]]). [[Psihoterapia]] și recuperarea profesională și socială sunt de asemenea importante în tratament. În cazuri mai severe — atunci când bolnavul produce riscuri pentru sine sau pentru alții — spitalizarea silită poate fi necesară, deși în zilele noastre șederile în spital sunt mai scurte și mai puțin frecvente decât odinioară.<ref name="BeckerKilian2006">{{vcite journal |author=Becker T, Kilian R|year=2006 |title=Psychiatric services for people with severe mental illness across western Europe: what can be generalized from current knowledge about differences in provision, costs and outcomes of mental health care? |journal=[[Acta Psychiatrica Scandinavica]] Supplement |volume=429 |pages=9–16 |pmid=16445476 |doi=10.1111/j.1600-0447.2005.00711.x |issue=429}}</ref>


<!--Para4: Impairment/chronicity and Comorbidity-->
== Istoric ==
Se crede în general că tulburarea afectează în principal [[cogniție|cogniția]], dar ea contribuie de obicei la probleme cronice de comportament și emoționale. Cei care au schizofrenie au frecvent suferințe [[comorbiditate|comorbide]], incluzând [[depresie|depresie majoră]] și [[anxietate|tulburare de anxietate]]; prevalența de-a lungul vieții a abuzului de substanțe (alcool, droguri, etc.) este de aproape 50%.<ref name="Sim_et_al_2006">{{vcite journal |author=Buckley PF, Miller BJ, Lehrer DS, Castle DJ |title=Psychiatric comorbidities and schizophrenia |journal=Schizophr Bull |volume=35 |issue=2 |pages=383–402 |year=2009 |month=March |pmid=19011234 |pmc=2659306 |doi=10.1093/schbul/sbn135}}</ref> Problemele sociale, cum ar fi șomaj îndelungat, sărăcie și lipsa unui cămin, sunt frecvente. [[Speranța medie de viață]] a celor care au tulburarea este cu de la 12 la 15 ani mai mică decât a celor care nu o au, acesta fiind rezultatul problemelor de sănătate fizică și o rată ridicată a sinuciderii (în jur de 5%).<ref name=Lancet09/>
<!--== Istoric ==
[[Fișier:Kraepelin01.jpg|thumb|200 px|left|[[Emil Kraepelin]] ([[1856]] - [[1926]]), psihiatru german, fondatorul psihiatriei științifice moderne]]
[[Fișier:Kraepelin01.jpg|thumb|200 px|left|[[Emil Kraepelin]] ([[1856]] - [[1926]]), psihiatru german, fondatorul psihiatriei științifice moderne]]


Linia 73: Linia 80:
* ''Forma hebefrenică. Pe primul plan sunt tulburările afective și cele de gândire formală.
* ''Forma hebefrenică. Pe primul plan sunt tulburările afective și cele de gândire formală.


* ''Forma reziduală'' apare în decursul evoluției, uneori sub efectul tratamentului. Caracteristică este modificarea personalității cu reducerea inițiativei, sărăcie afectivă, declin social. Următoarele tablouri ale pictorului [[Eugen Gabricevski]] ilustrează diferite momente ale evoluției bolii:
* ''Forma reziduală'' apare în decursul evoluției, uneori sub efectul tratamentului. Caracteristică este modificarea personalității cu reducerea inițiativei, sărăcie afectivă, declin social.-->

==Simptome==
O persoană diagnosticată cu schizofrenie poate avea halucinații (cele mai frecvente sunt a auzi voci), avea deliruri (adesea bizare sau de natură persecutorie) și gândire și vorbire dezorganizate. Ultima poate baleia de la pierderea șirului gândirii la fraze vag conectate ca înțeles și la incoerență, cunoscută drept [[schizofazie]], în cazuri severe. Retragerea socială, indolența față de îmbrăcăminte și igienă, pierderea motivației și a judecății sunt frecvente în schizofrenie.<ref name=CarsonNursing>Carson VB (2000). [http://books.google.com/books?id=QM5rAAAAMAAJ Mental health nursing: the nurse-patient journey] W.B. Saunders. ISBN 9780721680538. p. 638.</ref>

Există adesea dificultăți emoționale sistematice, care sunt observabile, de exemplu lipsa unui răspuns emoțional adecvat.<ref name="HirschWeinberger2003p21">{{vcite book|author1=Hirsch SR|author2= Weinberger DR|title=Schizophrenia|url=http://books.google.com/books?id=x3fmsV55rigC&pg=PA21|year= 2003|publisher=Wiley-Blackwell|isbn=9780632063888|page=21}}</ref> Debilitatea cogniției sociale este asociată cu schizofrenia,<ref>{{vcite journal |author=Brunet-Gouet E, Decety J |title=Social brain dysfunctions in schizophrenia: a review of neuroimaging studies |journal=Psychiatry Res |volume=148 |issue=2–3 |pages=75–92 |year=2006 |month=December |pmid=17088049 |doi=10.1016/j.pscychresns.2006.05.001}}</ref> la fel ca simptomele de [[paranoia]]; [[izolare socială|izolarea socială]] apare frecvent.<ref name="HirschWeinberger2003p481">{{vcite book|author1=Hirsch SR|author2= WeinbergerDR|title=Schizophrenia|url=http://books.google.com/books?id=x3fmsV55rigC&pg=PA21|year= 2003|publisher=Wiley-Blackwell|isbn=9780632063888|page=481}}</ref> Apar frecvent probleme cu memoria de lucru și memoria pe timp îndelungat, [[atenție|atenția]], funcțiile de execuție și viteza de procesare a informației.<ref name=Lancet09/> Într-un subtip frecvent persoana poate rămâne preponderent tăcută, poate rămâne nemișcată în posturi bizare sau se poate deda la agitație fără sens, toate semne ale [[catatonie]]i.<ref>{{vcite journal |author=Ungvari GS, Caroff SN, Gerevich J |title=The catatonia conundrum: evidence of psychomotor phenomena as a symptom dimension in psychotic disorders |journal=Schizophr Bull |volume=36 |issue=2 |pages=231–8 |year=2010 |month=March |pmid=19776208 |doi=10.1093/schbul/sbp105}}</ref>

Adolescența târzie și debutul perioade adulte sunt perioade de vârf pentru apariția schizofreniei,<ref name=Lancet09>{{vcite journal |author=[[Jim van Os|van Os J]], Kapur S |title=Schizophrenia |journal=Lancet |volume=374 |issue=9690 |pages=635–45 |year=2009 |month=August |pmid=19700006 |doi=10.1016/S0140-6736(09)60995-8|url= http://xa.yimg.com/kq/groups/19525360/611943554/name/Schizophrenia+-+The+Lancet.pdf }}</ref> ei fiind anii critici în dezvoltarea socială și profesională a tânărului adult.<ref name="Addington_et_al_2007"/> În 40% din bărbații și 23% din femeile diagnosticate cu schizofrenie, tulburarea s-a manifestat înaintea vârstei de 19 ani.<ref name=Cullen>{{vcite journal |author=Cullen KR, Kumra S, Regan J ''et al.'' |title=Atypical Antipsychotics for Treatment of Schizophrenia Spectrum Disorders |journal=Psychiatric Times |volume=25 |issue=3 |year=2008 |url=http://www.psychiatrictimes.com/schizophrenia/article/10168/1147536}}</ref> Pentru a reduce tulburările de dezvoltare asociate schizofreniei, multă muncă a fost depusă recent pentru a identifica și trata [[prodrom|faza prodromală (de pre-manifestare)]] a bolii, care a fost detectată cu până la 30 de luni înainte de ivirea simptomelor.<ref name="Addington_et_al_2007">{{vcite journal |author=Addington J, Cadenhead KS, Cannon TD, ''et al.''|year=2007|title=North American prodrome longitudinal study: a collaborative multisite approach to prodromal schizophrenia research |journal=[[Schizophrenia Bulletin]] |volume=33 | issue=3 |pages=665–72 |pmid=17255119|doi=10.1093/schbul/sbl075 |pmc=2526151}}</ref> Cei care capătă schizofrenia pot avea simptome psihotice temporare sau auto-limitate<ref name="Amminger_et_al_2006">{{vcite journal |author=Amminger GP, Leicester S, Yung AR, ''et al.'' |year=2006 |title=Early onset of symptoms predicts conversion to non-affective psychosis in ultra-high risk individuals |journal=[[Schizophrenia Research]] |volume=84 | issue=1 |pages=67–76 |pmid=16677803 |doi=10.1016/j.schres.2006.02.018}}</ref> și simptomele nespecifice de retragere socială, iritabilitate, [[disforie]],<ref name="ParnasJorgensen1989">{{vcite journal |author=Parnas J, Jorgensen A |year=1989 |title=Pre-morbid psychopathology in schizophrenia spectrum |journal=[[British Journal of Psychiatry]] |volume=115 |pages=623–7 |pmid=2611591}}</ref> și lipsă de tact<ref>{{cite book |ref=harv |last=Coyle |first=Joseph |editor1-first=George J |editor1-last=Siegal |editor2-first=R. Wayne |editor2-last=Albers |editor3-first=Scott T |editor3-last=Brady |editor4-first=Donald |editor4-last=Price |title=Basic Neurochemistry: Molecular, Cellular and Medical Aspects |format=Textbook |edition=7th |year=2006 |publisher=Elsevier Academic Press |location=Burlington, MA |isbn=0-12-088397-X |page=876 |chapter=Chapter 54: The Neurochemistry of Schizophrenia}}</ref> în timpul fazei prodromale.

===Clasificarea schneideriană ===
La începutul secolului al XX-lea, psihiatrul [[Kurt Schneider]] a făcut liste cu forme de simptome psihotice care credea el că disting schizofrenia de alte tulburări psihotice. Ele sunt numite ''simptome de prim rang'' sau [[Kurt Schneider#Simptome de prim rang|simptomele de prim rang ale lui Schneider]]. Ele includ deliruri de a fi controlat de o forță externă; credința că gândurile sunt inserate sau sustrase din mintea conștientă a pacientului; credința că gândurile proprii sunt difuzate altor oameni și a auzi voci halucinate care comentează gândurile sau acțiunile sale sau care conversează cu alte voci halucinate.<ref name="SchneiderClinicalPsychopathology">{{vcite book|last1=Schneider |first1=K |authorlink1=Kurt Schneider |title=Clinical Psychopathology |url=http://books.google.com/?id=ofzOAAAAMAAJ |edition=5 |year=1959 |publisher=Grune & Stratton |location=New York }}</ref> Deși ele au contribuit semnificativ la criteriile actuale de diagnostic, sensibilitatea și specificitatea simptomelor de prim rang a fost pusă la îndoială. O trecere în revistă a studiilor de diagnoză efectuate între 1970 și 2005 a aflat că ele nu permit nici confirmarea nici respingerea pretențiilor lui Schneider, sugerând ca simptomele de prim rang să capete un rol secundar în reviziile viitoare ale sistemelor de diagnostic.<ref name="pmid17562695">{{vcite journal |author=Nordgaard J, Arnfred SM, Handest P, Parnas J |title=The diagnostic status of first-rank symptoms |journal=Schizophrenia Bulletin |volume=34 |issue=1 |pages=137–54 |year=2008 |month=January |pmid=17562695 |pmc=2632385 |doi=10.1093/schbul/sbm044}}</ref>

===Simptome pozitive și simptome negative===
Schizofrenia este adesea descrisă în termeni de simptome pozitive și simptome negative (sau de lipsă).<ref name="Sims_2002">{{vcite book |author=Sims A |title=Symptoms in the mind: an introduction to descriptive psychopathology |publisher=W. B. Saunders |location=Philadelphia |year=2002 |isbn=0-7020-2627-1 }}</ref> Simptomele pozitive sunt cele pe care cei mai mulți subiecți nu le au în mod obișnuit dar sunt prezente în suferinzii de schizofrenie. Ele pot cuprinde delir, gânduri și vorbire dezorganizate, halucinații tactile, auditive, vizuale, olfactive și gustative, privite în mod tipic drept manifestări psihotice.<ref>Kneisl C. and Trigoboff E.(2009). Contemporary Psychiatric- Mental Health Nursing. 2nd edition. London: Pearson Prentice Ltd. p. 371</ref> Halucinațiile sunt de asemenea în mod tipic legate de conținutul temei delirului.<ref name=DSM299/> Simptomele pozitive răspund în general bine la medicamente.<ref name=DSM299>American Psychiatric Association. Task Force on DSM-IV. (2000). Diagnostic and statistical manual of mental disorders: DSM-IV-TR. American Psychiatric Pub. ISBN 9780890420256. p. 299</ref>

Simptomele negative sunt deficiențe de răspunsuri emoționale normale sau ale altor procese de gândire și răspund mai prost la medicamente.<ref name=CarsonNursing/> Ele includ de obicei emoții și afectivitate nivelate sau lipsite de sensibilitate, sărăcia vorbirii ([[alogie]]), neputința de a experimenta plăcerea ([[anhedonie]]), lipsa dorinței de a forma relații sociale ([[asocialitate]]) și lipsa motivației ([[avoliție]]). Cercetările sugerează că simptomele negative contribuie mai mult la proasta calitate a vieții, handicapurilor funcționale și a deveni o povară pentru alții decât simptomele pozitive.<ref>{{vcite journal |author=Velligan DI and Alphs LD|title=Negative Symptoms in Schizophrenia: The Importance of Identification and Treatment |journal=Psychiatric Times |volume=25 |issue=3 |date=March 1, 2008 |url=http://www.psychiatrictimes.com/schizophrenia/article/10168/1147581}}</ref> Suferinzii cu simptome preponderent negative pot avea adesea un trecut de proastă adaptare înaintea apariției, iar răspunsul la medicamente este adesea limitat.<ref name=CarsonNursing/><ref name=AFP10/>

==Cauze==
<!--{{Main|Causes of schizophrenia}}-->
O combinație de factori genetici și de mediu joacă un rol important în a deveni bolnav de schizofrenie.<ref name=Lancet09/><ref name=BMJ07/> Oamenii care au în familie suferinzi de schizofrenie și care suferă de o psihoză temporară sau auto-limitată au o șansă de 20–40% de a fi diagnosticați cu schizofrenie în anul următor psihozei.<ref name="Drake_Lewis_2005">{{vcite journal |author=Drake RJ, Lewis SW |title=Early detection of schizophrenia |journal=Current Opinion in Psychiatry |volume=18 |issue=2 |pages=147–50 |year=2005 |month=March |pmid=16639167 |doi=10.1097/00001504-200503000-00007}}</ref>

===Din punct de vedere genetic===
Estimări ale caracterului ereditar al schizofreniei variază datorită dificultății de a separa efectele genelor de cele ale mediului.<ref name="ODonovan_et_al_2003">{{vcite journal |author=O'Donovan MC, Williams NM, Owen MJ |title=Recent advances in the genetics of schizophrenia |journal=Hum. Mol. Genet. |volume=12 Spec No 2 |pages=R125–33 |year=2003 |month=October |pmid=12952866 |doi=10.1093/hmg/ddg302}}</ref> Cel mai mare risc de a deveni bolnav de schizofrenie îl au cei care au o rudă de gradul I care are de asemenea schizofrenie (riscul este de 6,5%); mai mult de 40% din [[gemeni monozigotici|gemenii monozigotici]] ai suferinzilor de schizofrenie sunt de asemenea bolnavi de această boală.<ref name=BMJ07/> Este probabil că sunt multe [[genă|gene]] implicate în a produce boala, fiecare având un mic efect și o transmitere și exprimare necunoscute.<ref name=BMJ07/> Multe gene potențial vinovate de asta au fost propuse, incluzând variațiile numărului de copii, [[NOTCH4]] și locașurile de proteină histonică.<ref name=Genes10>{{vcite journal |author=McLaren JA, Silins E, Hutchinson D, Mattick RP, Hall W |title=Assessing evidence for a causal link between cannabis and psychosis: a review of cohort studies |journal=Int. J. Drug Policy |volume=21 |issue=1 |pages=10–9 |year=2010 |month=January |pmid=19783132 |doi=10.1016/j.drugpo.2009.09.001 |url=}}</ref> Un număr de studii de asocieri la nivelul întregului genom, cum ar fi proteina cu punte de zinc 804A, au găsit de asemenea legături cu boala.<ref>{{vcite journal |author=O'Donovan MC, Craddock NJ, Owen MJ |title=Genetics of psychosis; insights from views across the genome |journal=Hum. Genet. |volume=126 |issue=1 |pages=3–12 |year=2009 |month=July |pmid=19521722 |doi=10.1007/s00439-009-0703-0}}</ref> Se pare că există o suprapunere substanțială între genele responsabile de schizofrenie și cele responsabile de tulburarea bipolară.<ref>{{vcite journal | author = Craddock N, Owen MJ | title = The Kraepelinian dichotomy - going, going... But still not gone | journal = The British Journal of Psychiatry | volume = 196 | pages = 92–95| year = 2010
| doi = 10.1192/bjp.bp.109.073429 | pmid=20118450 | pmc=2815936}}</ref>

Plecând de la premiza unui temei ereditar, o întrebare din psihologia evoluționară este de ce s-au perpetuat genele care măresc probabilitatea de a avea o psihoză, presupunând că acest lucru ar fi o proastă adaptare din punct de vedere evoluționar. O teorie pleacă de la ideea de gene legate de evoluția limbii și a naturii umane, dar până azi astfel de idei rămân aproape pur teoretice.<ref name="pmid18502103">{{vcite journal |author=Crow TJ |title=The 'big bang' theory of the origin of psychosis and the faculty of language |journal=[[Schizophrenia Research]] |volume=102 |issue=1–3 |pages=31–52 |year=2008 |month=July |pmid=18502103 |doi=10.1016/j.schres.2008.03.010 }}</ref><ref>{{vcite book|title=Clinical Handbook of Schizophrenia|year=2008|isbn=1593856520|pages=22–23|author=Mueser KT, Jeste DV|publisher=Guilford Press|location=New York}}</ref>

===Factorii de mediu===
Factorii de mediu asociați cu apariția schizofreniei includ mediul de viață, folosirea de droguri și factorii de stres prenatali.<ref name=Lancet09/> Stilul de creștere și educare a copiilor pare a nu avea niciun efect important, deși oamenii cu părinți care îi susțin o duc mai bine decât cei cu părinti critici sau ostili.<ref name=BMJ07/> A trăi în mediul urban în copilărie sau ca adult a fost în mod repetat aflat că dublează riscul de a face schizofrenie,<ref name=Lancet09/><ref name=BMJ07/> chiar după eliminarea efectelor datorate folosirii drogurilor recreaționale, grupului etnic și mărimii grupului social.<ref name="fn_19">{{vcite journal |author=[[Jim van Os|Van Os J]] |year=2004 |title=Does the urban environment cause psychosis? |journal=[[British Journal of Psychiatry]] |volume=184 | issue=4 |pages=287–288 |pmid=15056569 |doi=10.1192/bjp.184.4.287}}</ref> Alți factori care joacă un rol important includ izolarea socială și imigrarea, legată de adversitate socială, discriminare rasială, șomaj și condiții proaste de locuit.<ref name=BMJ07/><ref name="Selten_et_al_2007">{{vcite journal |author=Selten JP, Cantor-Graae E, Kahn RS |year=2007 |month=March |title=Migration and schizophrenia |journal=Current Opinion in Psychiatry |volume=20 |issue=2 |pages=111–115 |pmid=17278906 |doi=10.1097/YCO.0b013e328017f68e}}</ref>

====Abuzul de substanțe====
Unele droguri au fost asociate cu a deveni bolnav de schizofrenie, inclusiv [[canabis]]ul, [[cocaină|cocaina]] și [[amfetamine]]le.<ref name=BMJ07/> Aproape jumătate din cei care au schizofrenie folosesc în mod excesiv droguri și/sau alcool.<ref name="Gregg_et_al_2007"/> Rolul canabisului ar putea fi cauzal,<ref>{{vcite journal|last=Large|first=M|coauthors=Sharma, S, Compton, MT, Slade, T, Nielssen, O|title=Cannabis Use and Earlier Onset of Psychosis: A Systematic Meta-analysis.|journal=Archives of general psychiatry|date=2011 Feb 7|pmid=21300939}}</ref> dar alte droguri ar putea fi folosite doar ca mecanisme de a face față depresiei, anxietății, plictiselii și singurătății.<ref name="Gregg_et_al_2007">{{vcite journal |author=Gregg L, Barrowclough C, Haddock G |year=2007 |title= Reasons for increased substance use in psychosis |journal= Clin Psychol Rev |volume=27 |issue=4 |pages=494–510 |pmid=17240501 |doi=10.1016/j.cpr.2006.09.004}}</ref><ref name=Leweke08/>

Canabisul este corelat cu o creștere dependentă de doză a riscului de a avea tulburări psihotice<ref>{{vcite journal |author=Moore THM, Zammit S, Lingford-Hughes A ''et al.'' |year=2007 |title= Cannabis use and risk of psychotic or affective mental health outcomes: a systematic review |journal=Lancet |volume=370 |issue=9584 |pages=319–328 |doi=10.1016/S0140-6736(07)61162-3 |pmid=17662880}}</ref> iar uzul frecvent este corelat cu dublarea riscului de psihoză și schizofrenie.<ref name=Leweke08>{{vcite journal |author=Leweke FM, Koethe D |title=Cannabis and psychiatric disorders: it is not only addiction |journal=Addict Biol |volume=13 |issue=2 |pages=264–75 |year=2008 |month=June |pmid=18482435 |doi=10.1111/j.1369-1600.2008.00106.x |url=}}</ref><ref>{{cite journal|last=Sewell|first=RA|coauthors=Ranganathan, M, D'Souza, DC|title=Cannabinoids and psychosis|journal=International review of psychiatry (Abingdon, England)|date=2009 Apr|volume=21|issue=2|pages=152–62|pmid=19367509|doi=10.1080/09540260902782802}}</ref> În timp ce multi cercetători acceptă ideea conform căreia canabisul este o cauză ce contribuie la a deveni bolnav de schizofrenie,<ref name="Henquet2008">{{cite journal|last=Henquet|first=C|coauthors=Di Forti, M, Morrison, P, Kuepper, R, Murray, RM|title=Gene-Environment Interplay Between Cannabis and Psychosis|journal=Schizophrenia bulletin|date=2008 Nov|volume=34|issue=6|pages=1111–21|pmid=18723841|doi=10.1093/schbul/sbn108|pmc=2632498}}</ref> teza rămâne controversată.<ref name="Genes10"/><ref name="Amar2007">{{cite journal|author=Ben Amar M, Potvin S|title=Cannabis and psychosis: what is the link?|journal=Journal of psychoactive drugs|date=2007 Jun|volume=39|issue=2|pages=131–42|pmid=17703707|doi=10.1080/02791072.2007.10399871}}</ref> Amfetamina, cocaina și mult mai rar alcoolul pot provoca psihoze foarte asemănătoare schizofreniei. <ref name=BMJ07/><ref name=alcohol>{{vcite web|url=http://www.emedicine.com/med/topic3113.htm |title=Alcohol-Related Psychosis |accessdate=September 27, 2006 |author=Larson, Michael |date=2006-03-30 |work=eMedicine |publisher=WebMD}}</ref> Deși nu este în general acceptată drept cauză a bolii, bolnavii de schizofrenie folosesc [[nicotină|nicotina]] mult mai des decât restul populației.<ref>{{cite journal|last=Sagud|first=M|coauthors=Mihaljević-Peles, A, Mück-Seler, D, Pivac, N, Vuksan-Cusa, B, Brataljenović, T, Jakovljević, M|title=Smoking and schizophrenia|journal=Psychiatria Danubina|date=2009 Sep|volume=21|issue=3|pages=371–5|pmid=19794359}}</ref>

====Factori de dezvoltare====
Factori cum ar fi hipoxiile și infecțiile sau stresul și malnutriția mamei în timpul dezvoltării fetusului pot rezulta într-o ușoară creștere a riscului de a deveni bolnav de schizofrenie.<ref name=Lancet09/> Cei diagnosticați cu schizofrenie sunt mai des născuți iarna sau primăvara (cel puțin în emisfera nordică), ceea ce poate fi un rezultat al ratei crescute de expunere la virusuri [[in utero]].<ref name=BMJ07/> Această diferență este de circa de la 5 la 8%.<ref name=yolken>{{vcite journal|journal=Herpes |year=2004 |volume=11 |issue=Suppl 2 |pages=83A–88A |month=Jun |title=Viruses and schizophrenia: a focus on herpes simplex virus.|url=http://www.stanleylab.org/publications/VIRUSES.asp |author=Yolken R. |pmid=15319094}}</ref>

==Mecanisme==
<!--{{Main|Mechanisms of schizophrenia}}-->
Au fost făcute mai multe încercări de a explica legătura dintre afectarea funcționării creierului și schizofrenie.<ref name=Lancet09/> Una din cele mai frecvente este ipoteza dopaminei, care atribuie psihoza interpretării eronate de către minte a excitării anarhice a neuronilor dopaminergici.<ref name=Lancet09/>

===Mecanisme psihologice===
Mai multe mecanisme psihologice au fost găsite implicate în a face schizofrenie și a rămâne bolnav de ea. Devieri cognitive au fost identificat în cei diagnosticați de schizofrenie sau care au riscul de a o face, în mod special în situații de stres sau care produc confuzie.<ref>{{vcite journal |author=Broome MR, Woolley JB, Tabraham P, ''et al.'' |title=What causes the onset of psychosis? |journal=Schizophr. Res. |volume=79 |issue=1 |pages=23–34 |year=2005 |month=November |pmid=16198238 |doi=10.1016/j.schres.2005.02.007}}</ref> Unele componente cognitive pot reflecta deficiențe neurocognitive cum ar fi pierderi de memorie, în timp ce altele pot fi legate de probleme și experiențe anume.<ref name="Bentall_et_al_2007">{{vcite journal |author=Bentall RP, Fernyhough C, Morrison AP, Lewis S, Corcoran R |year=2007 |title=Prospects for a cognitive-developmental account of psychotic experiences |journal=Br J Clin Psychol |volume=46 | issue=Pt 2 |pages=155–73 |pmid=17524210 | doi = 10.1348/014466506X123011}}</ref><ref name="Kurtz_2005">{{vcite journal |author=Kurtz MM |year=2005 |title=Neurocognitive impairment across the lifespan in schizophrenia: an update |journal=[[Schizophrenia Research]] |volume=74 | issue=1 |pages=15–26 |pmid=15694750 |doi=10.1016/j.schres.2004.07.005}}</ref>

În ciuda unei demonstrate aparențe de a fi lipsiți de tact, cercetări recente indică faptul că mulți indivizi diagnosticați cu schizofrenie sunt reactivi din punct de vedere emoțional, în particular față de stimuli de stres sau negativi, iar această sensibilitate poate fi cauza vulnerabilității față de simptome sau de a dezvolta tulburarea.<ref name="schizophrenia1">{{vcite journal |author=Cohen AS, Docherty NM |year=2004 |title=Affective reactivity of speech and emotional experience in patients with schizophrenia |journal=[[Schizophrenia Research]] |volume=69 | issue=1 |pages=7–14 |pmid=15145465 |doi=10.1016/S0920-9964(03)00069-0 }}</ref><ref>{{vcite journal |author=Horan WP, Blanchard JJ |year=2003 |title=Emotional responses to psychosocial stress in schizophrenia: the role of individual differences in affective traits and coping |journal=[[Schizophrenia Research]] |volume=60 | issue=2–3 |pages=271–83 |pmid=12591589 |doi=10.1016/S0920-9964(02)00227-X}}</ref> Unele date sugerează că ceea ce constituie conținutul credințelor delirante sau al experiențelor psihotice se pot baza pe cauze emoționale și modul în care persoana respectivă interpretează aceste experiențe poate influența simptomatologia.<ref>{{vcite journal |author=Smith B, Fowler DG, Freeman D, ''et al.'' |title=Emotion and psychosis: links between depression, self-esteem, negative schematic beliefs and delusions and hallucinations |journal=Schizophr. Res. |volume=86 |issue=1–3 |pages=181–8 |year=2006 |month=September |pmid=16857346 |doi=10.1016/j.schres.2006.06.018}}</ref><ref>{{vcite journal |author=Beck, AT |year=2004 |title=A Cognitive Model of Schizophrenia |journal=Journal of Cognitive Psychotherapy |volume=18 | issue=3 |pages=281–88 | doi = 10.1891/jcop.18.3.281.65649}}</ref><ref>{{vcite journal |author=Bell V, Halligan PW, Ellis HD |year=2006 |title=Explaining delusions: a cognitive perspective |journal=[[Trends (journals)|Trends in Cognitive Science]] |volume=10 | issue=5 |pages=219–26 |pmid=16600666 |doi=10.1016/j.tics.2006.03.004}}</ref> Folosirea de "comportamente sigure" pentru a evita amenințări imaginare poate contribui la cronicizarea delirurilor.<ref name="Freeman_BRT_2007">{{vcite journal |author=Freeman D, Garety PA, Kuipers E, Fowler D, Bebbington PE, Dunn G |title=Acting on persecutory delusions: the importance of safety seeking |journal=Behav Res Ther |volume=45 |issue=1 |pages=89–99 |year=2007 |month=January |pmid=16530161 |doi=10.1016/j.brat.2006.01.014 |url=}}</ref> Alte dovezi referitoare la rolul mecanismelor psihologice vine din evaluarea efectelor psihoterapiei asupra simptomelor schizofreniei.<ref>{{vcite journal |author=Kuipers E, Garety P, Fowler D, Freeman D, Dunn G, Bebbington P |title=Cognitive, emotional, and social processes in psychosis: refining cognitive behavioral therapy for persistent positive symptoms |journal=Schizophr Bull |volume=32 Suppl 1 |pages=S24–31 |year=2006 |month=October |pmid=16885206 |pmc=2632539 |doi=10.1093/schbul/sbl014 }}</ref>

===Mecanisme neurologice===
[[File:Schizophrenia fMRI working memory.jpg|thumb|[[Imaginile de rezonanță magnetică funcțională]] (fMRI) și alte tehnologii de a obține imagini ale creierului permit studierea diferențelor de activitate cerebrală în persoane diagnosticate. Imaginea prezintă două nivele ale creierului, cu arii (colorate în roșu) care sunt mai active în persoanele de control (sănătoase) decât la suferinzii de schizofrenie. Imaginea provine dintr-un studiu cu fMRI a memoriei de lucru.]]

Schizofrenia este corelată cu diferențe subtile de structuri cerebrale, prezente în 40-50% din cazuri și de chimism cerebral în timpul stărilor psihotice acute.<ref name=Lancet09/> Studii care folosesc teste neuropsihologice și tehnologii de a obține imagini ale creierului, cum ar fi [[rezonanța magnetică funcțională|fMRI]] și [[tomografie cu emisie de pozitroni|PET]] pentru a examina diferențele de activitate cerebrală au arătat că diferențele care apar în mod obișnuit sunt în lobii frontali, [[hippocampus]] și lobii temporali.<ref>{{vcite book |year=2006 |author=Kircher, Tilo and Renate Thienel |title=The Boundaries of Consciousness |isbn=0444528768 |page=302 |url=http://books.google.com/?id=YHGacGKyVbYC&pg=PA302 |chapter=Functional brain imaging of symptoms and cognition in schizophrenia |publisher=Elsevier |location=Amsterdam}}</ref> Reduceri ale volumului creierului, mai mici decât cele observate în cazul bolii lui Alzheimer au fost raportate în zonele cortexului frontal și lobilor temporali. Este însă nesigur dacă aceste schimbări de volum sunt treptate sau preexistente apariției bolii.<ref>{{harvnb|Coyle|2006|p=878}}</ref> Aceste diferențe au fost asociate cu deficiențe neurocognitive care sunt corelate schizofreniei.<ref name="Green2006">{{vcite journal |author=Green MF |year=2006 |title=Cognitive impairment and functional outcome in schizophrenia and bipolar disorder|journal=Journal of Clinical Psychiatry |volume=67 | issue=Suppl 9 |pages=3–8 |pmid=16965182}}</ref> Deoarece circuitele neurale sunt afectate s-a sugerat alternativ că schizofrenia trebuie gândită drept o colecție de tulburări de dezvoltare neurologică.<ref name=Insel_2010>{{vcite journal |author=Insel TR |title=Rethinking schizophrenia |journal=Nature |volume=468 |issue=7321 |pages=187–93 |year=2010 |month=November |pmid=21068826 |doi=10.1038/nature09552 }}</ref>

Foarte atent a fost studiată funcția dopaminei în circuitul mezolimbic din creier. Această cercetare atentă a rezultat din descoperirea accidentală că medicamentele bazate pe [[fenotiazină]], substanță care blochează funcțional dopamina, pot reduce simptomele de psihoză. Asta este de asemenea susținut de faptul că amfetaminele, care conduc la eliberarea de dopamină, pot exacerba simptomele de psihoză din schizofrenie.<ref name="Laruelle_et_al_1996">{{vcite journal |author=Laruelle M, Abi-Dargham A, van Dyck CH, ''et al.'' |title=Single photon emission computerized tomography imaging of amphetamine-induced dopamine release in drug-free schizophrenic subjects |journal=Proc. Natl. Acad. Sci. U.S.A. |volume=93 |issue=17 |pages=9235–40 |year=1996 |month=August |pmid=8799184 |pmc=38625 |doi= 10.1073/pnas.93.17.9235}}</ref> Influenta ipoteză a dopaminei susține că activarea excesivă a receptorilor D<sub>2</sub> ai dopaminei era cauza (simptomelor pozitive) din schizofrenie. Deși postulat de aproape 20 de ani bazat pe efectul de blocaj al receptorilor D<sub>2</sub>, care este comun tuturor antipsihoticelor, abia la mijlocul anilor '90 studiile de imagini PET și SPET au oferit dovezile cerute. Acum ipoteza dopaminei este considerată simplistă, în parte deoarece noile antipsihotice (antipsihoticele atipice) pot fi la fel de efective ca medicamentele mai vechi (antipsihoticele tipice), dar afectează de asemenea funcționarea serotoninei iar efectul lor de blocare al dopaminei este ceva mai scăzut.<ref name="JonesPilowsky2002">{{vcite journal |author=Jones HM, Pilowsky LS |year=2002 |title=Dopamine and antipsychotic drug action revisited |journal=[[British Journal of Psychiatry]] |volume=181 |pages=271–275 |pmid=12356650 |doi=10.1192/bjp.181.4.271}}</ref>

Interesul cercetătorilor a fost atras de neurotransmițătorul [[glutamat]] și de funcționarea redusă a receptorilor NDMA pentru glutamat în cadrul schizofreniei. în mare parte datorită nivelelor anormal de joase de receptori de glutamat găsiți la autopsia creierelor celor care suferiseră de schizofrenie,<ref name="fn_27">{{vcite journal |author=Konradi C, Heckers S |year=2003 |title=Molecular aspects of glutamate dysregulation: implications for schizophrenia and its treatment |journal=Pharmacology and Therapeutics |volume=97 |issue=2 |pages=153–79 |pmid=12559388 |doi=10.1016/S0163-7258(02)00328-5 }}</ref> iar descoperirea medicamentelor care blochează glutamatul cum ar fi feniciclidina sau chetamina pot mima simptomele si problemele cognitive asociate bolii.<ref name="fn_59">{{vcite journal |author=Lahti AC, Weiler MA, Tamara Michaelidis BA, Parwani A, Tamminga CA |year=2001 |title=Effects of ketamine in normal and schizophrenic volunteers |journal=[[Neuropsychopharmacology]] |volume=25 |issue=4 |pages=455–67 |pmid=11557159 |doi=10.1016/S0893-133X(01)00243-3 }}</ref> Funcționarea redusă a glutamatului este legată de rezultate proaste la testele care solicită lobul frontal și funcția hipocampală, plus faptul că glutamatul poate afecta funcționarea dopaminei, ambele corelate cu schizofrenia, au sugerat un puternic rol de mediere (posibil cauzal) al circuitelor de glutamat ale celor bolnavi.<ref name="fn_28">{{vcite journal |author=Coyle JT, Tsai G, Goff D |year=2003 |title=Converging evidence of NMDA receptor hypofunction in the pathophysiology of schizophrenia |journal=Annals of the [[New York Academy of Sciences]] |volume=1003 |pages=318–27 |pmid=14684455 |doi=10.1196/annals.1300.020}}</ref> Dar simptomele pozitive nu răspund la medicație glutamalergică.<ref name="fn_60">{{vcite journal |author=Tuominen HJ, Tiihonen J, Wahlbeck K |year=2005 |title=Glutamatergic drugs for schizophrenia: a systematic review and meta-analysis |journal=[[Schizophrenia Research]] |volume=72 |pages=225–34 |pmid=15560967 |doi=10.1016/j.schres.2004.05.005 |issue=2–3}}</ref>
{{clear}}

==Diagnostic==
<!--{{Main|Diagnosis of schizophrenia}}-->
[[File:John Forbes Nash, Jr. by Peter Badge.jpg|thumb|upright|[[John Nash]], un matematician american câștigător, printre alții, al [[Premiul Nobel pentru Economie|premiului Nobel pentru economie]] pe anul [[1994]], a suferit de schizofrenie. Viața sa a fost subiectul filmului ''[[O minte sclipitoare]]'', câștigător al [[Premiul Oscar pentru cel mai bun film|premiului Oscar]] pe anul [[2001]].]]

Schizofrenia este diagnosticată în baza criteriilor din fie Manualul diagnostic și statistic al tulburărilor psihice al Asociației Psihiatrice Americane, versiunea DSM-IV-TR, fie din [[Clasificarea internațională a bolilor și a problemelor legate de sănătate]] al [[Organizația Mondială a Sănătății|Organizației Mondiale a Sănătății]], numit ICD-10.<ref name=Lancet09/> Aceste criterii se folosesc de experiențele raportate de suferinzi și rapoarte asupra comportamentului anormal, urmate de evaluarea clinică de un către un profesionist al sănătății mintale. Simptomele legale de schizofrenie apar de-a lungul unui continuum al populației și trebuie să atingă o anumită severitate pentru a fi pus acest diagnostic.<ref name=BMJ07/> În anul 2009 nu exista niciun test obiectiv pentru diagnosticul de schizofrenie.<ref name=Lancet09/>

===Criterii===
Criteriile din ICD-10 sunt în general folosite în țările europene, în timp ce criteriile din DSM-IV-TR sunt folosite în Statele Unite ale Americii și în restul lumii, fiind cele mai folosite în cercetările științifice. Criteriile din ICD-10 pun mai multă bază pe simptomele Schneideriene de prim rang. În practică, potrivirea dintre cele două este foarte mare.<ref name="Jakobsen_et_al_2005">{{vcite journal |author=Jakobsen KD, Frederiksen JN, Hansen T, ''et al.'' |year=2005 |title=Reliability of clinical ICD-10 schizophrenia diagnoses |journal=Nordic Journal of Psychiatry |volume=59 | issue=3 |pages=209–12 |pmid=16195122 | doi = 10.1080/08039480510027698}}</ref>

Conform celei a patra ediții revizuite ale Manualului diagnostic și statistic al tulburărilor psihice (DSM-IV-TR), pacientul trebuie să aibă cel puțin trei din următoarele criterii de diagnoză:<ref name="DSM-IV-TR" />
# Simptome caracteristice: două sau mai multe din următoarele, fiecare prezent majoritatea timpului într-o perioadă de o lună (sau mai puțin, dacă simptomele au intrat în remisie datorită tratamentului).
#* Delir
#* Halucinații
#* Vorbire dezorganizată, care este o manifestare ale tulburării de gândire formală
#* Comportament sever dezorganizat (de exemplu, îmbrăcăminte nepotrivită, a țipa în mod frecvent) sau comportament catatonic
#* Simptome negative: Afectivitate tocită (lipsă sau refuz de răspuns emoțional), alogia (lipsă sau degradare a vorbirii) sau avoliție (lipsă sau degradare a motivației)
#:Dacă delirul este considerat bizar sau halucinațiile constă din a auzi o voce care comentează acțiunile pacientului sau a auzi două sau mai multe voci care conversează între ele, a avea doar acel simptom este suficient de unul singur în ce privește cele de mai sus. Criteriul vorbirii dezorganizate este îndeplinit doar dacă este suficient de sever pentru a afecta sever comunicarea.
# Disfuncție socială sau ocupațională: Pentru o parte semnificativă a timpului de la debutul tulburării, una sau mai multe domenii de funcționare cum ar fi munca, relațiile interpersonale sau grija față de sine sunt hotărât sub nivelul avut înainte de debutul tulburării.
# Durată semnificativă: semne continue de dezorganizare persistă pentru cel puțin șase luni. Această perioadă de șase luni trebuie să includă cel puțin o lună de simptome (sau mai puțin, dacă simptomele au cedat la tratament).

Dacă semnele tulburării sunt prezente mai mult de o lună dar mai puțin de șase luni, diagnosticul aplicat este cel de tulburare schizofreniformă.
<ref name="DSM-IV-TR">{{vcite book|title=Diagnostic and statistical manual of mental disorders: DSM-IV |author=American Psychiatric Association |publisher=American Psychiatric Publishing, Inc. |location=Washington, DC |year=2000 |chapter=Schizophrenia |chapterurl=http://www.behavenet.com/capsules/disorders/schiz.htm |isbn=0-89042-024-6 |accessdate=2008-07-04}}</ref> Dacă simptomele de psihoză durează mai puțin de lună, tulburarea poate fi diagnosticată ca [[scurtă tulburare psihotică]], iar alte tulburări pot fi clasificate drept [[tulburare psihotică altfel neprecizată]]. Nu se poate pune diagnosticul de schizofrenie dacă tulburarea afectivă este prezentă în mod substanțial (deși în acest caz se poate pune diagnosticul de tulburare schizoafectivă), sau dacă există simptome de tulburare pervazivă de dezvoltare, cu excepția cazului în care există delir sever sau halucinații severe sau dacă simptomele sunt rezultatul fiziologic direct al unei tulburări medicale generale sau a unei substanțe, cum ar fi abuzul de droguri sau de medicamente.

===Subtipuri ale bolii===
DSM-IV-TR conține cinci subclase al schizofreniei; totuși cei care elaborează [[DSM-5]] recomandă eliminarea lor din noua clasificare:<ref>[[American Psychiatric Association]] DSM-5 Work Groups (2010) [http://www.dsm5.org/ProposedRevisions/Pages/SchizophreniaandOtherPsychoticDisorders.aspx Proposed Revisions – Schizophrenia and Other Psychotic Disorders]. Retrieved 17 February 2010.</ref><ref name=WHOICD/>
* Tipul paranoid: sunt prezente delirul sau halucinațiile auditive, dar tulburarea de gândire, comportamentul dezorganizat și nivelarea afectivă nu sunt prezente. Delirul este persecutoriu și/sau grandios dar pe lângă el pot fi prezente alte teme cum ar fi gelozia, religiozitatea sau somatizarea. (DSM codul 295.3/ICD codul F20.0)
* Tipul dezorganizat: Numit ''schizofrenie hebefrenică'' în ICD. În el sunt prezente concomitent tulburarea de gândire și nivelarea afectivității. (DSM codul 295.1/ICD codul F20.1)
* [[Catatonie|Tipul catatonic]]: Subiectul este aproape imobil sau prezintă mișcări agitate, lipsite de sens. Simptomele pot include stupoarea catatonică și flexibilitatea de momâie. (DSM code 295.2/ICD code F20.2)
* Tipul nediferențiat: Sunt prezente simptome psihotice dar nu sunt îndeplinite criteriile pentru tipurile paranoid, dezorganizat și catatonic. (DSM codul 295.9/ICD codul F20.3)
* Tipul rezidual: Simptomele pozitive sunt prezente doar la un nivel scăzut de intensitate. (DSM codul 295.6/ICD codul F20.5)

ICD-10 definește două subclase adiționale:<ref name=WHOICD>{{vcite web |url=http://www.who.int/classifications/icd/en/GRNBOOK.pdf |title=The ICD-10 Classification of Mental and Behavioural Disorders |format=pdf |work=World Health Organization |page=26}}</ref>
* Depresia post-schizofrenică: O perioadă depresivă care apare în urma unei boli de schizofrenie, perioadă în care simptomele de schizofrenie pot fi încă prezente. (ICD codul F20.4)
* Schizofrenia simplă: Dezvoltarea insidioasă sau treptată a unor simptome negative grave fără a trece prin perioade de psihoză. (ICD codul F20.6)

Următoarele tablouri ale pictorului [[Eugen Gabricevski]] ilustrează diferite momente ale evoluției bolii:
<gallery>
<gallery>
Imagine:Schizo01.jpg|Tablou executat în timpul unei faze acute cu deformarea realităţii
Imagine:Schizo01.jpg|Tablou executat în timpul unei faze acute cu deformarea realităţii
Linia 82: Linia 181:
</gallery>
</gallery>


===Diagnostic multiplu===
Simptomele de psihoză pot fi prezente în alte tulburări mentale, inclusiv în tulburarea bipolară,<ref>{{vcite journal |author=Pope HG |year=1983 |title=Distinguishing bipolar disorder from schizophrenia in clinical practice: guidelines and case reports |journal=Hospital and Community Psychiatry |volume=34 |pages=322–28 |accessdate= 2008-02-24}}</ref> [[tulburarea de personalitate borderline]],<ref>{{vcite journal |author=McGlashan TH |title=Testing DSM-III symptom criteria for schizotypal and borderline personality disorders |journal=[[Archives of General Psychiatry]] |volume=44 |issue=2 |pages=143–8 |year=1987 |month=February |pmid=3813809}}</ref> intoxicația cu medicamente și psihoza indusă de droguri. Delirurile ("ne-bizare") sunt de asemenea prezente în tulburarea de delir, iar izolarea socială în tulburarea de anxietate socială, tulburarea de personalitate evazivă și tulburarea de personalitate schizotipică. Schizofrenia se află în comorbiditate cu tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC) cu mult mai frecvent decât s-ar putea datori purei întâmplări, deși poate fi dificil să se distingă intre obsesiile din TOC și delirurile schizofreniei.<ref>{{vcite journal |author=Bottas A |title=Comorbidity: Schizophrenia With Obsessive-Compulsive Disorder |journal=Psychiatric Times |volume=26 |issue=4 |date=April 15, 2009 |url=http://www.psychiatrictimes.com/display/article/10168/1402540 }}</ref>

O examinare medicală și neurologică mai generale pot fi necesare pentru a elimina boli somatice care pot produce uneori simptome de psihoză asemănătoare schizofreniei,<ref name="DSM-IV-TR" /> cum ar fi tulburarea metabolică, infecția sistemică, sifilisul, SIDA, epilepsia și leziunile cerebrale. Poate fi necesar să fie eliminat ca diagnostic delirul, care poate fi decelat prin halucinații vizuale, debut abrupt și nivel de conștiință variabil, ceea ce indică o boală somatică aflată la baza acestui delir. Investigațiile acestea nu sunt în general repetate la recăderea în boală cu excepția prezenței unei recomandări medicale specifice sau unor posibile efecte adverse ale medicației antipsihotice.

==Prevenție==
Actualmente dovezile pentru efectivitatea intervențiilor pentru a preveni schizofrenia nu sunt concludente.<ref>{{vcite journal |author=Marshall M, Rathbone J |title=Early intervention for psychosis |journal=Cochrane Database Syst Rev |volume= |issue=4 |pages=CD004718 |year=2006 |pmid=17054213 |doi=10.1002/14651858.CD004718.pub2 |url=}}</ref> Deși există oarece dovezi că intervenția timpurie asupra celor care au perioade se psihoză poate îmbunătăți rezultatele pe termen scurt, există prea puțin folos al acestor măsuri, folos evaluat după trecerea a cinci ani de la aplicarea lor.<ref name=Lancet09/> A încerca să previi schizofrenia în faza prodromală are beneficii nesigure iar în anul 2009 astfel de încercări nu erau recomandate.<ref>{{vcite journal |author=de Koning MB, Bloemen OJ, van Amelsvoort TA, ''et al.'' |title=Early intervention in patients at ultra high risk of psychosis: benefits and risks |journal=Acta Psychiatr Scand |volume=119 |issue=6 |pages=426–42 |year=2009 |month=June |pmid=19392813 |doi=10.1111/j.1600-0447.2009.01372.x |url=}}</ref> Prevenția este dificilă deoarece nu există indicatori de încredere care să prezică apariția ulterioară a bolii.<ref name="Cannon_et_al_2007">{{vcite journal |author=Cannon TD, Cornblatt B, McGorry P |title=The empirical status of the ultra high-risk (prodromal) research paradigm |journal=Schizophrenia Bulletin |volume=33 |issue=3 |pages=661–4 |year=2007 |month=May |pmid=17470445 |doi=10.1093/schbul/sbm031 |pmc=2526144}}</ref> Totuși, unele cazuri de schizofrenie ar putea fi amânate sau posibil prevenite prin a descuraja folosirea canabisului, în special de către tineri.<ref name=pmid14754822>{{cite journal |author=Arseneault L, Cannon M, Witton J, Murray RM |title=Causal association between cannabis and psychosis: examination of the evidence |journal=Br J Psychiatry |volume=184 |issue= 2|pages=110–7 |year=2004 |month=February |pmid=14754822 |doi= 10.1192/bjp.184.2.110 |url=http://bjp.rcpsych.org/cgi/content/full/184/2/110}}</ref> Indivizii care provin din familii cu cazuri de schizofrenie pot fi mai vulnerabili la psihozele induse de canabis.<ref name="Henquet2008" /> Un studiu a aflat că în cazul tulburărilor psihotice induse de canabis, ele sunt urmate de apariția unor psihoze persistente în aproximativ jumătate din cazuri.<ref>{{cite journal|last=Arendt|first=M|coauthors=Rosenberg, R, Foldager, L, Perto, G, Munk-Jørgensen, P|title=Cannabis-induced psychosis and subsequent schizophrenia-spectrum disorders: follow-up study of 535 incident cases|journal=The British journal of psychiatry : the journal of mental science|date=2005 Dec|volume=187|pages=510–5|pmid=16319402|doi=10.1192/bjp.187.6.510|issue=6}}</ref>

Cercetarea teoretică se apleacă asupra strategiilor care ar putea micșora incidența schizofreniei. O abordare caută să înțeleagă ce se petrece la nivel genetic și neurologic de apare boala, astfel încât să poată fi dezvoltate intervenții biomedicale. Totuși, efectele genetice multiple și variate, de mică amploare și interacțiunile cu mediul înconjurător fac ca acest lucru să fie dificil. În mod alternativ, strategiile de sănătate publică pot remedia în mod selectiv factori socio-economici care sunt corelați cu rate ridicate ale schizofreniei în anumite grupuri, legate de exemplu de imigrare, etnicitate sau sărăcie. Strategii la nivelul întregii populații ar putea promova servicii care să asigure nașteri sănătoase și creștere sănătoasă, inclusiv în domenii ale dezvoltării psihologice, cum ar fi cogniția. Totuși, nu există suficiente dovezi pentru a pune actualmente în aplicare astfel de idei, iar anumite probleme generale nu sunt specifice schizofreniei.<ref>{{cite journal|last=Kirkbride|first=JB|coauthors=Jones, PB|title=The Prevention of Schizophrenia—What Can We Learn From Eco-Epidemiology?|journal=Schizophrenia bulletin|date=2011 Mar|volume=37|issue=2|pages=262–71|pmid=20974748|url=http://cambridge.academia.edu/JamesKirkbride/Papers/530034/The_Prevention_of_Schizophrenia_What_Can_We_Learn_From_Eco-Epidemiology|doi=10.1093/schbul/sbq120|pmc=3044619}}</ref><ref>{{cite journal|last=McGrath|first=JJ|coauthors=Lawlor, DA|title=The search for modifiable risk factors for schizophrenia|journal=The American Journal of Psychiatry|date=2011 Dec 1|volume=168|issue=12|pages=1235–8|pmid=22193665|url=http://ajp.psychiatryonline.org/article.aspx?volume=168&page=1235|doi=10.1176/appi.ajp.2011.11081300}}</ref>

==Tratament==
Tratamentul primar pentru schizofrenie sunt medicamentele antipsihotice, adesea în combinație cu sprijin psihologic și social.<ref name=Lancet09/> Spitalizarea poate avea loc pentru episoade severe fie în mod voluntar sau (dacă legislația medicală o permite) prin tratament forțat. Spitalizarea pe termen lung se întâlnește rar, începând de la deinstituționalizarea care a debutat în anii '50.<ref name="BeckerKilian2006" /> Servicii de sprijin comunitare includ centre de primire, vizite făcute de către membrii serviciilor medicale comunitare, angajări subsidiate<ref>{{Vcite journal | author = McGurk SR, Mueser KT, Feldman K, Wolfe R, Pascaris A | title = Cognitive training for supported employment: 2–3 year outcomes of a randomized controlled trial. | journal = American Journal of Psychiatry | volume = 164 | issue = 3 | pages = 437–41 | month = Mar | year = 2007 | url = http://ajp.psychiatryonline.org/cgi/content/full/164/3/437 | doi = 10.1176/appi.ajp.164.3.437 | pmid = 17329468 }}</ref> și grupuri de sprijin se întâlnesc în mod frecvent. Unele dovezi indică faptul că exercițiul fizic regulat are un efect pozitiv asupra sănătății fizice și mentale a suferinzilor de schizofrenie.<ref>{{vcite journal |author=Gorczynski P, Faulkner G |title=Exercise therapy for schizophrenia |journal=Cochrane Database Syst Rev |issue=5 |pages=CD004412 |year=2010 |pmid=20464730 |doi=10.1002/14651858.CD004412.pub2 |url=}}</ref>

[[Terapia convulsivantă electrică]] - TCE ([[Electroșoc]]: [[Ugo Cerletti|Cerletti]] și [[L. Bini|Bini]], [[1938]]) sau [[Farmacologie|farmacologică]] ([[Cardiazol|Șocul cardiazolic]]: [[von Meduna]], [[1934]]), precum și [[Comă|Coma]] [[Hipoglicemie|hipoglicemică]] cu [[insulină]] ([[Manfred Joshua Sakel|Sakel]], [[1933]]), introduse [[Empirism|empiric]] pe baza unor ipoteze [[Fiziopatologie|fiziopatologice]] ulterior infirmate, dar având totuși o eficacitate certă, au căzut de la introducerea tratamentului medicamentos neuroleptic în desuetudine. Totuși, în cazul unor stări catatonice grave cu pericol vital ([[Catatonia pernicioasă]]), electroșocul reprezintă și în prezent [[Terapie|terapia]] de elecție.

===Medicamente===
[[File:Risperdal tablets.jpg|thumb|left|upright|[[Risperidona]] (marcă comercială Risperdal) este un antipsihotic atipic foarte frecvent.]]
Tratamentul de primă linie al schizofreniei este medicația antipsihotică,<ref name="fn_72">{{vcite web |url=http://www.nice.org.uk/nicemedia/pdf/CG82FullGuideline.pdf |format=PDF|title=Schizophrenia: Full national clinical guideline on core interventions in primary and secondary care |accessdate=2009-11-25 |author=National Collaborating Centre for Mental Health |date=2009-03-25 |home=Gaskell and the British Psychological Society}}</ref> care poate reduce simptomele pozitive în de la 7 la 14 zile. Totuși, antipsihoticele nu reușesc să amelioreze simptomele negative și disfuncțiile cognitive.<ref name=AFP10/><ref name="pmid18291627">{{vcite journal |author=Tandon R, Keshavan MS, Nasrallah HA |title=Schizophrenia, "Just the Facts": what we know in 2008 part 1: overview |journal=[[Schizophrenia Research]] |volume=100 |issue=1–3 |pages=4–19 |year=2008 |month=March |pmid=18291627 |doi=10.1016/j.schres.2008.01.022 |url=http://download.journals.elsevierhealth.com/pdfs/journals/0920-9964/PIIS0920996408000716.pdf| formt=PDF}}</ref>

Alegerea antipsihoticelor administrate se bazează pe efecte benefice, riscuri și cost.<ref name=Lancet09/> Este disputabil dacă sunt mai bune antipsihoticele tipice sau cele atipice.<ref>{{vcite journal |author=Kane JM, Correll CU |title=Pharmacologic treatment of schizophrenia |journal=Dialogues Clin Neurosci |volume=12 |issue=3 |pages=345–57 |year=2010 |pmid=20954430}}</ref> Ambele au rate egale de oprire și de revenire a simptomelor atunci când antipsihoticele tipice sunt folosite în doze mici sau moderate.<ref name=AFP07>{{vcite journal |author=Schultz SH, North SW, Shields CG |title=Schizophrenia: a review |journal=Am Fam Physician |volume=75 |issue=12 |pages=1821–9 |year=2007 |month=June |pmid=17619525}}</ref> Există un răspuns bun în 40–50% din cazuri, un răspuns parțial în 30–40% din cazuri și rezistență (lipsa de răspuns satisfăcător a simptomelor la două-trei antipsihotice timp de șase săptămâni) în 20% din cazuri.<ref name=AFP10/> [[Clozapină|Clozapina]] este un tratament efectiv pentru cei care răspund prost la alte medicamente, dar are un potențial efect advers grav, cel de [[agranulocitoză]] (număr scăzut de celule sanguine albe) în 1–4% din cazuri.<ref name=Lancet09/><ref name=BMJ07/><ref>{{vcite journal |author=Wahlbeck K, Cheine MV, Essali A |title=Clozapine versus typical neuroleptic medication for schizophrenia |journal=The Cochrane Database of Systematic Reviews |issue=2 |pages=CD000059 |publisher=John Wiley and Sons, Ltd. |year=2007 |pmid=10796289 |doi=10.1002/14651858.CD000059}}</ref>

Referitor la efectele adverse, antipsihoticele tipice sunt asociate cu rate mari de efecte secundare extrapiramidale în timp ce cele atipice sunt asociate cu creșterea în greutate, diabet și risc de [[sindrom metabolic]].<ref name=AFP07/> În timp ce cele atipice au mai puține efecte secundare extrapiramidale, aceste diferențe sunt destul de mici.<ref name=WPA08>{{vcite journal |author=Tandon R, Belmaker RH, Gattaz WF, ''et al.'' |title=World Psychiatric Association Pharmacopsychiatry Section statement on comparative effectiveness of antipsychotics in the treatment of schizophrenia |journal=Schizophr. Res. |volume=100 |issue=1–3 |pages=20–38 |year=2008 |month=March |pmid=18243663 |doi=10.1016/j.schres.2007.11.033}}</ref> Anumite antipsihotice atipice, cum ar fi chetiapina sau risperidona sunt asociate cu risc crescut de deces, în comparație cu antipsihoticul tipic perfenazină, iar clozapina este corelată cu cel mai mic risc de a deceda.<ref name=Mort09/> Nu e lămurit noile antipsihotice reduc șansa de a face [[sindrom neuroleptic malign]], o tulburare neurologică rară dar gravă.<ref name="Ananth_et_al_2004">{{vcite journal |author=Ananth J, Parameswaran S, Gunatilake S, Burgoyne K, Sidhom T |title=Neuroleptic malignant syndrome and atypical antipsychotic drugs |journal=Journal of Clinical Psychiatry |volume=65 |issue=4 |pages=464–70 |year=2004 |month=April |pmid=15119907 |doi=10.4088/JCP.v65n0403}}</ref>

Pentru cei care nu vor sau nu-și pot lua medicamentele în mod regulat, preparatele antipsihotice depot cu acțiune pe termen lung pot fi folosite pentru a ține boala sub control.<ref name=Depo06>{{vcite journal |author=McEvoy JP |title=Risks versus benefits of different types of long-acting injectable antipsychotics |journal=J Clin Psychiatry |volume=67 Suppl 5 |issue= |pages=15–8 |year=2006 |pmid=16822092}}</ref> Atunci când sunt folosite împreună cu intervenții psiho-sociale ele pot îmbunătăți respectarea tratamentului.<ref name=Depo06/>

===Intervențiile psiho-sociale===
Anumite intervenții psiho-sociale pot fi folositoare în tratamentul schizofreniei, inclusiv [[terapie de familie|terapia de familie]],<ref name=FT10>{{vcite journal |author=Pharoah F, Mari J, Rathbone J, Wong W |title=Family intervention for schizophrenia |journal=Cochrane Database Syst Rev |volume=12 |pages=CD000088 |year=2010 |pmid=21154340 |doi=10.1002/14651858.CD000088.pub3}}</ref> tratament comunitar asertiv, angajare subsidiată, remedierea cognitivă,<ref name="Medalia-2009">{{vcite journal | author= Medalia A, Choi J| title = Cognitive remediation in schizophrenia. | journal = Neuropsychology Rev | url = http://www.brown.uk.com/schizophrenia/medalia.pdf | volume = 19 |issue = 3 | pages = 353–364 | year = 2009 | doi = 10.1007/s11065-009-9097-y | pmid = 19444614}}</ref> școlile de meserii, terapia cognitiv-comportamentală (TCC), intervențiile de economie simbolică, intervențiile psiho-sociale contra abuzului de substanțe și de control de greutate.<ref name=PORT09>{{vcite journal |author=Dixon LB, Dickerson F, Bellack AS, ''et al.'' |title=The 2009 schizophrenia PORT psychosocial treatment recommendations and summary statements |journal=Schizophr Bull |volume=36 |issue=1 |pages=48–70 |year=2010 |month=January |pmid=19955389 |doi=10.1093/schbul/sbp115}}</ref> Terapia de familie sau educația care se adresează întregii familii a unui suferind poate reduce recăderile și spitalizările.<ref name=FT10/> Dovezile pentru efectivitatea TCC în fie a reduce simptomele fie în a preveni recăderea sunt neglijabile.<ref name=LynchLawsMcKenna>{{vcite journal |author=Lynch D, Laws KR, McKenna PJ |title=Cognitive behavioural therapy for major psychiatric disorder: does it really work? A meta-analytical review of well-controlled trials |journal=Psychol Med |volume=40 |issue=1 |pages=9–24 |year=2010 |month=January |pmid=19476688 |doi=10.1017/S003329170900590X}}</ref><ref>{{vcite journal |author=Jones C, Cormac I, Silveira da Mota Neto JI, Campbell C |title=Cognitive behaviour therapy for schizophrenia |journal=Cochrane Database Syst Rev |volume= |issue=4 |pages=CD000524 |year=2004 |pmid=15495000 |doi=10.1002/14651858.CD000524.pub2 |url=}}</ref> S-ar putea ca terapia artistică sau teatrală să nu fi fost bine studiată.<ref>{{Vcite journal | author = Ruddy R, Milnes D | title = Art therapy for schizophrenia or schizophrenia-like illnesses. | journal = Cochrane Database Syst Rev | issue = 4 | pages = CD003728 | url = http://www.cochrane.org/reviews/en/ab003728.html | year = 2005 | doi = 10.1002/14651858.CD003728.pub2 | pmid = 16235338 }}</ref><ref name="Ruddy-2007">{{Vcite journal | author = Ruddy RA, Dent-Brown K| title = Drama therapy for schizophrenia or schizophrenia-like illnesses. | journal = Cochrane Database Syst Rev | url = http://www.cochrane.org/reviews/en/ab005378.html | issue = 1 | pages = CD005378 | year = 2007 | doi = 10.1002/14651858.CD005378.pub2 | pmid = 17253555 }}</ref>

==Prognoză==

Schizofrenia aduce cu sine mari costuri umane și economice.<ref name=Lancet09/> Rezultatul ei este o speranță de viață cu 12–15&nbsp;ani mai redusă, în principal datorită corelării ei cu [[obezitate]]a, modul de viață sedentar și cu [[fumat]]ul, rata crescută a sinuciderii jucând un rol secundar.<ref name=Lancet09/> Aceste diferențe de speranță de viață au crescut între anii '70 și '90,<ref name=Mort07>{{vcite journal |author=Saha S, Chant D, McGrath J |title=A systematic review of mortality in schizophrenia: is the differential mortality gap worsening over time? |journal=Arch. Gen. Psychiatry |volume=64 |issue=10 |pages=1123–31 |year=2007 |month=October |pmid=17909124 |doi=10.1001/archpsyc.64.10.1123}}</ref> iar între anii '90 și prima decadă a secolului al XXI-lea nu s-au schimbat substanțial în cazul unui sistem de sănătate cu acces gratuit (Finlanda).<ref name=Mort09>{{vcite journal |author=Chwastiak LA, Tek C |title=The unchanging mortality gap for people with schizophrenia |journal=Lancet |volume=374 |issue=9690 |pages=590–2 |year=2009 |month=August |pmid=19595448 |doi=10.1016/S0140-6736(09)61072-2}}</ref>

Schizofrenia este o cauză majoră de [[handicap]], psihoza activă fiind pe locul al treilea, după [[cvadriplegie]] și [[demență]], mai importantă decât [[paraplegie|paraplegia]] și [[orbire]]a.<ref name="fn_35">{{vcite journal |author=Ustun TB |coauthors=Rehm J, Chatterji S, Saxena S, Trotter R, Room R, Bickenbach J, and the [[World Health Organization|WHO]]/[[National Institutes of Health|NIH]] Joint Project CAR Study Group |year=1999 |title=Multiple-informant ranking of the disabling effects of different health conditions in 14 countries |journal=[[The Lancet]] |volume=354 | issue=9173 |pages=111–15 |pmid=10408486 |doi=10.1016/S0140-6736(98)07507-2}}</ref> Aproximativ trei sferturi din suferinzii de schizofrenie au un handicap continuat, care are anumite înrăutățiri.<ref name=AFP10>{{vcite journal |author=Smith T, Weston C, Lieberman J |title=Schizophrenia (maintenance treatment) |journal=Am Fam Physician |volume=82 |issue=4 |pages=338–9 |year=2010 |month=August |pmid=20704164 }}</ref> Unii suferinzi se recuperează complet, iar alții funcționează bine în societate.<ref>{{vcite journal |author=Warner R |title=Recovery from schizophrenia and the recovery model |journal=Curr Opin Psychiatry |volume=22 |issue=4 |pages=374–80 |year=2009 |month=July |pmid=19417668 |doi=10.1097/YCO.0b013e32832c920b |url=}}</ref> Cei mai mulți suferinzi pot trăi independent, cu ajutorul comunității.<ref name=Lancet09/> La cei care au un prim episod de psihoză un rezultat bun pe termen lung apare în 42% din cazuri, unul intermediar în 35% din cazuri, iar unul prost în 27% din cazuri.<ref>{{vcite journal |author=Menezes NM, Arenovich T, Zipursky RB |title=A systematic review of longitudinal outcome studies of first-episode psychosis |journal=Psychol Med |volume=36 |issue=10 |pages=1349–62 |year=2006 |month=October |pmid=16756689 |doi=10.1017/S0033291706007951 |url=}}</ref> Aceste rezultate par mai bune în țările în curs de dezvoltare decât în țările dezvoltate.<ref name=Isa07>{{vcite journal |author=Isaac M, Chand P, Murthy P |title=Schizophrenia outcome measures in the wider international community |journal=Br J Psychiatry Suppl |volume=50 |issue= |pages=s71–7 |year=2007 |month=August |pmid=18019048 }}</ref> Aceste concluzii au fost însă puse la îndoială.<ref>{{vcite journal |author=Cohen A, Patel V, Thara R, Gureje O |title=Questioning an axiom: better prognosis for schizophrenia in the developing world? |journal=Schizophr Bull |volume=34 |issue=2 |pages=229–44 |year=2008 |month=March |pmid=17905787 |pmc=2632419 |doi=10.1093/schbul/sbm105}}</ref><ref>{{vcite journal |author=Burns J |title=Dispelling a myth: developing world poverty, inequality, violence and social fragmentation are not good for outcome in schizophrenia |journal=Afr J Psychiatry (Johannesbg) |volume=12 |issue=3 |pages=200–5 |year=2009 |month=August |pmid=19894340}}</ref>

O rată a [[sinucidere|sinuciderii]] peste medie este corelată cu schizofrenia. Ea a fost raportată ca fiind de 10%, dar o analiză mai recentă a studiilor și statisticilor a revizuit estimatul la 4,9%, cel mai adesea în perioada următoare debutului bolii sau primei internări.<ref>{{vcite journal |author=Palmer BA, Pankratz VS, Bostwick JM |title=The lifetime risk of suicide in schizophrenia: a reexamination |journal=Archives of General Psychiatry|volume=62 |issue=3 |pages=247–53 |year=2005 |month=March |pmid=15753237 |doi=10.1001/archpsyc.62.3.247}}</ref> De câteva ori mai mulți suferinzi (de la 20 la 40%) au încercat cel puțin o dată să se sinucidă.<ref name=Suicide10/><ref name=DSM304/> Există o varietate de factori de risc, incluzând sexul masculin, depresia și un [[coeficient de inteligență]] înalt.<ref name=Suicide10>{{vcite journal |author=Carlborg A, Winnerbäck K, Jönsson EG, Jokinen J, Nordström P |title=Suicide in schizophrenia |journal=Expert Rev Neurother |volume=10 |issue=7 |pages=1153–64 |year=2010 |month=July |pmid=20586695 |doi=10.1586/ern.10.82 |url=}}</ref>

Fumatul s-a dovedit puternic corelat cu schizofrenia în studii efectuate în diverse părți ale lumii.<ref name="de Leon">{{vcite journal|pmid=15949648|year=2005|author=De Leon J, Diaz FJ|title=A meta-analysis of worldwide studies demonstrates an association between schizophrenia and tobacco smoking behaviors|volume=76|issue=2-3|pages=135–57|doi=10.1016/j.schres.2005.02.010|journal=Schizophrenia research}}</ref><ref name="Keltner">{{vcite journal|doi=10.1111/j.1744-6163.2006.00085.x|title=Smoke, Smoke, Smoke That Cigarette|year=2006|author=Keltner NL, Grant JS|journal=Perspectives in Psychiatric Care|volume=42|pages=256|pmid=17107571|issue=4}}</ref> Folosirea de țigarete este foarte mare la cei diagnosticați cu schizofrenie, estimările fiind că de la 80% la 90% sunt fumători în mod regulat, în comparație cu 20% din restul populației.<ref name="Keltner"/> Suferinzii care fumează tind să fumeze foarte mult, în plus fumează țigarete cu conținut ridicat de [[nicotină]].<ref name=DSM304>American Psychiatric Association. Task Force on DSM-IV. (2000). Diagnostic and statistical manual of mental disorders: DSM-IV-TR. American Psychiatric Pub. ISBN 9780890420256. p. 304</ref> Unele date sugerează că cei care suferă de schizofrenie paranoidă ar putea avea o perspectivă mai bună de a trăi în mod independent și de funcționare profesională adecvată.<ref name=DSM314>American Psychiatric Association. Task Force on DSM-IV. (2000). Diagnostic and statistical manual of mental disorders: DSM-IV-TR. American Psychiatric Pub. ISBN 9780890420256. p. 314</ref>

==Epidemiologie==
[[File:Schizophrenia world map - DALY - WHO2004.svg|thumb|Ani afectați de handicap din cauza schizofreniei la 100&nbsp;000&nbsp;de&nbsp;locuitori în 2004.
{{Multicol}}
{{legend|#b3b3b3|nu sunt date}}
{{legend|#ffff65|≤&nbsp;185}}
{{legend|#fff200|185–197}}
{{legend|#ffdc00|197–207}}
{{legend|#ffc600|207–218}}
{{legend|#ffb000|218–229}}
{{legend|#ff9a00|229–240}}
{{Multicol-break}}
{{legend|#ff8400|240–251}}
{{legend|#ff6e00|251–262}}
{{legend|#ff5800|262–273}}
{{legend|#ff4200|273–284}}
{{legend|#ff2c00|284–295}}
{{legend|#cb0000|≥&nbsp;295}}
{{Multicol-end}}]]

Schizofrenia afectează în jur de 0,3–0,7% din oameni, la un anumit moment din viața lor,<ref name=Lancet09/> sau 24 de milioane de oameni pe plan mondial în anul 2011.<ref>{{vcite web |url=http://www.who.int/mental_health/management/schizophrenia/en/ |title=Schizophrenia |publisher=World Health Organization |date= 2011 |accessdate= February 27, 2011}}</ref> Ea este de 1,4&nbsp;ori mai frecventă la bărbați decât la femei și în mod obișnuit apare la bărbați mai devreme decât la femei<ref name=BMJ07/>—vârstele de vârf de apariție a bolii sunt de la 20 la 28 ani la bărbați și de la 26 la 32 ani la femei.<ref name="castle1991">{{vcite journal |author=Castle D, Wessely S, Der G, Murray RM |title=The incidence of operationally defined schizophrenia in Camberwell, 1965–84 |journal=The British Journal of Psychiatry |volume=159 |pages=790–4 |year=1991 |month=December |pmid=1790446 |doi=10.1192/bjp.159.6.790}}</ref> Apariția în copilărie este mult mai rară,<ref name="Kumra_et_al_2001">{{vcite journal |author=Kumra S, Shaw M, Merka P, Nakayama E, Augustin R |year=2001 |title=Childhood-onset schizophrenia: research update |journal=Canadian Journal of Psychiatry |volume=46 | issue=10 |pages=923–30 |pmid=11816313}}</ref> la fel ca apariția la vârstă mijlocie sau la bătrânețe.<ref>{{vcite book| author = Hassett Anne, et al. (eds) | title = Psychosis in the Elderly | publisher = London: Taylor and Francis. |isbn=1841843946 | year = 2005 | page = 6 | url = http://books.google.com/?id=eLaMOJ9oj28C&printsec=frontcover&dq=Psychosis+in+the+Elderly }}</ref> În ciuda ideii des întâlnite că schizofrenia apare la cam aceleași rate la nivel mondial, prevalența ei variază de-a lungul și de-a latul lumii,<ref name="Jablensky_et_al_1992">{{vcite journal |author=Jablensky A, Sartorius N, Ernberg G, ''et al.'' |year=1992 |title=Schizophrenia: manifestations, incidence and course in different cultures. A World Health Organization ten-country study |journal=Psychological Medicine Monograph Supplement |volume=20 |pages=1–97 |pmid=1565705 |doi=10.1017/S0264180100000904}}</ref> între țări,<ref name="Kirkbride_et_al_2006">{{vcite journal |author=Kirkbride JB, Fearon P, Morgan C, ''et al.'' |title=Heterogeneity in incidence rates of schizophrenia and other psychotic syndromes: findings from the 3-center AeSOP study |journal=Archives of General Psychiatry |volume=63 |issue=3 |pages=250–8 |year=2006 |month=March |pmid=16520429 |doi=10.1001/archpsyc.63.3.250}}</ref> și la nivel local și de cartier.<ref name="Kirkbride_et_al_2007">{{vcite journal |author=Kirkbride JB, Fearon P, Morgan C, ''et al.'' |year=2007 |title=Neighbourhood variation in the incidence of psychotic disorders in Southeast London |journal=Social Psychiatry and Psychiatric Epidemiology |volume=42 | issue=6 |pages=438–45 |pmid=17473901 | doi = 10.1007/s00127-007-0193-0}}</ref> Ea produce aproximativ 1% din anii afectați de handicap la nivel mondial.<ref name=BMJ07>{{vcite journal |author=Picchioni MM, Murray RM |title=Schizophrenia |journal=BMJ |volume=335 |issue=7610 |pages=91–5 |year=2007 |month=July |pmid=17626963 |pmc=1914490 |doi=10.1136/bmj.39227.616447.BE}}</ref> Rata schizofreniei variază de până la trei ori funcție de definiția ei.<ref name=Lancet09/>

==Istoric==

O descriere a unui comportament de tip schizofren găsim deja în antichitate în scrierile lui [[Aretaeus din Cappadocia]]. Rapoartele despre un sindrom similar schizofreniei sunt considerate rare în documentele istorice dinaintea secolului al XIX-lea, deși rapoarte despre comportament irațional, ininteligibil sau scapăt de sub control erau frecvente. Un studiu de caz detaliat din 1797 cu privire la [[James Tilly Matthews]] și rapoarte de [[Phillipe Pinel]] au fost publicate în 1809, fiind adesea considerate ca primele cazuri de boală descrise în literatura medicală și psihiatrică.<ref name="Heinrichs2003">{{vcite journal |author=Heinrichs RW |title=Historical origins of schizophrenia: two early madmen and their illness |journal=Journal of the History of the Behavioral Sciences |volume=39 |issue=4 |pages=349–63 |year=2003 |pmid=14601041 |doi=10.1002/jhbs.10152}}</ref> Schizofrenia a fost pentru prima oară descrisă drept sindrom distinct care-i afecta pe adolescenți și pe tinerii adulți de către [[Bénédict Morel]] în 1853, fiind numit ''démence précoce'' (tradus literal 'demență precoce'). Termenul [[dementia praecox]] a fost folosit în 1891 de către [[Arnold Pick]] într-un studiu de caz al unei tulburări psihotice. În 1893 [[Emil Kraepelin]] a introdus o diferențiere generală in clasificarea tulburărilor mentale între ''[[dementia praecox]]'' și tulburarea afectivă (numită depresie maniacală și incluzând atât depresia unipolară cât și pe cea bipolară). Kraepelin credea că ''dementia praecox'' era în mod primar o boală a creierului,<ref name="fn_2">{{vcite book |author=Kraepelin E, Diefendorf AR |title=Text book of psychiatry |edition=7 |year=1907 |publisher=Macmillan |location=London}}</ref> în particular o formă de demență, distinsă de alte forme de demență cum ar fi boala lui Alzheimer, care apare de obicei către bătrânețe.<ref name="fn_49">{{vcite book |author=Hansen RA, Atchison B |title=Conditions in occupational therapy: effect on occupational performance |publisher=Lippincott Williams & Wilkins |location=Hagerstown, MD |year=2000 |isbn=0-683-30417-8}}</ref>

[[File:Chlorpromazine-3D-vdW.png|thumb|left|Molecula de [[clorpromazină]] (nume comercial Thorazine), care a revoluționat tratamentul schizofreniei în anii '50]]
Cuvântul ''schizofrenie'' &mdash; care se traduce drept "scindare a minții" și provine din rădăcinile grecești ''schizein'' (σχίζειν, "a scinda") și ''phrēn'', ''phren-'' (φρήν, φρεν-, "minte")<ref>{{vcite journal |author=Kuhn R |title=Eugen Bleuler's concepts of psychopathology |journal=History of Psychiatry|volume=15 |issue=3 |year=2004 |pages=361–6 |doi=10.1177/0957154X04044603 |pmid=15386868 |others=tr. Cahn CH}}</ref> &mdash; a fost inventat de [[Eugen Bleuler]] în anul 1908 și era menit să descrie separarea funcțiilor între personalitate, gândire și percepție. Bleuler a descris simptomele principale drept cei patru ''A'': ''Afectivitate'' nivelată, ''Autism'', ''Asociații'' de idei dereglate și ''Ambivalență''.<ref name="fn_78">{{vcite journal |author=Stotz-Ingenlath G |title=Epistemological aspects of Eugen Bleuler's conception of schizophrenia in 1911 |journal=Medicine, Health Care and Philosophy |volume=3 |issue=2 |pages=153–9 |year=2000 |pmid=11079343|url=http://www.kluweronline.com/art.pdf?issn=1386-7423&volume=3&page=153|format=PDF |doi=10.1023/A:1009919309015}}</ref> Bleuler și-a dat seama că boala nu era o demență, deoarece starea unor din pacienții săi se îmbunătățea în loc să se înrăutățească, propunând termenul de schizofrenie pentru aceasta. Tratamentul a fost revoluționat la mijlocul anilor '50 prin descoperirea și introducerea [[clorpromazină|clorpromazinei]].<ref name="Turner2007">{{vcite journal | author=Turner T | title=Unlocking psychosis | journal=British Medical Journal | year=2007 | volume=334 | issue=suppl | pages=s7 | doi=10.1136/bmj.39034.609074.94 | pmid=17204765 }}</ref>

La începutul anilor '70 criteriile de diagnostic pentru schizofrenie au fost subiectul unor controverse care au dus la criteriile operaționale utilizate actualmente. Conform cu Studiul de diagnostic anglo-american din 1971, schizofrenia a fost diagnosticată mult mai des în SUA decât în Europa.<ref name="Wing1971">{{vcite journal |author=Wing JK |title=International comparisons in the study of the functional psychoses |journal=British Medical Bulletin |volume=27 |issue=1 |pages=77–81 |year=1971 |month=January |pmid=4926366}}</ref> Aceasta se datora în parte criteriilor mai laxe de diagnoză din SUA, care foloseau manualul [[DSM-II]], în timp ce Europa folosea [[ICD-9]]. Studiul lui [[David Rosenhan]] din 1972, publicat în revista ''[[Science (revistă)|Science]]'' sub titlul "[[Experimentul Rosenhan|On being sane in insane places]]", conchidea că diagnosticul de schizofrenie din SUA era adesea subiectiv și lipsit de încredere.<ref>{{vcite journal |author=Rosenhan D |year=1973 |title=On being sane in insane places |journal=[[Science (journal)|Science]] |volume=179 |pages=250–8 |pmid=4683124| doi=10.1126/science.179.4070.250 |issue=4070}}</ref> Aceștia erau unii dintre factorii care au condus la revizuirea nu numai a diagnosticului schizofreniei, ci la revizuirea întregului manual DSM, având ca rezultat publicarea [[DSM-III]] în 1980.<ref name="Wilson1993">{{vcite journal |author=Wilson M |title=DSM-III and the transformation of American psychiatry: a history |journal=[[American Journal of Psychiatry]] |volume=150 |issue=3 |pages=399–410 |year=1993 |month=March |pmid=8434655 }}</ref>

Termenul de schizofrenie este adesea confundat cu ideea că suferinzii ar avea o "personalitate scindată". Deși unii oameni diagnosticați cu schizofrenie pot auzi voci și pot crede că vocile sunt personalități distincte, schizofrenia nu implică fenomenul ca o persoană să schimbe mai multe personalități distincte. Confuzia pornește în parte din interpretarea literală a termenului bleulerian de schizofrenie (Bleuler inițial a corelat schizofrenia cu disocierea și a inclus personalitatea scindată în categoria proprie pentru schizofrenie<ref>Stotz-Ingenlath G: Epistemological aspects of Eugen Bleuler’s conception of schizophrenia in 1911. Med Health Care Philos 2000; 3:153—159</ref><ref name=mhpsampd>Hayes, J. A., & Mitchell, J. C. (1994). Mental health professionals' skepticism about multiple personality disorder. Professional Psychology: Research and Practice, 25, 410-415</ref>). Tulburarea de identitate disociată (a avea o "personalitate scindată") a fost de asemenea adesea confundată cu diagnosticul de schizofrenie în conformitate cu criteriile laxe din DSM-II<ref name=mhpsampd/><ref>Putnam, Frank W. (1989). Diagnosis and Treatment of Multiple Personality Disorder. New York: The Guilford Press. pp. 351. ISBN 0-89862-177-1</ref>. Primul abuz al termenului pentru a desemna "personalitatea scindată" a apărut într-un articol al poetului [[T. S. Eliot]] din anul 1933.<ref name="fn_3">{{vcite book|author=Berrios, G. E.; Porter, Roy |title=A history of clinical psychiatry: the origin and history of psychiatric disorders |publisher=Athlone Press |location=London |year=1995 |isbn=0-485-24211-7}}</ref>

==În societate și cultură==
[[File:Eugen bleuler.jpg|thumb|upright|Termenul de schizofrenie a fost inventat de [[Eugen Bleuler]].]]
În anul 2002 termenul japonez pentru schizofrenie a fost schimbat din ''Seishin-Bunretsu-Byō''　精神分裂病 (boala-scindării-minții) în ''Tōgō-shitchō-shō''　統合失調症 ([[tulburare de integrare]]) pentru a reduce stigmatizarea produsă de acest termen.<ref>{{vcite journal |author=Kim Y, Berrios GE |title=Impact of the term schizophrenia on the culture of ideograph: the Japanese experience |journal=Schizophr Bull |volume=27 |issue=2 |pages=181–5 |year=2001 |pmid=11354585}}</ref> Noul nume a fost inspirat de modelul bio-psiho-social; el a mărit procentajul de pacienți care erau informați asupra acestui diagnostic de la 37% la 70% de-a lungul a trei ani.<ref name="Sato">{{vcite journal |author=Sato M |year=2004 |title=Renaming schizophrenia: a Japanese perspective |journal=World Psychiatry |volume=5 | issue=1 |pages=53–55 |pmid=16757998 |pmc=1472254}}</ref>

În Statele Unite ale Americii costul schizofreniei &mdash; incluzând costurile directe (pacient ambulatoriu, pacient internat, medicamente și îngrijire pe termen lung) și costurile care nu sunt legate de medicină (aplicarea legii, reducerea productivității și șomajul) &mdash; a fost estimat la 62,7 miliarde USD pe anul 2002.<ref>{{vcite journal |author=Wu EQ |year=2005 |title=The economic burden of schizophrenia in the United States in 2002 |journal=J Clin Psychiatry |volume=66 | issue=9 |pages=1122–9|pmid=16187769}}</ref> Cartea și filmul ''O minte sclipitoare'' redau biografia lui [[John Nash|John Forbes Nash]], un matematician laureat la [[premiul Nobel|premiului Nobel]] care a fost diagnosticat cu schizofrenie.

[[Stigmatizarea socială]] a fost identificată drept obstacol major în recuperarea pacienților bolnavi de schizofrenie.<ref>{{vcite book | author = Maj, Mario and [[Norman Sartorius|Sartorius N.]] | title = Schizophrenia | date = 15 September 1999 | publisher = Wiley | location = Chichester | isbn = 978-0-471-99906-5 | page = 292}}</ref>

===Violența===
Indivizii cu boli mentale severe, inclusiv schizofrenie, au un risc semnificativ mai mare de a fi victime ale infracțiunilor violente și nonviolente.<ref>{{cite journal|last=Maniglio|first=R|title=Severe mental illness and criminal victimization: a systematic review|journal=Acta Psychiatrica Scandinavica|date=2009 Mar|volume=119|issue=3|pages=180–91|pmid=19016668|doi=10.1111/j.1600-0447.2008.01300.x}}</ref> Pe de altă parte, schizofrenia a fost uneori asociată cu o rată ridicată de acțiuni violente, deși ele sunt datorate în mod primar folosirii drogurilor.<ref>{{cite journal|last=Fazel|first=S|coauthors=Gulati, G, Linsell, L, Geddes, JR, Grann, M|title=Schizophrenia and Violence: Systematic Review and Meta-Analysis|journal=PLoS medicine|date=2009 Aug|volume=6|issue=8|pages=e1000120|pmid=19668362|doi=10.1371/journal.pmed.1000120|pmc=2718581|editor1-last=McGrath|editor1-first=John}}</ref> Ratele omuciderilor corelate cu psihozele sunt similare celor legate de abuzul de substanțe și paralele cu ratele generale din acea regiune.<ref>{{cite journal|last=Large|first=M|coauthors=Smith, G, Nielssen, O|title=The relationship between the rate of homicide by those with schizophrenia and the overall homicide rate: a systematic review and meta-analysis|journal=Schizophrenia research|date=2009 Jul|volume=112|issue=1–3|pages=123–9|pmid=19457644|doi=10.1016/j.schres.2009.04.004}}</ref> Ce rol are schizofrenia asupra violenței în mod separat de abuzul de droguri rămâne, dar anumite aspecte ale biografiilor unor indivizi sau anumite stări mentale se pot număra printre factorii ei.<ref>{{cite journal|last=Bo|first=S|coauthors=Abu-Akel, A, Kongerslev, M, Haahr, UH, Simonsen, E|title=Risk factors for violence among patients with schizophrenia|journal=Clinical Psychology Review|date=2011 Jul|volume=31|issue=5|pages=711–26|pmid=21497585|doi=10.1016/j.cpr.2011.03.002}}</ref>

Rapoartele jurnalistice referitoare la schizofrenie tind să graviteze în jurul unor acte de violență rare dar neobișnuite. Mai mult, într-o populație mare și reprezentativă studiată în anul 1999, 12,8% din americani credeau că suferinzii de schizofrenie au o probabilitate foarte înaltă de a comite acțiuni violente contra altora, iar 48,1% considerau că acest lucru este doar probabil. Peste 74% au răspuns că suferinzii de schizofrenie sunt fie "nu foarte în stare" fie "deloc în stare" de a decide asupra propriului tratament, iar 70,2% au afirmat aceleași lucruri cu privire la a decide asupra banilor proprii.<ref>{{vcite journal |author=Pescosolido BA, Monahan J, Link BG, Stueve A, Kikuzawa S |title=The public's view of the competence, dangerousness, and need for legal coercion of persons with mental health problems |journal=American Journal of Public Health |volume=89 |issue=9 |pages=1339–45 |year=1999|month=September |pmid=10474550 |pmc=1508769 |doi= 10.2105/AJPH.89.9.1339}}</ref> Susținătorii ideii că suferinzii de psihoză sunt violenți s-au dublat din anii '50, conform unei meta-analize.<ref>{{vcite journal |author=Phelan JC, Link BG, Stueve A, Pescosolido BA|year=2000 |month=June |title=Public Conceptions of Mental Illness in 1950 and 1996: What Is Mental Illness and Is It to be Feared? |journal=Journal of Health and Social Behavior |volume=41 |issue=2 |pages=188–207 |doi=10.2307/2676305}}</ref>
{{-}}
<!--
* ''Schizophrenia simplex'' este o formă săracă în simptome pozitive cu tendință spre forma reziduală.
* ''Schizophrenia simplex'' este o formă săracă în simptome pozitive cu tendință spre forma reziduală.


Linia 105: Linia 288:
* ''Psihoterapia''. În centrul mijloacelor folosite stă terapia suportivă a pacientului, dar și a membrilor de familie, pentru a se putea obține o cooperare necesară în tot decursul tratamentului medicamentos.
* ''Psihoterapia''. În centrul mijloacelor folosite stă terapia suportivă a pacientului, dar și a membrilor de familie, pentru a se putea obține o cooperare necesară în tot decursul tratamentului medicamentos.


* ''Socioterapia'': Măsuri la locul de muncă și în familie, terapie ocupațională, măsuri reabilitative.
* ''Socioterapia'': Măsuri la locul de muncă și în familie, terapie ocupațională, măsuri reabilitative.-->

[[Terapia convulsivantă electrică]] - TCE ([[Electroșoc]]: [[Ugo Cerletti|Cerletti]] și [[L. Bini|Bini]], [[1938]]) sau [[Farmacologie|farmacologică]] ([[Cardiazol|Șocul cardiazolic]]: [[von Meduna]], [[1934]]), precum și [[Comă|Coma]] [[Hipoglicemie|hipoglicemică]] cu [[insulină]] ([[Manfred Joshua Sakel|Sakel]], [[1933]]), introduse [[Empirism|empiric]] pe baza unor ipoteze [[Fiziopatologie|fiziopatologice]] ulterior infirmate, dar având totuși o eficacitate certă, au căzut de la introducerea tratamentului medicamentos neuroleptic în desuetudine. Totuși, în cazul unor stări catatonice grave cu pericol vital ([[Catatonia pernicioasă]]), electroșocul reprezintă și în prezent [[Terapie|terapia]] de elecție.

== Puncte de vedere alternative ==
== Puncte de vedere alternative ==


Versiunea de la 15 mai 2012 00:49

Vedeți: Indicații!
Schizofrenie (Schizophrenia)
Cod ICD-10: F|20|f|20
Cod ICD-9: 295
Cod OMIM: 181500
MedlinePlus: 000928
MeshName: Schizophrenia
MeshNumber: F03.700.750

Schizofrenia este o tulburare psihică caracterizată de deteriorarea proceselor de gândire și de răspunsuri emoționale nepotrivite.[1] Tulburarea se manifestă prin halucinații auditive, a avea deliruri paranoide sau bizare sau prin vorbire și gândire dezorganizate și este însoțită de proastă funcționare socială sau ocupațională însemnată. Debutul acestor simptome este la începutul perioade adulte, cu o prevalență globală de-a lungul vieții în jur de 0,3–0,7%.[2] Diagnosticul se bazează pe comportamentul observat și pe experiențele raportate de pacient.

Ereditatea, mediul din frageda copilărie, factorii neurobiologici, procesele psihologice și sociale apar drept factori importanți care contribuie la apariția tulburării; unele droguri recreaționale sau medicamente par a cauza sau înrăutăți simptomele. Cercetarea actuală se apleacă în special asupra rolului factorilor neurobiologici, dar nu a fost găsită nicio cauză organică responsabilă de una singură pentru apariția tulburării. Multele combinații posibile de simptome au declanșat dezbateri asupra întrebării dacă diagnosticul reprezintă o singură tulburare sau mai multe sindromuri separate. În ciuda etimologiei termenului din rădăcinile skhizein (σχίζειν, "a scinda") și phrēn, phren- (φρήν, φρεν-; "minte") din greaca veche, schizofrenia nu înseamnă o "minte scindată" și nu este același lucru cu tulburarea identității disociative — cunoscută și ca "tulburarea de personalitate multiplă" sau "personalitate scindată" — tulburare cu care este adesea confundată de către publicul larg.[3]

Tratamentul obișnuit este medicația antipsihotică, care în principal blochează activitatea receptorilor de dopamină (iar uneori de serotonină). Psihoterapia și recuperarea profesională și socială sunt de asemenea importante în tratament. În cazuri mai severe — atunci când bolnavul produce riscuri pentru sine sau pentru alții — spitalizarea silită poate fi necesară, deși în zilele noastre șederile în spital sunt mai scurte și mai puțin frecvente decât odinioară.[4]

Se crede în general că tulburarea afectează în principal cogniția, dar ea contribuie de obicei la probleme cronice de comportament și emoționale. Cei care au schizofrenie au frecvent suferințe comorbide, incluzând depresie majoră și tulburare de anxietate; prevalența de-a lungul vieții a abuzului de substanțe (alcool, droguri, etc.) este de aproape 50%.[5] Problemele sociale, cum ar fi șomaj îndelungat, sărăcie și lipsa unui cămin, sunt frecvente. Speranța medie de viață a celor care au tulburarea este cu de la 12 la 15 ani mai mică decât a celor care nu o au, acesta fiind rezultatul problemelor de sănătate fizică și o rată ridicată a sinuciderii (în jur de 5%).[2]

Simptome

O persoană diagnosticată cu schizofrenie poate avea halucinații (cele mai frecvente sunt a auzi voci), avea deliruri (adesea bizare sau de natură persecutorie) și gândire și vorbire dezorganizate. Ultima poate baleia de la pierderea șirului gândirii la fraze vag conectate ca înțeles și la incoerență, cunoscută drept schizofazie, în cazuri severe. Retragerea socială, indolența față de îmbrăcăminte și igienă, pierderea motivației și a judecății sunt frecvente în schizofrenie.[6]

Există adesea dificultăți emoționale sistematice, care sunt observabile, de exemplu lipsa unui răspuns emoțional adecvat.[7] Debilitatea cogniției sociale este asociată cu schizofrenia,[8] la fel ca simptomele de paranoia; izolarea socială apare frecvent.[9] Apar frecvent probleme cu memoria de lucru și memoria pe timp îndelungat, atenția, funcțiile de execuție și viteza de procesare a informației.[2] Într-un subtip frecvent persoana poate rămâne preponderent tăcută, poate rămâne nemișcată în posturi bizare sau se poate deda la agitație fără sens, toate semne ale catatoniei.[10]

Adolescența târzie și debutul perioade adulte sunt perioade de vârf pentru apariția schizofreniei,[2] ei fiind anii critici în dezvoltarea socială și profesională a tânărului adult.[11] În 40% din bărbații și 23% din femeile diagnosticate cu schizofrenie, tulburarea s-a manifestat înaintea vârstei de 19 ani.[12] Pentru a reduce tulburările de dezvoltare asociate schizofreniei, multă muncă a fost depusă recent pentru a identifica și trata faza prodromală (de pre-manifestare) a bolii, care a fost detectată cu până la 30 de luni înainte de ivirea simptomelor.[11] Cei care capătă schizofrenia pot avea simptome psihotice temporare sau auto-limitate[13] și simptomele nespecifice de retragere socială, iritabilitate, disforie,[14] și lipsă de tact[15] în timpul fazei prodromale.

Clasificarea schneideriană

La începutul secolului al XX-lea, psihiatrul Kurt Schneider a făcut liste cu forme de simptome psihotice care credea el că disting schizofrenia de alte tulburări psihotice. Ele sunt numite simptome de prim rang sau simptomele de prim rang ale lui Schneider. Ele includ deliruri de a fi controlat de o forță externă; credința că gândurile sunt inserate sau sustrase din mintea conștientă a pacientului; credința că gândurile proprii sunt difuzate altor oameni și a auzi voci halucinate care comentează gândurile sau acțiunile sale sau care conversează cu alte voci halucinate.[16] Deși ele au contribuit semnificativ la criteriile actuale de diagnostic, sensibilitatea și specificitatea simptomelor de prim rang a fost pusă la îndoială. O trecere în revistă a studiilor de diagnoză efectuate între 1970 și 2005 a aflat că ele nu permit nici confirmarea nici respingerea pretențiilor lui Schneider, sugerând ca simptomele de prim rang să capete un rol secundar în reviziile viitoare ale sistemelor de diagnostic.[17]

Simptome pozitive și simptome negative

Schizofrenia este adesea descrisă în termeni de simptome pozitive și simptome negative (sau de lipsă).[18] Simptomele pozitive sunt cele pe care cei mai mulți subiecți nu le au în mod obișnuit dar sunt prezente în suferinzii de schizofrenie. Ele pot cuprinde delir, gânduri și vorbire dezorganizate, halucinații tactile, auditive, vizuale, olfactive și gustative, privite în mod tipic drept manifestări psihotice.[19] Halucinațiile sunt de asemenea în mod tipic legate de conținutul temei delirului.[20] Simptomele pozitive răspund în general bine la medicamente.[20]

Simptomele negative sunt deficiențe de răspunsuri emoționale normale sau ale altor procese de gândire și răspund mai prost la medicamente.[6] Ele includ de obicei emoții și afectivitate nivelate sau lipsite de sensibilitate, sărăcia vorbirii (alogie), neputința de a experimenta plăcerea (anhedonie), lipsa dorinței de a forma relații sociale (asocialitate) și lipsa motivației (avoliție). Cercetările sugerează că simptomele negative contribuie mai mult la proasta calitate a vieții, handicapurilor funcționale și a deveni o povară pentru alții decât simptomele pozitive.[21] Suferinzii cu simptome preponderent negative pot avea adesea un trecut de proastă adaptare înaintea apariției, iar răspunsul la medicamente este adesea limitat.[6][22]

Cauze

O combinație de factori genetici și de mediu joacă un rol important în a deveni bolnav de schizofrenie.[2][3] Oamenii care au în familie suferinzi de schizofrenie și care suferă de o psihoză temporară sau auto-limitată au o șansă de 20–40% de a fi diagnosticați cu schizofrenie în anul următor psihozei.[23]

Din punct de vedere genetic

Estimări ale caracterului ereditar al schizofreniei variază datorită dificultății de a separa efectele genelor de cele ale mediului.[24] Cel mai mare risc de a deveni bolnav de schizofrenie îl au cei care au o rudă de gradul I care are de asemenea schizofrenie (riscul este de 6,5%); mai mult de 40% din gemenii monozigotici ai suferinzilor de schizofrenie sunt de asemenea bolnavi de această boală.[3] Este probabil că sunt multe gene implicate în a produce boala, fiecare având un mic efect și o transmitere și exprimare necunoscute.[3] Multe gene potențial vinovate de asta au fost propuse, incluzând variațiile numărului de copii, NOTCH4 și locașurile de proteină histonică.[25] Un număr de studii de asocieri la nivelul întregului genom, cum ar fi proteina cu punte de zinc 804A, au găsit de asemenea legături cu boala.[26] Se pare că există o suprapunere substanțială între genele responsabile de schizofrenie și cele responsabile de tulburarea bipolară.[27]

Plecând de la premiza unui temei ereditar, o întrebare din psihologia evoluționară este de ce s-au perpetuat genele care măresc probabilitatea de a avea o psihoză, presupunând că acest lucru ar fi o proastă adaptare din punct de vedere evoluționar. O teorie pleacă de la ideea de gene legate de evoluția limbii și a naturii umane, dar până azi astfel de idei rămân aproape pur teoretice.[28][29]

Factorii de mediu

Factorii de mediu asociați cu apariția schizofreniei includ mediul de viață, folosirea de droguri și factorii de stres prenatali.[2] Stilul de creștere și educare a copiilor pare a nu avea niciun efect important, deși oamenii cu părinți care îi susțin o duc mai bine decât cei cu părinti critici sau ostili.[3] A trăi în mediul urban în copilărie sau ca adult a fost în mod repetat aflat că dublează riscul de a face schizofrenie,[2][3] chiar după eliminarea efectelor datorate folosirii drogurilor recreaționale, grupului etnic și mărimii grupului social.[30] Alți factori care joacă un rol important includ izolarea socială și imigrarea, legată de adversitate socială, discriminare rasială, șomaj și condiții proaste de locuit.[3][31]

Abuzul de substanțe

Unele droguri au fost asociate cu a deveni bolnav de schizofrenie, inclusiv canabisul, cocaina și amfetaminele.[3] Aproape jumătate din cei care au schizofrenie folosesc în mod excesiv droguri și/sau alcool.[32] Rolul canabisului ar putea fi cauzal,[33] dar alte droguri ar putea fi folosite doar ca mecanisme de a face față depresiei, anxietății, plictiselii și singurătății.[32][34]

Canabisul este corelat cu o creștere dependentă de doză a riscului de a avea tulburări psihotice[35] iar uzul frecvent este corelat cu dublarea riscului de psihoză și schizofrenie.[34][36] În timp ce multi cercetători acceptă ideea conform căreia canabisul este o cauză ce contribuie la a deveni bolnav de schizofrenie,[37] teza rămâne controversată.[25][38] Amfetamina, cocaina și mult mai rar alcoolul pot provoca psihoze foarte asemănătoare schizofreniei. [3][39] Deși nu este în general acceptată drept cauză a bolii, bolnavii de schizofrenie folosesc nicotina mult mai des decât restul populației.[40]

Factori de dezvoltare

Factori cum ar fi hipoxiile și infecțiile sau stresul și malnutriția mamei în timpul dezvoltării fetusului pot rezulta într-o ușoară creștere a riscului de a deveni bolnav de schizofrenie.[2] Cei diagnosticați cu schizofrenie sunt mai des născuți iarna sau primăvara (cel puțin în emisfera nordică), ceea ce poate fi un rezultat al ratei crescute de expunere la virusuri in utero.[3] Această diferență este de circa de la 5 la 8%.[41]

Mecanisme

Au fost făcute mai multe încercări de a explica legătura dintre afectarea funcționării creierului și schizofrenie.[2] Una din cele mai frecvente este ipoteza dopaminei, care atribuie psihoza interpretării eronate de către minte a excitării anarhice a neuronilor dopaminergici.[2]

Mecanisme psihologice

Mai multe mecanisme psihologice au fost găsite implicate în a face schizofrenie și a rămâne bolnav de ea. Devieri cognitive au fost identificat în cei diagnosticați de schizofrenie sau care au riscul de a o face, în mod special în situații de stres sau care produc confuzie.[42] Unele componente cognitive pot reflecta deficiențe neurocognitive cum ar fi pierderi de memorie, în timp ce altele pot fi legate de probleme și experiențe anume.[43][44]

În ciuda unei demonstrate aparențe de a fi lipsiți de tact, cercetări recente indică faptul că mulți indivizi diagnosticați cu schizofrenie sunt reactivi din punct de vedere emoțional, în particular față de stimuli de stres sau negativi, iar această sensibilitate poate fi cauza vulnerabilității față de simptome sau de a dezvolta tulburarea.[45][46] Unele date sugerează că ceea ce constituie conținutul credințelor delirante sau al experiențelor psihotice se pot baza pe cauze emoționale și modul în care persoana respectivă interpretează aceste experiențe poate influența simptomatologia.[47][48][49] Folosirea de "comportamente sigure" pentru a evita amenințări imaginare poate contribui la cronicizarea delirurilor.[50] Alte dovezi referitoare la rolul mecanismelor psihologice vine din evaluarea efectelor psihoterapiei asupra simptomelor schizofreniei.[51]

Mecanisme neurologice

Imaginile de rezonanță magnetică funcțională (fMRI) și alte tehnologii de a obține imagini ale creierului permit studierea diferențelor de activitate cerebrală în persoane diagnosticate. Imaginea prezintă două nivele ale creierului, cu arii (colorate în roșu) care sunt mai active în persoanele de control (sănătoase) decât la suferinzii de schizofrenie. Imaginea provine dintr-un studiu cu fMRI a memoriei de lucru.

Schizofrenia este corelată cu diferențe subtile de structuri cerebrale, prezente în 40-50% din cazuri și de chimism cerebral în timpul stărilor psihotice acute.[2] Studii care folosesc teste neuropsihologice și tehnologii de a obține imagini ale creierului, cum ar fi fMRI și PET pentru a examina diferențele de activitate cerebrală au arătat că diferențele care apar în mod obișnuit sunt în lobii frontali, hippocampus și lobii temporali.[52] Reduceri ale volumului creierului, mai mici decât cele observate în cazul bolii lui Alzheimer au fost raportate în zonele cortexului frontal și lobilor temporali. Este însă nesigur dacă aceste schimbări de volum sunt treptate sau preexistente apariției bolii.[53] Aceste diferențe au fost asociate cu deficiențe neurocognitive care sunt corelate schizofreniei.[54] Deoarece circuitele neurale sunt afectate s-a sugerat alternativ că schizofrenia trebuie gândită drept o colecție de tulburări de dezvoltare neurologică.[55]

Foarte atent a fost studiată funcția dopaminei în circuitul mezolimbic din creier. Această cercetare atentă a rezultat din descoperirea accidentală că medicamentele bazate pe fenotiazină, substanță care blochează funcțional dopamina, pot reduce simptomele de psihoză. Asta este de asemenea susținut de faptul că amfetaminele, care conduc la eliberarea de dopamină, pot exacerba simptomele de psihoză din schizofrenie.[56] Influenta ipoteză a dopaminei susține că activarea excesivă a receptorilor D2 ai dopaminei era cauza (simptomelor pozitive) din schizofrenie. Deși postulat de aproape 20 de ani bazat pe efectul de blocaj al receptorilor D2, care este comun tuturor antipsihoticelor, abia la mijlocul anilor '90 studiile de imagini PET și SPET au oferit dovezile cerute. Acum ipoteza dopaminei este considerată simplistă, în parte deoarece noile antipsihotice (antipsihoticele atipice) pot fi la fel de efective ca medicamentele mai vechi (antipsihoticele tipice), dar afectează de asemenea funcționarea serotoninei iar efectul lor de blocare al dopaminei este ceva mai scăzut.[57]

Interesul cercetătorilor a fost atras de neurotransmițătorul glutamat și de funcționarea redusă a receptorilor NDMA pentru glutamat în cadrul schizofreniei. în mare parte datorită nivelelor anormal de joase de receptori de glutamat găsiți la autopsia creierelor celor care suferiseră de schizofrenie,[58] iar descoperirea medicamentelor care blochează glutamatul cum ar fi feniciclidina sau chetamina pot mima simptomele si problemele cognitive asociate bolii.[59] Funcționarea redusă a glutamatului este legată de rezultate proaste la testele care solicită lobul frontal și funcția hipocampală, plus faptul că glutamatul poate afecta funcționarea dopaminei, ambele corelate cu schizofrenia, au sugerat un puternic rol de mediere (posibil cauzal) al circuitelor de glutamat ale celor bolnavi.[60] Dar simptomele pozitive nu răspund la medicație glutamalergică.[61]

Diagnostic

John Nash, un matematician american câștigător, printre alții, al premiului Nobel pentru economie pe anul 1994, a suferit de schizofrenie. Viața sa a fost subiectul filmului O minte sclipitoare, câștigător al premiului Oscar pe anul 2001.

Schizofrenia este diagnosticată în baza criteriilor din fie Manualul diagnostic și statistic al tulburărilor psihice al Asociației Psihiatrice Americane, versiunea DSM-IV-TR, fie din Clasificarea internațională a bolilor și a problemelor legate de sănătate al Organizației Mondiale a Sănătății, numit ICD-10.[2] Aceste criterii se folosesc de experiențele raportate de suferinzi și rapoarte asupra comportamentului anormal, urmate de evaluarea clinică de un către un profesionist al sănătății mintale. Simptomele legale de schizofrenie apar de-a lungul unui continuum al populației și trebuie să atingă o anumită severitate pentru a fi pus acest diagnostic.[3] În anul 2009 nu exista niciun test obiectiv pentru diagnosticul de schizofrenie.[2]

Criterii

Criteriile din ICD-10 sunt în general folosite în țările europene, în timp ce criteriile din DSM-IV-TR sunt folosite în Statele Unite ale Americii și în restul lumii, fiind cele mai folosite în cercetările științifice. Criteriile din ICD-10 pun mai multă bază pe simptomele Schneideriene de prim rang. În practică, potrivirea dintre cele două este foarte mare.[62]

Conform celei a patra ediții revizuite ale Manualului diagnostic și statistic al tulburărilor psihice (DSM-IV-TR), pacientul trebuie să aibă cel puțin trei din următoarele criterii de diagnoză:[63]

  1. Simptome caracteristice: două sau mai multe din următoarele, fiecare prezent majoritatea timpului într-o perioadă de o lună (sau mai puțin, dacă simptomele au intrat în remisie datorită tratamentului).
    • Delir
    • Halucinații
    • Vorbire dezorganizată, care este o manifestare ale tulburării de gândire formală
    • Comportament sever dezorganizat (de exemplu, îmbrăcăminte nepotrivită, a țipa în mod frecvent) sau comportament catatonic
    • Simptome negative: Afectivitate tocită (lipsă sau refuz de răspuns emoțional), alogia (lipsă sau degradare a vorbirii) sau avoliție (lipsă sau degradare a motivației)
    Dacă delirul este considerat bizar sau halucinațiile constă din a auzi o voce care comentează acțiunile pacientului sau a auzi două sau mai multe voci care conversează între ele, a avea doar acel simptom este suficient de unul singur în ce privește cele de mai sus. Criteriul vorbirii dezorganizate este îndeplinit doar dacă este suficient de sever pentru a afecta sever comunicarea.
  2. Disfuncție socială sau ocupațională: Pentru o parte semnificativă a timpului de la debutul tulburării, una sau mai multe domenii de funcționare cum ar fi munca, relațiile interpersonale sau grija față de sine sunt hotărât sub nivelul avut înainte de debutul tulburării.
  3. Durată semnificativă: semne continue de dezorganizare persistă pentru cel puțin șase luni. Această perioadă de șase luni trebuie să includă cel puțin o lună de simptome (sau mai puțin, dacă simptomele au cedat la tratament).

Dacă semnele tulburării sunt prezente mai mult de o lună dar mai puțin de șase luni, diagnosticul aplicat este cel de tulburare schizofreniformă. [63] Dacă simptomele de psihoză durează mai puțin de lună, tulburarea poate fi diagnosticată ca scurtă tulburare psihotică, iar alte tulburări pot fi clasificate drept tulburare psihotică altfel neprecizată. Nu se poate pune diagnosticul de schizofrenie dacă tulburarea afectivă este prezentă în mod substanțial (deși în acest caz se poate pune diagnosticul de tulburare schizoafectivă), sau dacă există simptome de tulburare pervazivă de dezvoltare, cu excepția cazului în care există delir sever sau halucinații severe sau dacă simptomele sunt rezultatul fiziologic direct al unei tulburări medicale generale sau a unei substanțe, cum ar fi abuzul de droguri sau de medicamente.

Subtipuri ale bolii

DSM-IV-TR conține cinci subclase al schizofreniei; totuși cei care elaborează DSM-5 recomandă eliminarea lor din noua clasificare:[64][65]

  • Tipul paranoid: sunt prezente delirul sau halucinațiile auditive, dar tulburarea de gândire, comportamentul dezorganizat și nivelarea afectivă nu sunt prezente. Delirul este persecutoriu și/sau grandios dar pe lângă el pot fi prezente alte teme cum ar fi gelozia, religiozitatea sau somatizarea. (DSM codul 295.3/ICD codul F20.0)
  • Tipul dezorganizat: Numit schizofrenie hebefrenică în ICD. În el sunt prezente concomitent tulburarea de gândire și nivelarea afectivității. (DSM codul 295.1/ICD codul F20.1)
  • Tipul catatonic: Subiectul este aproape imobil sau prezintă mișcări agitate, lipsite de sens. Simptomele pot include stupoarea catatonică și flexibilitatea de momâie. (DSM code 295.2/ICD code F20.2)
  • Tipul nediferențiat: Sunt prezente simptome psihotice dar nu sunt îndeplinite criteriile pentru tipurile paranoid, dezorganizat și catatonic. (DSM codul 295.9/ICD codul F20.3)
  • Tipul rezidual: Simptomele pozitive sunt prezente doar la un nivel scăzut de intensitate. (DSM codul 295.6/ICD codul F20.5)

ICD-10 definește două subclase adiționale:[65]

  • Depresia post-schizofrenică: O perioadă depresivă care apare în urma unei boli de schizofrenie, perioadă în care simptomele de schizofrenie pot fi încă prezente. (ICD codul F20.4)
  • Schizofrenia simplă: Dezvoltarea insidioasă sau treptată a unor simptome negative grave fără a trece prin perioade de psihoză. (ICD codul F20.6)

Următoarele tablouri ale pictorului Eugen Gabricevski ilustrează diferite momente ale evoluției bolii:

Diagnostic multiplu

Simptomele de psihoză pot fi prezente în alte tulburări mentale, inclusiv în tulburarea bipolară,[66] tulburarea de personalitate borderline,[67] intoxicația cu medicamente și psihoza indusă de droguri. Delirurile ("ne-bizare") sunt de asemenea prezente în tulburarea de delir, iar izolarea socială în tulburarea de anxietate socială, tulburarea de personalitate evazivă și tulburarea de personalitate schizotipică. Schizofrenia se află în comorbiditate cu tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC) cu mult mai frecvent decât s-ar putea datori purei întâmplări, deși poate fi dificil să se distingă intre obsesiile din TOC și delirurile schizofreniei.[68]

O examinare medicală și neurologică mai generale pot fi necesare pentru a elimina boli somatice care pot produce uneori simptome de psihoză asemănătoare schizofreniei,[63] cum ar fi tulburarea metabolică, infecția sistemică, sifilisul, SIDA, epilepsia și leziunile cerebrale. Poate fi necesar să fie eliminat ca diagnostic delirul, care poate fi decelat prin halucinații vizuale, debut abrupt și nivel de conștiință variabil, ceea ce indică o boală somatică aflată la baza acestui delir. Investigațiile acestea nu sunt în general repetate la recăderea în boală cu excepția prezenței unei recomandări medicale specifice sau unor posibile efecte adverse ale medicației antipsihotice.

Prevenție

Actualmente dovezile pentru efectivitatea intervențiilor pentru a preveni schizofrenia nu sunt concludente.[69] Deși există oarece dovezi că intervenția timpurie asupra celor care au perioade se psihoză poate îmbunătăți rezultatele pe termen scurt, există prea puțin folos al acestor măsuri, folos evaluat după trecerea a cinci ani de la aplicarea lor.[2] A încerca să previi schizofrenia în faza prodromală are beneficii nesigure iar în anul 2009 astfel de încercări nu erau recomandate.[70] Prevenția este dificilă deoarece nu există indicatori de încredere care să prezică apariția ulterioară a bolii.[71] Totuși, unele cazuri de schizofrenie ar putea fi amânate sau posibil prevenite prin a descuraja folosirea canabisului, în special de către tineri.[72] Indivizii care provin din familii cu cazuri de schizofrenie pot fi mai vulnerabili la psihozele induse de canabis.[37] Un studiu a aflat că în cazul tulburărilor psihotice induse de canabis, ele sunt urmate de apariția unor psihoze persistente în aproximativ jumătate din cazuri.[73]

Cercetarea teoretică se apleacă asupra strategiilor care ar putea micșora incidența schizofreniei. O abordare caută să înțeleagă ce se petrece la nivel genetic și neurologic de apare boala, astfel încât să poată fi dezvoltate intervenții biomedicale. Totuși, efectele genetice multiple și variate, de mică amploare și interacțiunile cu mediul înconjurător fac ca acest lucru să fie dificil. În mod alternativ, strategiile de sănătate publică pot remedia în mod selectiv factori socio-economici care sunt corelați cu rate ridicate ale schizofreniei în anumite grupuri, legate de exemplu de imigrare, etnicitate sau sărăcie. Strategii la nivelul întregii populații ar putea promova servicii care să asigure nașteri sănătoase și creștere sănătoasă, inclusiv în domenii ale dezvoltării psihologice, cum ar fi cogniția. Totuși, nu există suficiente dovezi pentru a pune actualmente în aplicare astfel de idei, iar anumite probleme generale nu sunt specifice schizofreniei.[74][75]

Tratament

Tratamentul primar pentru schizofrenie sunt medicamentele antipsihotice, adesea în combinație cu sprijin psihologic și social.[2] Spitalizarea poate avea loc pentru episoade severe fie în mod voluntar sau (dacă legislația medicală o permite) prin tratament forțat. Spitalizarea pe termen lung se întâlnește rar, începând de la deinstituționalizarea care a debutat în anii '50.[4] Servicii de sprijin comunitare includ centre de primire, vizite făcute de către membrii serviciilor medicale comunitare, angajări subsidiate[76] și grupuri de sprijin se întâlnesc în mod frecvent. Unele dovezi indică faptul că exercițiul fizic regulat are un efect pozitiv asupra sănătății fizice și mentale a suferinzilor de schizofrenie.[77]

Terapia convulsivantă electrică - TCE (Electroșoc: Cerletti și Bini, 1938) sau farmacologică (Șocul cardiazolic: von Meduna, 1934), precum și Coma hipoglicemică cu insulină (Sakel, 1933), introduse empiric pe baza unor ipoteze fiziopatologice ulterior infirmate, dar având totuși o eficacitate certă, au căzut de la introducerea tratamentului medicamentos neuroleptic în desuetudine. Totuși, în cazul unor stări catatonice grave cu pericol vital (Catatonia pernicioasă), electroșocul reprezintă și în prezent terapia de elecție.

Medicamente

Risperidona (marcă comercială Risperdal) este un antipsihotic atipic foarte frecvent.

Tratamentul de primă linie al schizofreniei este medicația antipsihotică,[78] care poate reduce simptomele pozitive în de la 7 la 14 zile. Totuși, antipsihoticele nu reușesc să amelioreze simptomele negative și disfuncțiile cognitive.[22][79]

Alegerea antipsihoticelor administrate se bazează pe efecte benefice, riscuri și cost.[2] Este disputabil dacă sunt mai bune antipsihoticele tipice sau cele atipice.[80] Ambele au rate egale de oprire și de revenire a simptomelor atunci când antipsihoticele tipice sunt folosite în doze mici sau moderate.[81] Există un răspuns bun în 40–50% din cazuri, un răspuns parțial în 30–40% din cazuri și rezistență (lipsa de răspuns satisfăcător a simptomelor la două-trei antipsihotice timp de șase săptămâni) în 20% din cazuri.[22] Clozapina este un tratament efectiv pentru cei care răspund prost la alte medicamente, dar are un potențial efect advers grav, cel de agranulocitoză (număr scăzut de celule sanguine albe) în 1–4% din cazuri.[2][3][82]

Referitor la efectele adverse, antipsihoticele tipice sunt asociate cu rate mari de efecte secundare extrapiramidale în timp ce cele atipice sunt asociate cu creșterea în greutate, diabet și risc de sindrom metabolic.[81] În timp ce cele atipice au mai puține efecte secundare extrapiramidale, aceste diferențe sunt destul de mici.[83] Anumite antipsihotice atipice, cum ar fi chetiapina sau risperidona sunt asociate cu risc crescut de deces, în comparație cu antipsihoticul tipic perfenazină, iar clozapina este corelată cu cel mai mic risc de a deceda.[84] Nu e lămurit noile antipsihotice reduc șansa de a face sindrom neuroleptic malign, o tulburare neurologică rară dar gravă.[85]

Pentru cei care nu vor sau nu-și pot lua medicamentele în mod regulat, preparatele antipsihotice depot cu acțiune pe termen lung pot fi folosite pentru a ține boala sub control.[86] Atunci când sunt folosite împreună cu intervenții psiho-sociale ele pot îmbunătăți respectarea tratamentului.[86]

Intervențiile psiho-sociale

Anumite intervenții psiho-sociale pot fi folositoare în tratamentul schizofreniei, inclusiv terapia de familie,[87] tratament comunitar asertiv, angajare subsidiată, remedierea cognitivă,[88] școlile de meserii, terapia cognitiv-comportamentală (TCC), intervențiile de economie simbolică, intervențiile psiho-sociale contra abuzului de substanțe și de control de greutate.[89] Terapia de familie sau educația care se adresează întregii familii a unui suferind poate reduce recăderile și spitalizările.[87] Dovezile pentru efectivitatea TCC în fie a reduce simptomele fie în a preveni recăderea sunt neglijabile.[90][91] S-ar putea ca terapia artistică sau teatrală să nu fi fost bine studiată.[92][93]

Prognoză

Schizofrenia aduce cu sine mari costuri umane și economice.[2] Rezultatul ei este o speranță de viață cu 12–15 ani mai redusă, în principal datorită corelării ei cu obezitatea, modul de viață sedentar și cu fumatul, rata crescută a sinuciderii jucând un rol secundar.[2] Aceste diferențe de speranță de viață au crescut între anii '70 și '90,[94] iar între anii '90 și prima decadă a secolului al XXI-lea nu s-au schimbat substanțial în cazul unui sistem de sănătate cu acces gratuit (Finlanda).[84]

Schizofrenia este o cauză majoră de handicap, psihoza activă fiind pe locul al treilea, după cvadriplegie și demență, mai importantă decât paraplegia și orbirea.[95] Aproximativ trei sferturi din suferinzii de schizofrenie au un handicap continuat, care are anumite înrăutățiri.[22] Unii suferinzi se recuperează complet, iar alții funcționează bine în societate.[96] Cei mai mulți suferinzi pot trăi independent, cu ajutorul comunității.[2] La cei care au un prim episod de psihoză un rezultat bun pe termen lung apare în 42% din cazuri, unul intermediar în 35% din cazuri, iar unul prost în 27% din cazuri.[97] Aceste rezultate par mai bune în țările în curs de dezvoltare decât în țările dezvoltate.[98] Aceste concluzii au fost însă puse la îndoială.[99][100]

O rată a sinuciderii peste medie este corelată cu schizofrenia. Ea a fost raportată ca fiind de 10%, dar o analiză mai recentă a studiilor și statisticilor a revizuit estimatul la 4,9%, cel mai adesea în perioada următoare debutului bolii sau primei internări.[101] De câteva ori mai mulți suferinzi (de la 20 la 40%) au încercat cel puțin o dată să se sinucidă.[102][103] Există o varietate de factori de risc, incluzând sexul masculin, depresia și un coeficient de inteligență înalt.[102]

Fumatul s-a dovedit puternic corelat cu schizofrenia în studii efectuate în diverse părți ale lumii.[104][105] Folosirea de țigarete este foarte mare la cei diagnosticați cu schizofrenie, estimările fiind că de la 80% la 90% sunt fumători în mod regulat, în comparație cu 20% din restul populației.[105] Suferinzii care fumează tind să fumeze foarte mult, în plus fumează țigarete cu conținut ridicat de nicotină.[103] Unele date sugerează că cei care suferă de schizofrenie paranoidă ar putea avea o perspectivă mai bună de a trăi în mod independent și de funcționare profesională adecvată.[106]

Epidemiologie

Ani afectați de handicap din cauza schizofreniei la 100 000 de locuitori în 2004.

     nu sunt date

     ≤ 185

     185–197

     197–207

     207–218

     218–229

     229–240

     240–251

     251–262

     262–273

     273–284

     284–295

     ≥ 295

Schizofrenia afectează în jur de 0,3–0,7% din oameni, la un anumit moment din viața lor,[2] sau 24 de milioane de oameni pe plan mondial în anul 2011.[107] Ea este de 1,4 ori mai frecventă la bărbați decât la femei și în mod obișnuit apare la bărbați mai devreme decât la femei[3]—vârstele de vârf de apariție a bolii sunt de la 20 la 28 ani la bărbați și de la 26 la 32 ani la femei.[108] Apariția în copilărie este mult mai rară,[109] la fel ca apariția la vârstă mijlocie sau la bătrânețe.[110] În ciuda ideii des întâlnite că schizofrenia apare la cam aceleași rate la nivel mondial, prevalența ei variază de-a lungul și de-a latul lumii,[111] între țări,[112] și la nivel local și de cartier.[113] Ea produce aproximativ 1% din anii afectați de handicap la nivel mondial.[3] Rata schizofreniei variază de până la trei ori funcție de definiția ei.[2]

Istoric

O descriere a unui comportament de tip schizofren găsim deja în antichitate în scrierile lui Aretaeus din Cappadocia. Rapoartele despre un sindrom similar schizofreniei sunt considerate rare în documentele istorice dinaintea secolului al XIX-lea, deși rapoarte despre comportament irațional, ininteligibil sau scapăt de sub control erau frecvente. Un studiu de caz detaliat din 1797 cu privire la James Tilly Matthews și rapoarte de Phillipe Pinel au fost publicate în 1809, fiind adesea considerate ca primele cazuri de boală descrise în literatura medicală și psihiatrică.[114] Schizofrenia a fost pentru prima oară descrisă drept sindrom distinct care-i afecta pe adolescenți și pe tinerii adulți de către Bénédict Morel în 1853, fiind numit démence précoce (tradus literal 'demență precoce'). Termenul dementia praecox a fost folosit în 1891 de către Arnold Pick într-un studiu de caz al unei tulburări psihotice. În 1893 Emil Kraepelin a introdus o diferențiere generală in clasificarea tulburărilor mentale între dementia praecox și tulburarea afectivă (numită depresie maniacală și incluzând atât depresia unipolară cât și pe cea bipolară). Kraepelin credea că dementia praecox era în mod primar o boală a creierului,[115] în particular o formă de demență, distinsă de alte forme de demență cum ar fi boala lui Alzheimer, care apare de obicei către bătrânețe.[116]

Molecula de clorpromazină (nume comercial Thorazine), care a revoluționat tratamentul schizofreniei în anii '50

Cuvântul schizofrenie — care se traduce drept "scindare a minții" și provine din rădăcinile grecești schizein (σχίζειν, "a scinda") și phrēn, phren- (φρήν, φρεν-, "minte")[117] — a fost inventat de Eugen Bleuler în anul 1908 și era menit să descrie separarea funcțiilor între personalitate, gândire și percepție. Bleuler a descris simptomele principale drept cei patru A: Afectivitate nivelată, Autism, Asociații de idei dereglate și Ambivalență.[118] Bleuler și-a dat seama că boala nu era o demență, deoarece starea unor din pacienții săi se îmbunătățea în loc să se înrăutățească, propunând termenul de schizofrenie pentru aceasta. Tratamentul a fost revoluționat la mijlocul anilor '50 prin descoperirea și introducerea clorpromazinei.[119]

La începutul anilor '70 criteriile de diagnostic pentru schizofrenie au fost subiectul unor controverse care au dus la criteriile operaționale utilizate actualmente. Conform cu Studiul de diagnostic anglo-american din 1971, schizofrenia a fost diagnosticată mult mai des în SUA decât în Europa.[120] Aceasta se datora în parte criteriilor mai laxe de diagnoză din SUA, care foloseau manualul DSM-II, în timp ce Europa folosea ICD-9. Studiul lui David Rosenhan din 1972, publicat în revista Science sub titlul "On being sane in insane places", conchidea că diagnosticul de schizofrenie din SUA era adesea subiectiv și lipsit de încredere.[121] Aceștia erau unii dintre factorii care au condus la revizuirea nu numai a diagnosticului schizofreniei, ci la revizuirea întregului manual DSM, având ca rezultat publicarea DSM-III în 1980.[122]

Termenul de schizofrenie este adesea confundat cu ideea că suferinzii ar avea o "personalitate scindată". Deși unii oameni diagnosticați cu schizofrenie pot auzi voci și pot crede că vocile sunt personalități distincte, schizofrenia nu implică fenomenul ca o persoană să schimbe mai multe personalități distincte. Confuzia pornește în parte din interpretarea literală a termenului bleulerian de schizofrenie (Bleuler inițial a corelat schizofrenia cu disocierea și a inclus personalitatea scindată în categoria proprie pentru schizofrenie[123][124]). Tulburarea de identitate disociată (a avea o "personalitate scindată") a fost de asemenea adesea confundată cu diagnosticul de schizofrenie în conformitate cu criteriile laxe din DSM-II[124][125]. Primul abuz al termenului pentru a desemna "personalitatea scindată" a apărut într-un articol al poetului T. S. Eliot din anul 1933.[126]

În societate și cultură

Termenul de schizofrenie a fost inventat de Eugen Bleuler.

În anul 2002 termenul japonez pentru schizofrenie a fost schimbat din Seishin-Bunretsu-Byō　精神分裂病 (boala-scindării-minții) în Tōgō-shitchō-shō　統合失調症 (tulburare de integrare) pentru a reduce stigmatizarea produsă de acest termen.[127] Noul nume a fost inspirat de modelul bio-psiho-social; el a mărit procentajul de pacienți care erau informați asupra acestui diagnostic de la 37% la 70% de-a lungul a trei ani.[128]

În Statele Unite ale Americii costul schizofreniei — incluzând costurile directe (pacient ambulatoriu, pacient internat, medicamente și îngrijire pe termen lung) și costurile care nu sunt legate de medicină (aplicarea legii, reducerea productivității și șomajul) — a fost estimat la 62,7 miliarde USD pe anul 2002.[129] Cartea și filmul O minte sclipitoare redau biografia lui John Forbes Nash, un matematician laureat la premiului Nobel care a fost diagnosticat cu schizofrenie.

Stigmatizarea socială a fost identificată drept obstacol major în recuperarea pacienților bolnavi de schizofrenie.[130]

Violența

Indivizii cu boli mentale severe, inclusiv schizofrenie, au un risc semnificativ mai mare de a fi victime ale infracțiunilor violente și nonviolente.[131] Pe de altă parte, schizofrenia a fost uneori asociată cu o rată ridicată de acțiuni violente, deși ele sunt datorate în mod primar folosirii drogurilor.[132] Ratele omuciderilor corelate cu psihozele sunt similare celor legate de abuzul de substanțe și paralele cu ratele generale din acea regiune.[133] Ce rol are schizofrenia asupra violenței în mod separat de abuzul de droguri rămâne, dar anumite aspecte ale biografiilor unor indivizi sau anumite stări mentale se pot număra printre factorii ei.[134]

Rapoartele jurnalistice referitoare la schizofrenie tind să graviteze în jurul unor acte de violență rare dar neobișnuite. Mai mult, într-o populație mare și reprezentativă studiată în anul 1999, 12,8% din americani credeau că suferinzii de schizofrenie au o probabilitate foarte înaltă de a comite acțiuni violente contra altora, iar 48,1% considerau că acest lucru este doar probabil. Peste 74% au răspuns că suferinzii de schizofrenie sunt fie "nu foarte în stare" fie "deloc în stare" de a decide asupra propriului tratament, iar 70,2% au afirmat aceleași lucruri cu privire la a decide asupra banilor proprii.[135] Susținătorii ideii că suferinzii de psihoză sunt violenți s-au dublat din anii '50, conform unei meta-analize.[136]

Puncte de vedere alternative

Articol principal: Antipsihiatrie.

Prof. Thomas Szasz, MD, care se opune tratării bolilor mintale, arată duplicitatea cu care sunt judecate aceste simptome caracteristice pentru schizofrenie:

„Dacă vorbești cu Dumnezeu înseamnă că te rogi; dacă Dumnezeu îți vorbește, suferi de schizofrenie. Dacă iți vorbesc morții înseamnă ca ești spiritist; dacă tu le vorbești morților, atunci ești schizofrenic.[137]”
—Thomas Szasz

Filmografie

Lista care urmează a fost selecționată dintre numeroasele fime care se axează pe afecțiuni psihice ale unuia, sau mai multor personaje, afecțiuni considerate, adesea eronat, schizofrenii.

Referințe

  1. ^ "Schizophrenia" Concise Medical Dictionary. Oxford University Press, 2010. Oxford Reference Online. Maastricht University Library. 29 June 2010 prepaid subscription only
  2. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v van Os J, Kapur S. Schizophrenia. Lancet. 2009;374(9690):635–45. doi:10.1016/S0140-6736(09)60995-8. PMID 19700006.
  3. ^ a b c d e f g h i j k l m n Picchioni MM, Murray RM. Schizophrenia. BMJ. 2007;335(7610):91–5. doi:10.1136/bmj.39227.616447.BE. PMID 17626963.
  4. ^ a b Becker T, Kilian R. Psychiatric services for people with severe mental illness across western Europe: what can be generalized from current knowledge about differences in provision, costs and outcomes of mental health care?. Acta Psychiatrica Scandinavica Supplement. 2006;429(429):9–16. doi:10.1111/j.1600-0447.2005.00711.x. PMID 16445476.
  5. ^ Buckley PF, Miller BJ, Lehrer DS, Castle DJ. Psychiatric comorbidities and schizophrenia. Schizophr Bull. 2009;35(2):383–402. doi:10.1093/schbul/sbn135. PMID 19011234.
  6. ^ a b c Carson VB (2000). Mental health nursing: the nurse-patient journey W.B. Saunders. ISBN 9780721680538. p. 638.
  7. ^ Schizophrenia. Wiley-Blackwell; 2003. ISBN 9780632063888. p. 21.
  8. ^ Brunet-Gouet E, Decety J. Social brain dysfunctions in schizophrenia: a review of neuroimaging studies. Psychiatry Res. 2006;148(2–3):75–92. doi:10.1016/j.pscychresns.2006.05.001. PMID 17088049.
  9. ^ Schizophrenia. Wiley-Blackwell; 2003. ISBN 9780632063888. p. 481.
  10. ^ Ungvari GS, Caroff SN, Gerevich J. The catatonia conundrum: evidence of psychomotor phenomena as a symptom dimension in psychotic disorders. Schizophr Bull. 2010;36(2):231–8. doi:10.1093/schbul/sbp105. PMID 19776208.
  11. ^ a b Addington J, Cadenhead KS, Cannon TD, et al.. North American prodrome longitudinal study: a collaborative multisite approach to prodromal schizophrenia research. Schizophrenia Bulletin. 2007;33(3):665–72. doi:10.1093/schbul/sbl075. PMID 17255119.
  12. ^ Cullen KR, Kumra S, Regan J et al.. Atypical Antipsychotics for Treatment of Schizophrenia Spectrum Disorders. Psychiatric Times. 2008;25(3).
  13. ^ Amminger GP, Leicester S, Yung AR, et al.. Early onset of symptoms predicts conversion to non-affective psychosis in ultra-high risk individuals. Schizophrenia Research. 2006;84(1):67–76. doi:10.1016/j.schres.2006.02.018. PMID 16677803.
  14. ^ Parnas J, Jorgensen A. Pre-morbid psychopathology in schizophrenia spectrum. British Journal of Psychiatry. 1989;115:623–7. PMID 2611591.
  15. ^ Coyle, Joseph (). „Chapter 54: The Neurochemistry of Schizophrenia”. În Siegal, George J; Albers, R. Wayne; Brady, Scott T; Price, Donald. Basic Neurochemistry: Molecular, Cellular and Medical Aspects (Textbook) (ed. 7th). Burlington, MA: Elsevier Academic Press. p. 876. ISBN 0-12-088397-X. 
  16. ^ Clinical Psychopathology. 5 ed. New York: Grune & Stratton; 1959.
  17. ^ Nordgaard J, Arnfred SM, Handest P, Parnas J. The diagnostic status of first-rank symptoms. Schizophrenia Bulletin. 2008;34(1):137–54. doi:10.1093/schbul/sbm044. PMID 17562695.
  18. ^ Sims A. Symptoms in the mind: an introduction to descriptive psychopathology. Philadelphia: W. B. Saunders; 2002. ISBN 0-7020-2627-1.
  19. ^ Kneisl C. and Trigoboff E.(2009). Contemporary Psychiatric- Mental Health Nursing. 2nd edition. London: Pearson Prentice Ltd. p. 371
  20. ^ a b American Psychiatric Association. Task Force on DSM-IV. (2000). Diagnostic and statistical manual of mental disorders: DSM-IV-TR. American Psychiatric Pub. ISBN 9780890420256. p. 299
  21. ^ Velligan DI and Alphs LD. Negative Symptoms in Schizophrenia: The Importance of Identification and Treatment. Psychiatric Times. March 1, 2008;25(3).
  22. ^ a b c d Smith T, Weston C, Lieberman J. Schizophrenia (maintenance treatment). Am Fam Physician. 2010;82(4):338–9. PMID 20704164.
  23. ^ Drake RJ, Lewis SW. Early detection of schizophrenia. Current Opinion in Psychiatry. 2005;18(2):147–50. doi:10.1097/00001504-200503000-00007. PMID 16639167.
  24. ^ O'Donovan MC, Williams NM, Owen MJ. Recent advances in the genetics of schizophrenia. Hum. Mol. Genet.. 2003;12 Spec No 2:R125–33. doi:10.1093/hmg/ddg302. PMID 12952866.
  25. ^ a b McLaren JA, Silins E, Hutchinson D, Mattick RP, Hall W. Assessing evidence for a causal link between cannabis and psychosis: a review of cohort studies. Int. J. Drug Policy. 2010;21(1):10–9. doi:10.1016/j.drugpo.2009.09.001. PMID 19783132.
  26. ^ O'Donovan MC, Craddock NJ, Owen MJ. Genetics of psychosis; insights from views across the genome. Hum. Genet.. 2009;126(1):3–12. doi:10.1007/s00439-009-0703-0. PMID 19521722.
  27. ^ Craddock N, Owen MJ. The Kraepelinian dichotomy - going, going... But still not gone. The British Journal of Psychiatry. 2010;196:92–95. doi:10.1192/bjp.bp.109.073429. PMID 20118450.
  28. ^ Crow TJ. The 'big bang' theory of the origin of psychosis and the faculty of language. Schizophrenia Research. 2008;102(1–3):31–52. doi:10.1016/j.schres.2008.03.010. PMID 18502103.
  29. ^ Mueser KT, Jeste DV. Clinical Handbook of Schizophrenia. New York: Guilford Press; 2008. ISBN 1593856520. p. 22–23.
  30. ^ Van Os J. Does the urban environment cause psychosis?. British Journal of Psychiatry. 2004;184(4):287–288. doi:10.1192/bjp.184.4.287. PMID 15056569.
  31. ^ Selten JP, Cantor-Graae E, Kahn RS. Migration and schizophrenia. Current Opinion in Psychiatry. 2007;20(2):111–115. doi:10.1097/YCO.0b013e328017f68e. PMID 17278906.
  32. ^ a b Gregg L, Barrowclough C, Haddock G. Reasons for increased substance use in psychosis. Clin Psychol Rev. 2007;27(4):494–510. doi:10.1016/j.cpr.2006.09.004. PMID 17240501.
  33. ^ Cannabis Use and Earlier Onset of Psychosis: A Systematic Meta-analysis.. Archives of general psychiatry. 2011 Feb 7. PMID 21300939.
  34. ^ a b Leweke FM, Koethe D. Cannabis and psychiatric disorders: it is not only addiction. Addict Biol. 2008;13(2):264–75. doi:10.1111/j.1369-1600.2008.00106.x. PMID 18482435.
  35. ^ Moore THM, Zammit S, Lingford-Hughes A et al.. Cannabis use and risk of psychotic or affective mental health outcomes: a systematic review. Lancet. 2007;370(9584):319–328. doi:10.1016/S0140-6736(07)61162-3. PMID 17662880.
  36. ^ Sewell, RA (2009 Apr). „Cannabinoids and psychosis”. International review of psychiatry (Abingdon, England). 21 (2): 152–62. doi:10.1080/09540260902782802. PMID 19367509.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  37. ^ a b Henquet, C (2008 Nov). „Gene-Environment Interplay Between Cannabis and Psychosis”. Schizophrenia bulletin. 34 (6): 1111–21. doi:10.1093/schbul/sbn108. PMC 2632498 Accesibil gratuit. PMID 18723841.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  38. ^ Ben Amar M, Potvin S (2007 Jun). „Cannabis and psychosis: what is the link?”. Journal of psychoactive drugs. 39 (2): 131–42. doi:10.1080/02791072.2007.10399871. PMID 17703707.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  39. ^ Larson, Michael. WebMD. Alcohol-Related Psychosis; 2006-03-30 [cited September 27, 2006].
  40. ^ Sagud, M (2009 Sep). „Smoking and schizophrenia”. Psychiatria Danubina. 21 (3): 371–5. PMID 19794359.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  41. ^ Yolken R.. Viruses and schizophrenia: a focus on herpes simplex virus.. Herpes. 2004;11(Suppl 2):83A–88A. PMID 15319094.
  42. ^ Broome MR, Woolley JB, Tabraham P, et al.. What causes the onset of psychosis?. Schizophr. Res.. 2005;79(1):23–34. doi:10.1016/j.schres.2005.02.007. PMID 16198238.
  43. ^ Bentall RP, Fernyhough C, Morrison AP, Lewis S, Corcoran R. Prospects for a cognitive-developmental account of psychotic experiences. Br J Clin Psychol. 2007;46(Pt 2):155–73. doi:10.1348/014466506X123011. PMID 17524210.
  44. ^ Kurtz MM. Neurocognitive impairment across the lifespan in schizophrenia: an update. Schizophrenia Research. 2005;74(1):15–26. doi:10.1016/j.schres.2004.07.005. PMID 15694750.
  45. ^ Cohen AS, Docherty NM. Affective reactivity of speech and emotional experience in patients with schizophrenia. Schizophrenia Research. 2004;69(1):7–14. doi:10.1016/S0920-9964(03)00069-0. PMID 15145465.
  46. ^ Horan WP, Blanchard JJ. Emotional responses to psychosocial stress in schizophrenia: the role of individual differences in affective traits and coping. Schizophrenia Research. 2003;60(2–3):271–83. doi:10.1016/S0920-9964(02)00227-X. PMID 12591589.
  47. ^ Smith B, Fowler DG, Freeman D, et al.. Emotion and psychosis: links between depression, self-esteem, negative schematic beliefs and delusions and hallucinations. Schizophr. Res.. 2006;86(1–3):181–8. doi:10.1016/j.schres.2006.06.018. PMID 16857346.
  48. ^ Beck, AT. A Cognitive Model of Schizophrenia. Journal of Cognitive Psychotherapy. 2004;18(3):281–88. doi:10.1891/jcop.18.3.281.65649.
  49. ^ Bell V, Halligan PW, Ellis HD. Explaining delusions: a cognitive perspective. Trends in Cognitive Science. 2006;10(5):219–26. doi:10.1016/j.tics.2006.03.004. PMID 16600666.
  50. ^ Freeman D, Garety PA, Kuipers E, Fowler D, Bebbington PE, Dunn G. Acting on persecutory delusions: the importance of safety seeking. Behav Res Ther. 2007;45(1):89–99. doi:10.1016/j.brat.2006.01.014. PMID 16530161.
  51. ^ Kuipers E, Garety P, Fowler D, Freeman D, Dunn G, Bebbington P. Cognitive, emotional, and social processes in psychosis: refining cognitive behavioral therapy for persistent positive symptoms. Schizophr Bull. 2006;32 Suppl 1:S24–31. doi:10.1093/schbul/sbl014. PMID 16885206.
  52. ^ Kircher, Tilo and Renate Thienel. The Boundaries of Consciousness. Amsterdam: Elsevier; 2006. ISBN 0444528768. Functional brain imaging of symptoms and cognition in schizophrenia. p. 302.
  53. ^ Coyle 2006, p. 878.
  54. ^ Green MF. Cognitive impairment and functional outcome in schizophrenia and bipolar disorder. Journal of Clinical Psychiatry. 2006;67(Suppl 9):3–8. PMID 16965182.
  55. ^ Insel TR. Rethinking schizophrenia. Nature. 2010;468(7321):187–93. doi:10.1038/nature09552. PMID 21068826.
  56. ^ Laruelle M, Abi-Dargham A, van Dyck CH, et al.. Single photon emission computerized tomography imaging of amphetamine-induced dopamine release in drug-free schizophrenic subjects. Proc. Natl. Acad. Sci. U.S.A.. 1996;93(17):9235–40. doi:10.1073/pnas.93.17.9235. PMID 8799184.
  57. ^ Jones HM, Pilowsky LS. Dopamine and antipsychotic drug action revisited. British Journal of Psychiatry. 2002;181:271–275. doi:10.1192/bjp.181.4.271. PMID 12356650.
  58. ^ Konradi C, Heckers S. Molecular aspects of glutamate dysregulation: implications for schizophrenia and its treatment. Pharmacology and Therapeutics. 2003;97(2):153–79. doi:10.1016/S0163-7258(02)00328-5. PMID 12559388.
  59. ^ Lahti AC, Weiler MA, Tamara Michaelidis BA, Parwani A, Tamminga CA. Effects of ketamine in normal and schizophrenic volunteers. Neuropsychopharmacology. 2001;25(4):455–67. doi:10.1016/S0893-133X(01)00243-3. PMID 11557159.
  60. ^ Coyle JT, Tsai G, Goff D. Converging evidence of NMDA receptor hypofunction in the pathophysiology of schizophrenia. Annals of the New York Academy of Sciences. 2003;1003:318–27. doi:10.1196/annals.1300.020. PMID 14684455.
  61. ^ Tuominen HJ, Tiihonen J, Wahlbeck K. Glutamatergic drugs for schizophrenia: a systematic review and meta-analysis. Schizophrenia Research. 2005;72(2–3):225–34. doi:10.1016/j.schres.2004.05.005. PMID 15560967.
  62. ^ Jakobsen KD, Frederiksen JN, Hansen T, et al.. Reliability of clinical ICD-10 schizophrenia diagnoses. Nordic Journal of Psychiatry. 2005;59(3):209–12. doi:10.1080/08039480510027698. PMID 16195122.
  63. ^ a b c American Psychiatric Association. Diagnostic and statistical manual of mental disorders: DSM-IV. Washington, DC: American Psychiatric Publishing, Inc.; 2000 [cited 2008-07-04]. ISBN 0-89042-024-6. Schizophrenia.
  64. ^ American Psychiatric Association DSM-5 Work Groups (2010) Proposed Revisions – Schizophrenia and Other Psychotic Disorders. Retrieved 17 February 2010.
  65. ^ a b The ICD-10 Classification of Mental and Behavioural Disorders [pdf]; p. 26.
  66. ^ Pope HG. Distinguishing bipolar disorder from schizophrenia in clinical practice: guidelines and case reports. Hospital and Community Psychiatry. 1983 [cited 2008-02-24];34:322–28.
  67. ^ McGlashan TH. Testing DSM-III symptom criteria for schizotypal and borderline personality disorders. Archives of General Psychiatry. 1987;44(2):143–8. PMID 3813809.
  68. ^ Bottas A. Comorbidity: Schizophrenia With Obsessive-Compulsive Disorder. Psychiatric Times. April 15, 2009;26(4).
  69. ^ Marshall M, Rathbone J. Early intervention for psychosis. Cochrane Database Syst Rev. 2006;(4):CD004718. doi:10.1002/14651858.CD004718.pub2. PMID 17054213.
  70. ^ de Koning MB, Bloemen OJ, van Amelsvoort TA, et al.. Early intervention in patients at ultra high risk of psychosis: benefits and risks. Acta Psychiatr Scand. 2009;119(6):426–42. doi:10.1111/j.1600-0447.2009.01372.x. PMID 19392813.
  71. ^ Cannon TD, Cornblatt B, McGorry P. The empirical status of the ultra high-risk (prodromal) research paradigm. Schizophrenia Bulletin. 2007;33(3):661–4. doi:10.1093/schbul/sbm031. PMID 17470445.
  72. ^ Arseneault L, Cannon M, Witton J, Murray RM (). „Causal association between cannabis and psychosis: examination of the evidence”. Br J Psychiatry. 184 (2): 110–7. doi:10.1192/bjp.184.2.110. PMID 14754822. 
  73. ^ Arendt, M (2005 Dec). „Cannabis-induced psychosis and subsequent schizophrenia-spectrum disorders: follow-up study of 535 incident cases”. The British journal of psychiatry : the journal of mental science. 187 (6): 510–5. doi:10.1192/bjp.187.6.510. PMID 16319402.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  74. ^ Kirkbride, JB (2011 Mar). „The Prevention of Schizophrenia—What Can We Learn From Eco-Epidemiology?”. Schizophrenia bulletin. 37 (2): 262–71. doi:10.1093/schbul/sbq120. PMC 3044619 Accesibil gratuit. PMID 20974748.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  75. ^ McGrath, JJ (2011 Dec 1). „The search for modifiable risk factors for schizophrenia”. The American Journal of Psychiatry. 168 (12): 1235–8. doi:10.1176/appi.ajp.2011.11081300. PMID 22193665.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  76. ^ McGurk SR, Mueser KT, Feldman K, Wolfe R, Pascaris A. Cognitive training for supported employment: 2–3 year outcomes of a randomized controlled trial.. American Journal of Psychiatry. 2007;164(3):437–41. doi:10.1176/appi.ajp.164.3.437. PMID 17329468.
  77. ^ Gorczynski P, Faulkner G. Exercise therapy for schizophrenia. Cochrane Database Syst Rev. 2010;(5):CD004412. doi:10.1002/14651858.CD004412.pub2. PMID 20464730.
  78. ^ National Collaborating Centre for Mental Health. Gaskell and the British Psychological Society. Schizophrenia: Full national clinical guideline on core interventions in primary and secondary care [PDF]; 2009-03-25 [cited 2009-11-25].
  79. ^ Tandon R, Keshavan MS, Nasrallah HA. Schizophrenia, "Just the Facts": what we know in 2008 part 1: overview. Schizophrenia Research. 2008;100(1–3):4–19. doi:10.1016/j.schres.2008.01.022. PMID 18291627.
  80. ^ Kane JM, Correll CU. Pharmacologic treatment of schizophrenia. Dialogues Clin Neurosci. 2010;12(3):345–57. PMID 20954430.
  81. ^ a b Schultz SH, North SW, Shields CG. Schizophrenia: a review. Am Fam Physician. 2007;75(12):1821–9. PMID 17619525.
  82. ^ Wahlbeck K, Cheine MV, Essali A. Clozapine versus typical neuroleptic medication for schizophrenia. The Cochrane Database of Systematic Reviews. 2007;(2):CD000059. doi:10.1002/14651858.CD000059. PMID 10796289.
  83. ^ Tandon R, Belmaker RH, Gattaz WF, et al.. World Psychiatric Association Pharmacopsychiatry Section statement on comparative effectiveness of antipsychotics in the treatment of schizophrenia. Schizophr. Res.. 2008;100(1–3):20–38. doi:10.1016/j.schres.2007.11.033. PMID 18243663.
  84. ^ a b Chwastiak LA, Tek C. The unchanging mortality gap for people with schizophrenia. Lancet. 2009;374(9690):590–2. doi:10.1016/S0140-6736(09)61072-2. PMID 19595448.
  85. ^ Ananth J, Parameswaran S, Gunatilake S, Burgoyne K, Sidhom T. Neuroleptic malignant syndrome and atypical antipsychotic drugs. Journal of Clinical Psychiatry. 2004;65(4):464–70. doi:10.4088/JCP.v65n0403. PMID 15119907.
  86. ^ a b McEvoy JP. Risks versus benefits of different types of long-acting injectable antipsychotics. J Clin Psychiatry. 2006;67 Suppl 5:15–8. PMID 16822092.
  87. ^ a b Pharoah F, Mari J, Rathbone J, Wong W. Family intervention for schizophrenia. Cochrane Database Syst Rev. 2010;12:CD000088. doi:10.1002/14651858.CD000088.pub3. PMID 21154340.
  88. ^ Medalia A, Choi J. Cognitive remediation in schizophrenia.. Neuropsychology Rev. 2009;19(3):353–364. doi:10.1007/s11065-009-9097-y. PMID 19444614.
  89. ^ Dixon LB, Dickerson F, Bellack AS, et al.. The 2009 schizophrenia PORT psychosocial treatment recommendations and summary statements. Schizophr Bull. 2010;36(1):48–70. doi:10.1093/schbul/sbp115. PMID 19955389.
  90. ^ Lynch D, Laws KR, McKenna PJ. Cognitive behavioural therapy for major psychiatric disorder: does it really work? A meta-analytical review of well-controlled trials. Psychol Med. 2010;40(1):9–24. doi:10.1017/S003329170900590X. PMID 19476688.
  91. ^ Jones C, Cormac I, Silveira da Mota Neto JI, Campbell C. Cognitive behaviour therapy for schizophrenia. Cochrane Database Syst Rev. 2004;(4):CD000524. doi:10.1002/14651858.CD000524.pub2. PMID 15495000.
  92. ^ Ruddy R, Milnes D. Art therapy for schizophrenia or schizophrenia-like illnesses.. Cochrane Database Syst Rev. 2005;(4):CD003728. doi:10.1002/14651858.CD003728.pub2. PMID 16235338.
  93. ^ Ruddy RA, Dent-Brown K. Drama therapy for schizophrenia or schizophrenia-like illnesses.. Cochrane Database Syst Rev. 2007;(1):CD005378. doi:10.1002/14651858.CD005378.pub2. PMID 17253555.
  94. ^ Saha S, Chant D, McGrath J. A systematic review of mortality in schizophrenia: is the differential mortality gap worsening over time?. Arch. Gen. Psychiatry. 2007;64(10):1123–31. doi:10.1001/archpsyc.64.10.1123. PMID 17909124.
  95. ^ Ustun TB. Multiple-informant ranking of the disabling effects of different health conditions in 14 countries. The Lancet. 1999;354(9173):111–15. doi:10.1016/S0140-6736(98)07507-2. PMID 10408486.
  96. ^ Warner R. Recovery from schizophrenia and the recovery model. Curr Opin Psychiatry. 2009;22(4):374–80. doi:10.1097/YCO.0b013e32832c920b. PMID 19417668.
  97. ^ Menezes NM, Arenovich T, Zipursky RB. A systematic review of longitudinal outcome studies of first-episode psychosis. Psychol Med. 2006;36(10):1349–62. doi:10.1017/S0033291706007951. PMID 16756689.
  98. ^ Isaac M, Chand P, Murthy P. Schizophrenia outcome measures in the wider international community. Br J Psychiatry Suppl. 2007;50:s71–7. PMID 18019048.
  99. ^ Cohen A, Patel V, Thara R, Gureje O. Questioning an axiom: better prognosis for schizophrenia in the developing world?. Schizophr Bull. 2008;34(2):229–44. doi:10.1093/schbul/sbm105. PMID 17905787.
  100. ^ Burns J. Dispelling a myth: developing world poverty, inequality, violence and social fragmentation are not good for outcome in schizophrenia. Afr J Psychiatry (Johannesbg). 2009;12(3):200–5. PMID 19894340.
  101. ^ Palmer BA, Pankratz VS, Bostwick JM. The lifetime risk of suicide in schizophrenia: a reexamination. Archives of General Psychiatry. 2005;62(3):247–53. doi:10.1001/archpsyc.62.3.247. PMID 15753237.
  102. ^ a b Carlborg A, Winnerbäck K, Jönsson EG, Jokinen J, Nordström P. Suicide in schizophrenia. Expert Rev Neurother. 2010;10(7):1153–64. doi:10.1586/ern.10.82. PMID 20586695.
  103. ^ a b American Psychiatric Association. Task Force on DSM-IV. (2000). Diagnostic and statistical manual of mental disorders: DSM-IV-TR. American Psychiatric Pub. ISBN 9780890420256. p. 304
  104. ^ De Leon J, Diaz FJ. A meta-analysis of worldwide studies demonstrates an association between schizophrenia and tobacco smoking behaviors. Schizophrenia research. 2005;76(2-3):135–57. doi:10.1016/j.schres.2005.02.010. PMID 15949648.
  105. ^ a b Keltner NL, Grant JS. Smoke, Smoke, Smoke That Cigarette. Perspectives in Psychiatric Care. 2006;42(4):256. doi:10.1111/j.1744-6163.2006.00085.x. PMID 17107571.
  106. ^ American Psychiatric Association. Task Force on DSM-IV. (2000). Diagnostic and statistical manual of mental disorders: DSM-IV-TR. American Psychiatric Pub. ISBN 9780890420256. p. 314
  107. ^ World Health Organization. Schizophrenia; 2011 [cited February 27, 2011].
  108. ^ Castle D, Wessely S, Der G, Murray RM. The incidence of operationally defined schizophrenia in Camberwell, 1965–84. The British Journal of Psychiatry. 1991;159:790–4. doi:10.1192/bjp.159.6.790. PMID 1790446.
  109. ^ Kumra S, Shaw M, Merka P, Nakayama E, Augustin R. Childhood-onset schizophrenia: research update. Canadian Journal of Psychiatry. 2001;46(10):923–30. PMID 11816313.
  110. ^ Hassett Anne, et al. (eds). Psychosis in the Elderly. London: Taylor and Francis.; 2005. ISBN 1841843946. p. 6.
  111. ^ Jablensky A, Sartorius N, Ernberg G, et al.. Schizophrenia: manifestations, incidence and course in different cultures. A World Health Organization ten-country study. Psychological Medicine Monograph Supplement. 1992;20:1–97. doi:10.1017/S0264180100000904. PMID 1565705.
  112. ^ Kirkbride JB, Fearon P, Morgan C, et al.. Heterogeneity in incidence rates of schizophrenia and other psychotic syndromes: findings from the 3-center AeSOP study. Archives of General Psychiatry. 2006;63(3):250–8. doi:10.1001/archpsyc.63.3.250. PMID 16520429.
  113. ^ Kirkbride JB, Fearon P, Morgan C, et al.. Neighbourhood variation in the incidence of psychotic disorders in Southeast London. Social Psychiatry and Psychiatric Epidemiology. 2007;42(6):438–45. doi:10.1007/s00127-007-0193-0. PMID 17473901.
  114. ^ Heinrichs RW. Historical origins of schizophrenia: two early madmen and their illness. Journal of the History of the Behavioral Sciences. 2003;39(4):349–63. doi:10.1002/jhbs.10152. PMID 14601041.
  115. ^ Kraepelin E, Diefendorf AR. Text book of psychiatry. 7 ed. London: Macmillan; 1907.
  116. ^ Hansen RA, Atchison B. Conditions in occupational therapy: effect on occupational performance. Hagerstown, MD: Lippincott Williams & Wilkins; 2000. ISBN 0-683-30417-8.
  117. ^ Kuhn R. Eugen Bleuler's concepts of psychopathology. History of Psychiatry. 2004;15(3):361–6. doi:10.1177/0957154X04044603. PMID 15386868.
  118. ^ Stotz-Ingenlath G. Epistemological aspects of Eugen Bleuler's conception of schizophrenia in 1911 [PDF]. Medicine, Health Care and Philosophy. 2000;3(2):153–9. doi:10.1023/A:1009919309015. PMID 11079343.
  119. ^ Turner T. Unlocking psychosis. British Medical Journal. 2007;334(suppl):s7. doi:10.1136/bmj.39034.609074.94. PMID 17204765.
  120. ^ Wing JK. International comparisons in the study of the functional psychoses. British Medical Bulletin. 1971;27(1):77–81. PMID 4926366.
  121. ^ Rosenhan D. On being sane in insane places. Science. 1973;179(4070):250–8. doi:10.1126/science.179.4070.250. PMID 4683124.
  122. ^ Wilson M. DSM-III and the transformation of American psychiatry: a history. American Journal of Psychiatry. 1993;150(3):399–410. PMID 8434655.
  123. ^ Stotz-Ingenlath G: Epistemological aspects of Eugen Bleuler’s conception of schizophrenia in 1911. Med Health Care Philos 2000; 3:153—159
  124. ^ a b Hayes, J. A., & Mitchell, J. C. (1994). Mental health professionals' skepticism about multiple personality disorder. Professional Psychology: Research and Practice, 25, 410-415
  125. ^ Putnam, Frank W. (1989). Diagnosis and Treatment of Multiple Personality Disorder. New York: The Guilford Press. pp. 351. ISBN 0-89862-177-1
  126. ^ Berrios, G. E.; Porter, Roy. A history of clinical psychiatry: the origin and history of psychiatric disorders. London: Athlone Press; 1995. ISBN 0-485-24211-7.
  127. ^ Kim Y, Berrios GE. Impact of the term schizophrenia on the culture of ideograph: the Japanese experience. Schizophr Bull. 2001;27(2):181–5. PMID 11354585.
  128. ^ Sato M. Renaming schizophrenia: a Japanese perspective. World Psychiatry. 2004;5(1):53–55. PMID 16757998.
  129. ^ Wu EQ. The economic burden of schizophrenia in the United States in 2002. J Clin Psychiatry. 2005;66(9):1122–9. PMID 16187769.
  130. ^ Maj, Mario and Sartorius N.. Schizophrenia. Chichester: Wiley; 15 September 1999. ISBN 978-0-471-99906-5. p. 292.
  131. ^ Maniglio, R (2009 Mar). „Severe mental illness and criminal victimization: a systematic review”. Acta Psychiatrica Scandinavica. 119 (3): 180–91. doi:10.1111/j.1600-0447.2008.01300.x. PMID 19016668.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  132. ^ Fazel, S (2009 Aug). McGrath, John, ed. „Schizophrenia and Violence: Systematic Review and Meta-Analysis”. PLoS medicine. 6 (8): e1000120. doi:10.1371/journal.pmed.1000120. PMC 2718581 Accesibil gratuit. PMID 19668362.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  133. ^ Large, M (2009 Jul). „The relationship between the rate of homicide by those with schizophrenia and the overall homicide rate: a systematic review and meta-analysis”. Schizophrenia research. 112 (1–3): 123–9. doi:10.1016/j.schres.2009.04.004. PMID 19457644.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  134. ^ Bo, S (2011 Jul). „Risk factors for violence among patients with schizophrenia”. Clinical Psychology Review. 31 (5): 711–26. doi:10.1016/j.cpr.2011.03.002. PMID 21497585.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  135. ^ Pescosolido BA, Monahan J, Link BG, Stueve A, Kikuzawa S. The public's view of the competence, dangerousness, and need for legal coercion of persons with mental health problems. American Journal of Public Health. 1999;89(9):1339–45. doi:10.2105/AJPH.89.9.1339. PMID 10474550.
  136. ^ Phelan JC, Link BG, Stueve A, Pescosolido BA. Public Conceptions of Mental Illness in 1950 and 1996: What Is Mental Illness and Is It to be Feared?. Journal of Health and Social Behavior. 2000;41(2):188–207. doi:10.2307/2676305.
  137. ^ T. Szasz, The Second Sin Anchor/Doubleday, Garden City, NY. 1973, p. 113. Citat: „If you talk to God, you are praying; If God talks to you, you have schizophrenia. If the dead talk to you, you are a spiritualist; If you talk to the dead, you are a schizophrenic.”
  138. ^ en Cadigan, John: My Name is John Cadigan and I have Schizophrenia, http://www.peoplesayimcrazy.org/

Bibliografie

  • de Kraepelin, Emil: Lehrbuch de Psychiatrie, Leipzig, 1896.
  • de Bleuler, Eugen: Dementia praecox oder Gruppe der Schizophrenien, Leipzig, 1911.
  • de Schneider, Kurt: Die Schizophrenie, Leipzig, 1930.
  • de Huber, Gerd: Psychiatrie, Stuttgart, 1994.
  • en Nasrallah, H.A. (edit.): Handbook of schizophrenia, Amsterdam, 1991.

Legături externe

Format:Legătură AC Format:Legătură AC Format:Legătură AF Format:Link FA Format:Link FA Format:Link GA Format:Link GA Format:Link GA Format:Link GA

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Schizofrenie&oldid=6405090