Depresie: Diferență între versiuni

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Navighează interactiv prin istoric
← Diferența anterioarăDiferența următoare →
Conținut șters Conținut adăugat
VizualWikitext
Linia 144: Linia 144:


Inhibitorii ireversibili de monooxidază, o clasă mai veche de antidepresive, sunt date peste cap de potențiale interacțiuni ce pot amenința viața legate de alimentație și droguri. Sunt utilizați doar rar, deși au fost dezvoltați agenți noi și mai bine tolerați ai acestei clase.<ref name="pmid17640156">{{cite journal |vauthors=Krishnan KR |title=Revisiting monoamine oxidase inhibitors |journal=The Journal of Clinical Psychiatry |volume=68 Suppl 8 |pages=35–41 |year=2007 |pmid=17640156 }}</ref> Profilul siguranței este diferit în cazul inhibitorilor reversibili monooxidază, precum moclobemida, unde riscul de interacțiuni alimentare serioase este neglijabil și restricțiile alimentare sunt mai puțin stricte.<ref name="pmid12595913">{{cite journal |vauthors=Bonnet U |title=Moclobemide: therapeutic use and clinical studies |journal=CNS Drug Reviews |volume=9 |issue=1 |pages=97–140 |year=2003 |pmid=12595913 |doi=10.1111/j.1527-3458.2003.tb00245.x }}</ref>
Inhibitorii ireversibili de monooxidază, o clasă mai veche de antidepresive, sunt date peste cap de potențiale interacțiuni ce pot amenința viața legate de alimentație și droguri. Sunt utilizați doar rar, deși au fost dezvoltați agenți noi și mai bine tolerați ai acestei clase.<ref name="pmid17640156">{{cite journal |vauthors=Krishnan KR |title=Revisiting monoamine oxidase inhibitors |journal=The Journal of Clinical Psychiatry |volume=68 Suppl 8 |pages=35–41 |year=2007 |pmid=17640156 }}</ref> Profilul siguranței este diferit în cazul inhibitorilor reversibili monooxidază, precum moclobemida, unde riscul de interacțiuni alimentare serioase este neglijabil și restricțiile alimentare sunt mai puțin stricte.<ref name="pmid12595913">{{cite journal |vauthors=Bonnet U |title=Moclobemide: therapeutic use and clinical studies |journal=CNS Drug Reviews |volume=9 |issue=1 |pages=97–140 |year=2003 |pmid=12595913 |doi=10.1111/j.1527-3458.2003.tb00245.x }}</ref>

<!--SSRI și sinuciderea -->
Pentru copii, adolescenți și probabil adulții tineri cu vârsta de la 18 la 24 de ani, este un mai mare risc de ideație suicidară și [[sinucidere|comportament suicidar]] la cei tratați cu SSRI.<ref name=FDA>{{cite web|url=http://www.fda.gov/OHRMS/DOCKETS/ac/04/briefing/2004-4065b1-10-TAB08-Hammads-Review.pdf|title=Review and evaluation of clinical data. Relationship between psychiatric drugs and pediatric suicidality|accessdate=29 May 2008|author=Hammad TA|date=16 august 2004|publisher=FDA|pages=42, 115|deadurl=no|archiveurl=https://web.archive.org/web/20080625161255/http://www.fda.gov/OHRMS/DOCKETS/ac/04/briefing/2004-4065b1-10-TAB08-Hammads-Review.pdf|archivedate=25 iunie 2008}}</ref><ref>{{cite journal |vauthors=Hetrick SE, McKenzie JE, Cox GR, Simmons MB, Merry SN |title=Newer generation antidepressants for depressive disorders in children and adolescents |journal=The Cochrane Database of Systematic Reviews |volume=11 |page=CD004851 |date=Noiembrie 2012 |pmid=23152227 |doi=10.1002/14651858.CD004851.pub3 }}</ref> În cazul adulților, este neclar dacă SSRI afectează riscul de suicid. O analiză nu a găsit nici o conexiune;<ref>{{cite journal |vauthors=Gunnell D, Saperia J, Ashby D |title=Selective serotonin reuptake inhibitors (SSRIs) and suicide in adults: meta-analysis of drug company data from placebo controlled, randomised controlled trials submitted to the MHRA's safety review |journal=BMJ |volume=330 |issue=7488 |page=385 |date=Februarie 2005 |pmid=15718537 |pmc=549105 |doi=10.1136/bmj.330.7488.385 }}</ref> alta - un risc crescut;<ref>{{cite journal |vauthors=Fergusson D, Doucette S, Glass KC, Shapiro S, Healy D, Hebert P, Hutton B |title=Association between suicide attempts and selective serotonin reuptake inhibitors: systematic review of randomised controlled trials |journal=BMJ |volume=330 |issue=7488 |pages=396 |date=February 2005 |pmid=15718539 |pmc=549110 |doi=10.1136/bmj.330.7488.396 }}</ref> iar o a treia nici un risc la cei cu vârsta între 25–65 ani și un risc diminuat la cei cu peste 65 de ani.<ref>{{cite journal |vauthors=Stone M, Laughren T, Jones ML, Levenson M, Holland PC, Hughes A, Hammad TA, Temple R, Rochester G |title=Risk of suicidality in clinical trials of antidepressants in adults: analysis of proprietary data submitted to US Food and Drug Administration |journal=BMJ |volume=339 |page=b2880 |date=August 2009 |pmid=19671933 |pmc=2725270 |doi=10.1136/bmj.b2880 }}</ref> Un avertisment a fost introdus în Statele Unite în 2007 pe cutiile cu SSRI-uri și alte medicamente antidepresive din cauza riscului crescut de sinucidere la pacienții mai tineri de 24 de ani.<ref>{{cite web |url=http://www.fda.gov/bbs/topics/NEWS/2007/NEW01624.html |title=FDA Proposes New Warnings About Suicidal Thinking, Behavior in Young Adults Who Take Antidepressant Medications |date=2 May 2007 |publisher=[[U.S. Food and Drug Administration|FDA]] |accessdate=29 mai 2008 |deadurl=no |archiveurl=https://web.archive.org/web/20080223195544/http://www.fda.gov/bbs/topics/NEWS/2007/NEW01624.html |archivedate=23 februarie 2008 }}</ref> Acțiuni similare au fost implementate de Ministerul Sănătății al Japoniei.<ref>{{cite report |author=Medics and Foods Department |authorlink=Ministry of Health, Labour and Welfare (Japan) |url=http://www1.mhlw.go.jp/kinkyu/iyaku_j/iyaku_j/anzenseijyouhou/261.pdf |title=Pharmaceuticals and Medical Devices Safety Information |series=261 |format=PDF |publisher=Ministry of Health, Labour and Welfare (Japan) |language=japoneză |deadurl=yes |archiveurl=https://web.archive.org/web/20110429200312/http://www1.mhlw.go.jp/kinkyu/iyaku_j/iyaku_j/anzenseijyouhou/261.pdf |archivedate=29 aprilie 2011 |date= |access-date=19 mai 2010 }}</ref>


== Cine are risc sa faca depresie? ==
== Cine are risc sa faca depresie? ==

Versiunea de la 4 august 2019 00:50

Depresie
Specialitatepsihiatrie  Modificați la Wikidata
SimptomeDisforie
epuizare[*]​
executive disfunction[*][[executive disfunction (difficulty with accessing executive functions such as organization, planning ahead, and self-monitoring)|​]]
depresie[1]
eating disorder[*][[eating disorder (habit of eating either insufficient or excessive food, to the detriment of health)|​]]
sleep disorder[*][[sleep disorder (disease of mental health that involves disruption of sleep patterns)|​]]
depressive syndrome[*][[depressive syndrome (accumulation of symptoms typical of depression)|​]]  Modificați la Wikidata
Cauzegenetică
Factor de mediu  Modificați la Wikidata
Clasificare și resurse externe
ICD-11  Modificați la Wikidata
ICD-9-CM296.30[2][3]
296.20[2][3]
296.2[2][3]
296.3[2][3]  Modificați la Wikidata
OMIM608520
DiseasesDB3589
MedlinePlus003213
Patient UKDepresie
MeSH IDD003865[3]  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Pictură de Ferdinand Hodler (1892).

Depresia clinică este o stare mentală de tristețe/amărăciune care persistă pe perioade îndelungate.

Simptome care durează mai mult de două săptămâni și de o severitate care începe să împiedice desfășurarea normală a activităților zilnice deja semnifică depresie clinică.

Se presupune că doar o mică parte din cei care suferă de depresie ajung să conștientizeze această afecțiune și să se supună tratamentului corespunzător. Motivele sunt frica de stigmatizare socială, orgoliul personal și ignoranța.

Spre deosebire de credința populară, chiar și cazurile de depresie severă pot fi tratate medical și vindecate.

Se estimează că în anul 2020 depresia va deveni a doua cauză de dizabilitate la nivel mondial, după afecțiunile cardiovasculare. În prezent, boala afectează aproximativ 121 milioane de oameni pe glob. În România, a fost depistată o creștere semnificativă a episodului depresiv major odată cu vârsta, de la 2,1% – 2,6% (18-49 ani) la 4,4% – 5,2 % (peste 50 de ani) cu un ritm de creștere de 1,2 puncte procentuale pentru fiecare grupă de vârstă (50-64 ani și peste 65 de ani).[4]

Semne și simptome

Litografie din 1892 înfățișând o femeie diagnosticată cu depresie

Depresia majoră afectează semnificativ familia și relațiile personale ale persoanei, viața de serviciu sau școlară, obiceiurile de somn și alimentație și sănătatea generală.[5] Impactul acesteia asupra funcționării și stării de bine este comparat cu cel al altor condiții medicale cronice, precum diabetul.[6]

O persoană care are un episod depresiv major are de obicei o dispoziție foarte scăzută, care pătrunde în toate aspectele vieții și o incapacitate de a experimenta plăcerea în activități de care se bucura anterior. Persoanele depresive pot fi preocupate cu sau medita la gânduri și simțiri de inutilitate, regret sau vinovăție inadecvată, neajutorare și ură de sine.[7] În cazuri severe, persoanele depresive pot avea simptome de psihoză. Printre aceste simptome sunt delirurile sau, mai rar, halucinațiile, de obicei neplăcute.[8] Alte simptome ale depresiei sunt slaba concetrare și ținere de minte (în special la cei cu trăsături melancolice sau psihotice),[9] retragerea din activitățile și situațiile sociale, dorință sexuală scăzută, iritabilitate,[10] și gânduri la moarte sau sinucidere. Insomnia este obișnuită printre depresivi. În cazuri tipice, o persoană se scoală foarte devreme și nu poate adormi din nou.[11] Hipersomnia sau dormitul prea mult, poate de asemenea avea loc.[11] Unele antidepresive pot de asemenea cauza insomnie din cauza efectului lor stimulator.[12]

O persoană depresivă poate raporta mai multe simptome fizice precum oboseală, dureri de cap sau probleme digestive; indispozițiile fizice sunt cea mai obișnuită problemă manifestată în țările în curs de dezvoltare, potrivit criteriilor pentru depresie ale Organizației Mondiale a Sănătății.[13] Apetitul adesea descrește, rezultând pierderi în greutate, deși din când în când apetitul este crescut, iar greutatea crește.[7] Familia și prietenii pot observa că comportamentul persoanei este fie agitat și fie letargic.[11] Persoanele depresive mai vârstnice pot avea simptome cu început recent, precum uitarea[9] și o mai observabilă încetinire a mișcărilor.[14] Depresia adesea coexistă alături de tulburări fizice obișnuite între vârstnici, precum accidentul vascular cerebral, alte boli cardiovasculare, boala Parkinson și bronhopneumopatia obstructivă cronică.[15]

Copiii depresivi pot adesea arăta o dispoziție iritabilă mai degrabă decât una depresivă[7] și prezintă simptome variate în funcție de vârstă și situație.[16] Cei mai mulți își pierd interesul pentru școală și prezintă un declin în performanța academică. Pot fi descriși ca dificili, dependenți sau nesiguri.[11] Diagnosticul poate fi tergiversat sau ratat atunci când simptomele sunt interpretate ca „proastă dispoziție normală”.[7]

Tulburări asociate

În mod frecvent, depresia majoră are loc alături de alte probleme psihiatrice. National Comorbidity Survey (SUA) din 1990-92 raportează că jumătate din cei cu depresie majoră au anxietate pe durata vieții și tulburări asociate acesteia precum tulburarea de anxietate generalizată.[17] Simptomele de anxietate pot avea un impact major asupra cursului bolii depresive, cu recuperare întârziată, risc crescut de recidivare, dizabilitate mai mare și spor al încercărilor de suicid.[18] Sunt rate crescute de abuz de alcool și droguri și în particular de dependență,[19][20] iar în jur de o treime din indivizii diagnosticați cu ADHD dezvoltă depresie comorbidă.[21] Tulburarea de stres posttraumatic și depresia adesea coexistă.[5] Depresia poate de asemenea coexista cu tulburarea hiperchinetică cu deficit de atenție (ADHD), complicând diagnosticul și tratarea ambelor.[22] Depresia este de asemenea în mod frecvent comorbidă cu abuzul de alcool și tulburările de personalitate.[23] Depresia poate fi de asemenea exacerbată în anumite luni (de obicei iarna), în cazul celor cu tulburare afectivă sezonieră. Deși utilizarea excesivă a mediei digitale este asociată cu simptome depresive, media digitală poate fi de asemenea utilizată în anumite situații pentru a îmbunătăți dispoziția.[24][25]

Depresia și durerea adesea coexistă. Unul sau mai multe simptome de durere sunt prezente la 65% din pacienții depresivi și oriunde de la 5 la 85% din pacienții cu durere vor suferi de depresie, în funcție de mediu; prevalența este mai scăzută în practica generală și mai mare în clinicile de specialitate. Diagnosticul de depresie este adesea amânat sau ratat, iar rezultatele se pot înrăutăți dacă depresia este remarcată, dar înțeleasă complet greșit.[26]

Depresia este de asemenea asociată cu un risc de 1.5-2 ori mai mare de boli cardiovasculare, independent de alți factori de risc cunoscuți și are ea însăși legături directe sau indirecte cu factori de risc precum fumatul și obezitatea. Persoanele cu depresie majoră sunt mai puțin înclinate să urmeze recomandări medicale pentru tratarea și prevenirea bolilor cardiovasculare, fapt ce crește riscul de complicații medicale.[27] În plus, cardiologii pot să nu identifice depresia care complică o problemă cardiovasculară de care sunt responsabili.[28]

Cauză

Analogie cu pahare prin care se urmărește demonstrarea modelului diateză-stres⁠(d) potrivit căruia la aceeași cantitate de factori de stres, persoana 2 este mai vulnerabilă decât persoana 1, din cauza predispozițiilor acestora.[29]

Cauza tulburării depresive majore este necunoscută. Modelul biopsihosocial propune ideea că factorii biologici, psihologici și sociali joacă toți un rol în cauzarea depresiei.[30][31] Modelul diateză-stres⁠(d) specifică că depresia apare atunci când o vulnerabilitate preexistentă sau o diateză⁠(d) este activată de evenimente stresante din viață. Vulnerabilitatea preexistentă poate fi fie genetică,[32][33] implicând o interacțiune dintre natură și dezvoltare⁠(d), sau schematică, rezultând din viziunile despre lume învățate în copilărie.[34]

Abuzul asupra copilului, fie că e fizic, sexual sau psihologic, constituie factor de risc pentru depresie, printre alte probleme psihiatrice care pot coexista precum anxietatea și abuzul de droguri. Trauma din copilărie de asemenea corelează cu severitatea depresiei, lipsa răspunsului la tratament și lungimea bolii. Oricum, unii sunt mai susceptibili să dezvolte boli mentale precum depresia ca urmare a unor traume și s-a sugerat că diferite gene controlează susceptibilitatea.[35]

Alte probleme de sănătate

Depresia poate fi de asemenea o stare secundară a unei condiții medicale cronice sau terminale, precum HIV/SIDA sau astmul, iar în acest caz poate fi etichetată drept „depresie secundară”.[36][37] Nu se știe dacă bolile care stau la bază induc depresia prin efectul asupra calității vieții, printr-un set de cauze împărtășite (precum degenerarea ganglionului bazal în cazul bolii Parkinson sau dereglarea imunității în cazul astmului).[38] Depresia poate fi de asemenea iatrogenică (rezultatul încercărilor de îngrijire a sănătății), precum este depresia indusă de substanțe. Terapii asociate cu depresia sunt interferonii, beta-blocanții, isotretinoina, contraceptivele,[39] agenții cardiaci, anticonvulsivele, medicamentele antimigrenă, antipsihoticele și agenții hormonali precum agonistul hormonului eliberator de gonadotropină.[40] Abuzul de droguri la vârstă fragedă este de asemenea asociat cu riscul de dezvoltare a depresiei mai târziu în viață.[41] Depresia care apare ca urmare a gravidității este numită depresie postpartum și este considerată rezultatul schimbărilor hormonale asociate cu sarcina.[42] Tulburarea afectivă sezonieră, un tip de depresie asociat cu schimbările sezoniere ce țin de lumina soarelui, este considerată a fi urmare a micșorării nivelului de luminozitate venită de la soare.[43]

Diagnostic

Evaluare clinică

O evaluare pentru diagnostic poate fi făcută de un doctor antrenat corespunzător care practică medicina generală, sau de un psihiatru sau psiholog,[5] care consemnează circumstanțele curente ale persoanei, istoria biografică, simptomele curente și istoria familială. Scopul clinic general este de a formula factorii biologici, psihologici și sociali care pot avea impact asupra dispoziției individului. Evaluatorul poate de asemenea discuta despre modalitățile curente (sănătoase sau nu) ale persoanei de reglare a dispoziției, precum utilizarea de alcool și droguri. Evaluarea include de asemenea o examinare a stării mentale, care este o evaluare a actualei stări de dispoziție și conținut al gândirii persoanei, fiind vorba îndeosebi de prezența unor stări precum neajutorarea sau pesimismul, autovătămarea sau suicidul, și absența unor gânduri sau planuri pozitive.[5] Inclusiv în țările dezvoltate, specialiștii în sănătate mentală sunt rari în zonele rurale, și prin urmare diagnosticul și managementul este lăsat adesea pe seama medicilor de prim ajutor.[44] Această problemă este și mai pronunțată în țările în curs de dezvoltare.[45] Examinarea sănătății mentale poate include utilizarea unei scale de rating precum Scala de Depresie Hamilton,[46] Inventarul de Depresie Beck[47] sau Chestionarul Revizuit al Comportamentelor Suicidare.[48] Scorul dat de o scală de rating este insuficient pentru a diagnostica depresia astfel încât să satisfacă criteriile DSM sau ICD, dar furnizează indicii în ce privește severitatea simptomelor pentru o perioadă de timp, astfel încât persoana care obține un scor care trece de o anumită limită poate fi evaluată mai bine pentru a i se da un diagnostic de tulburare depresivă.[49] Anumite scale de rating sunt utilizate în acest scop.[49]

Medicii de prim ajutor și alți medici non-psihiatri au mai multe probleme cu nerecunoașterea și netratarea depresiei în comparație cu medicii psihiatri, în parte din cauza simptomelor fizice care adesea acompaniază depresia, pe lângă multe obstacole potențiale ce țin de pacient, furnizorul de servicii medicale și sistem. O analiză din SUA a constatat că medicilor non-psihiatri le scapă două treimi din cazuri, deși această situație s-a ameliorat potrivit unor studii mai recente.[50]

Înainte de a diagnostica cu tulburare depresivă majoră, în general doctorul face o examinare medicală și anumite investigații pentru a exclude alte cauze ale simptomelor. Aici sunt incluse teste de sânge care măsoară TSH-ul și tiroxina pentru a se exclude hipotiroidismul; electroliții bazici și calciul seric pentru a se exclude o tulburare metabolică; și o hemogramă prin care se analizează inclusiv VSH pentru a se exclude o infecție sistemică sau o boală cronică.[51] Reacțiile afective adverse la medicamente sau abuzul de alcool sunt de obicei excluse, de asemenea. Nivelurile de testosteron pot fi evaluate pentru a se diagnostica hipogonadismul, o cauză a depresiei la bărbați.[52] Nivelurile de vitamina D pot fi evaluate, întrucât nivelurile scăzute de vitamina D sunt asociate cu un mai mare risc de depresie.[53]

Probleme cognitive subiective apar la persoanele depresive mai vârstnice, dar acestea pot fi de asemenea indicii al unui început de tulburare de demență, precum boala Alzheimer.[54][55] Examinările cognitive și scanarea creierului pot ajuta la distingerea depresiei de demență.[56] O scanare computerizată poate exclude patologia creierului la cei cu simptome psihotice, cu izbucnire rapidă și alte simptome neuzuale.[57] În general, investigațiile nu se repetă pentru un episod ulterior în afara cazului în care există indicii medicale în această privință.

Criteriile DSM și ICD

Criteriile utilizate cel mai des pentru diagnosticarea condițiilor depresive sunt găsite în Manualul de diagnostic și statistică a tulburărilor mentale al Asociației Psihiatrice Americane și Clasificarea statistică internațională a bolilor și a problemelor de sănătate înrudite al Organizației Mondiale a Sănătății care utilizează numele episod depresiv pentru un singur episod și tulburare depresivă recurentă pentru episoadele repetate.[58] Cel din urmă sistem este utilizat în mod obișnuit în țările europene, în timp ce primul este utilizat în SUA și multe alte națiuni non-europene,[59] iar autorii ambelor au lucrat astfel încât fiecare dintre ele să fie în concordanță cu celălalt.[60]

Atât DSM-5 cât și ICD-10 marchează simptomele depresive tipice (principale)[61] ICD-10 definește trei simptome depresive tipice (dispoziția depresivă, anhedonia și energia redusă), două dintre care trebuie să fie prezente pentru determinarea unui diagnostic de tulburare depresivă.[62][63] Potrivit DSM-5, sunt două simptome depresive principale- dispoziția depresivă și pierderea interesului/plăcerii pentru activități (anhedonia). Aceste simptome, precum și cinci din nouă simptome mai specifice enumerate trebuie să se manifeste frecvent timp de mai mult de două săptămâni (până în punctul în care afectează activitatea) pentru a se pune un diagnostic.[64]

Tulburarea depresivă majoră este clasificată ca tulburare de dispoziție în DSM-5.[65] Diagnosticul depinde de prezența unui singur sau a unor recurente episoade depresive majore.[7] Calificative adiționale sunt utilizate pentru clasificarea atât a episodului însuși cât și a cursului tulburării. Se pune diagnosticul de tulburare depresivă nespecificată dacă manifestarea episodului depresiv nu îndeplinește criteriile pentru un episod depresiv major.[65] Sistemul ICD-10 nu utilizează termenul tulburare depresivă majoră, dar enumeră criterii foarte similare pentru diagnosticarea unui episod depresiv (ușor, moderat sau sever); termenul recurent poate fi adăugat dacă au avut loc mai multe episoade fără manie.[58]

Episodul depresiv major

Articol principal: Episod depresiv major.

Un episod depresiv major se caracterizează prin prezența unei dispoziții depresive severe care persistă cel puțin două săptămâni.[7] Episoadele pot fi izolate sau recurente și sunt categorizate în ușoare (număr mic de simptome în plus față de criteriile minime), moderate și severe (impact semnificativ asupra activității sociale sau ocupaționale). Un episod cu trăsături psihotice—numit adesea depresie psihotică—este automat clasificat ca sever.[65] Dacă pacientul are un episod de manie sau hipomanie, se pune un diagnostic tulburare bipolară în loc. Depresia lipsită de manie este uneori numită unipolară deoarece dispoziția rămâne într-o singură stare sau „pol” emoțional.[66]

DSM-IV-TR exclude cazurile în care simptomele sunt rezultat al decesului unei persoane dragi, deși este posibil ca doliul normal să evolueze într-un episod depresiv dacă dispoziția persistă și trăsăturile caracteristice ale episodului depresiv major se dezvoltă.[67] Criteriile au fost criticate din cauză că nu iau în considerare nici un alt aspect al contextului personal și social în care depresia poate avea loc.[68] În plus, unele studii constată că suportul empiric pentru criteriile limitative ale DSM-IV este slab, indicând că ele sunt o convenție de diagnostic impuse asupra unui șir de simptome depresive cu severitate și durată variată.[69] Doliul nu mai este un criteriu de excludere în DSM-5 și acum este sarcina clinicianului să distingă între reacțiile normale la o pierdere și TDM. Sunt excluse mai multe diagnostice înrudite, precum distimia, care implică o perturbare cronică, dar mai ușoară a dispoziției;[70] depresia scurtă recurentă, care constă din episoade depresive mai scurte;[71][72] tulburarea depresivă minoră, unde numai unele simptome ale depresiei majore sunt prezente;[73] și tulburarea de adaptare cu dispoziție depresivă, care manifestă dispoziție scăzută rezultată dintr-o reacție psihologică la un factor de stres sau eveniment identificabil.[74] Alte trei tulburări depresive au fost adăugate la DSM-5: tulburarea disruptivă de dereglare a dispoziției, manifestată prin iritabilitate și accese semnificative de furie la copii,[75] tulburarea disforică premenstruală (TDPM), care cauzează perioade de anxietate, depresie sau iritabilitate în săptămâna sau în cele două săptămâni de dinaintea menstruației femeii,[76] și tulburarea depresivă persistentă.[65]

Subtipuri

DSM-5 recunoaște șase subtipuri adiționale ale TDM, numite specificatori:

  • „Depresia melancolică” se caracterizează prin pierderea plăcerii pentru cele mai multe sau toate activitățile, lipsa reactivității pentru stimulanți plăcuți, o calitate a dispoziției depresive mai pronunțată decât cea ce ține de doliu sau pierdere, înrăutățirea simptomelor în orele de dimineață, scularea dimineața devreme, retardarea psihomotorie, pierderea excesivă în greutate (a nu se confunda cu anorexia nervoasă) sau sentimentul excesiv de vină.[77]
  • „Depresia atipică” se caracterizează prin reactivitate a dispoziției (anhedonie paradoxală), creștere semnificativă în greutate sau apetit crescut (alinare prin mâncare), somn sau somnolență excesivă (hipersomnia), senzație de greutate în membre și prejudicieri sociale semnificative ca consecință a respingerii interpersonale percepute.[78]
  • „Depresia catatonică” este o formă rară și severă a depresiei majore care implică perturbări ale comportamentului motor și alte simptome. În acest caz, persoana este mută și aproape încremenită, și fie rămâne imobilă, fie manifestă mișcări fără scop sau chiar bizare. Simptome catatonice se manifestă și în schizofrenie și în episoade maniacale, sau pot fi cauzate de sindromul neuroleptic malign.[79]
  • „Depresia cu suferință anxioasă” a fost adăugată în DSM-V ca mijloc de a evidenția co-manifestarea depresiei sau maniei alături de anxietate, precum și riscul de sinucidere al indivizilor depresivi cu anxietate. Precizări de acest fel pot de asemenea ajuta la facerea de pronosticuri pentru cei diagnosticați cu tulburare depresivă sau bipolară.[65]
  • „Depresia cu început peri-partum” este depresia intensă, susținută și care uneori limitează mișcările și activitățile persoanei, experimentată de femei după ce nasc sau în timp ce sunt însărcinate. DSM-IV-TR a utilizat clasificarea „depresie postpartum”, dar aceasta a fost schimbată pentru a nu fi excluse cazurile de femei depresive în timpul sarcinii.[80] Depresia cu început peripartum are o rată de incidență de 10-15% printre noile mame. DSM-V susține că pentru a califica depresia cu început peripartum, începutul trebuie să aibă loc în timpul sarcinii sau în prima lună de la naștere. S-a afirmat că depresia postpartum poate dura trei luni.[81]
  • „Tulburarea afectivă sezonieră” (TAS) este o formă de depresie în care episoadele depresive încep toamna sau iarna și se termină primăvara. Diagnosticul este pus dacă cel puțin două episoade au avut loc lunile mai friguroase și nici unul în alte perioade, într-o perioadă de doi ani sau mai mult.[82]

Diagnostice diferențiale

Pentru a se pune un diagnostic de tulburare depresivă majoră, trebuie luate în considerate alte diagnostice potențiale, precum distimia, tulburarea de adaptare cu dispoziție depresivă sau tulburarea bipolară. Distimia este o perturbare mai ușoară, dar cronică a dispoziției, în care persoana are dispoziție scăzută aproape zilinic timp de cel puțin doi ani. Simptomele nu sunt la fel de severe ca cele ale depresiei majore, deși persoanele cu distimie sunt vulnerabile la episoade secundare ale depresiei majore (situație numită uneori depresie dublă).[70] Tulburarea de adaptare cu dispoziție depresivă este o perturbare a dispoziției care apare ca reacție psihologică la un eveniment sau factor stresant identificabil, unde simptomele emoționale sau comportamentale rezultate sunt semnificative, dar nu îndeplinesc criteriile pentru un episod depresiv major.[74] Tulburarea bipolară, cunoscută și ca tulburare maniaco-depresivă, este o condiție în care fazele depresive alternează cu perioade de manie sau hipomanie. Deși depresia este în prezent categorizată ca o tulburare separată, există dezbateri în desfășurare în această privință deoarece indivizii diagnosticați cu depresie majoră adesea experimentează anumite simtpome hipomaniacale, fapt ce indică un întreg al tulburării de dispoziție.[83] Alt diagnostic diferențial este sindromul de oboseală cronică.[84]

Alte tulburări trebuie excluse înainte de a se pune diagnosticul de tulburare depresivă majoră. Este vorba inclusiv de depresii cauzate de boli fizice, medicamente și abuz de substanțe. Depresia cauzată de o boală fizică este diagnosticată ca tulburare de dispoziție cauzată de o condiție medicală generală. Această condiție este apreciată avându-se la bază istoricul medical, constatări de laborator sau examinări fizice. Atunci când depresia este cauzată de un medicament, abuz de droguri sau expunere la o toxină, este diagnosticată ca tulburare specifică de dispoziție (numită tulburare de dispoziție indusă de substanțe în DSM-IV-TR).[30]

Prevenție

Eforturile preventive pot rezulta în descreșteri ale ratei condiției cu de la 22 la 38%.[85] Consumul de cantități mari de pește pot de asemenea reduce riscul.[86]

Intervențiile comportamentale, precum terapia interpersonală și terapia cognitiv-comportamentală, sunt eficiente în prevenirea unei noi izbucniri a depresiei.[85][87][88] Deoarece asemenea intervenții par a fi cele mai eficiente atunci când sunt furnizate indivizilor sau grupurilor mici, s-a sugerat că ele pot obține o audiență largă cel mai bine prin Internet.[89]

Oricum, o meta-analiză mai veche a constatat că programele preventive cu elemente ce sporesc competența sunt superioare programelor orientate spre comportament per ansamblu, și a constatat că programele comportamentale nu îi ajută pe oamenii vârstnici, pentru care doar programele de suport social sunt benefice. În plus, programele care previn cel mai bine depresia cuprind mai mult de opt sesiuni, fiecare durând între 60 și 90 de minute, fiind furnizate de o combinație de muncitori profesioniști și necalificați, au un design de cercetare de mare calitate, raportează rata de uzură și au o intervenție bine definită.[90]

Sistemul de ocrotire a sănătății din Olanda furnizează intervenții preventive, cum este cursul „Confruntarea cu Depresia” pentru persoanele aflate la limita depresiei. Se revendică că cursul este cea mai de succes intervenție psihoeducațională pentru tratarea și prevenirea depresiei (atât datorită adaptării sale la populații variate cât și rezultatelor sale), cu o reducere cu 38% a riscului de depresiei majoră și mai multă eficiență ca tratament în comparație cu alte psihoterapii.[87][91]

Management

Trei cele mai comune tratamente pentru depresie sunt psihoterapia, medicația și terapia electroconvulsivă. Psihoterapia este tratament la alegere (în plus față de medicație) pentru persoanele sub 18 ani. Instrucțiunile din 2004 ale National Institute for Health and Care Excellence (NICE) din Regatul Unit indică că antidepresivele nu trebuie utilizate ca tratament inițial al depresiei ușoare, deoarece raportul risc-beneficiu este scăzut. Instrucțiunile recomandă că tratamentul cu antidepresive în combinație cu intervenții psihosociale trebuie luat în considerare pentru:

  • Persoanele cu o istorie de depresie moderată sau severă
  • Cei cu depresie ușoară care este prezentă de mult timp
  • Ca tratament de a doua linie pentru depresia ușoară care persistă după alte intervenții
  • Ca tratament de primă linie pentru depresie moderată sau severă.

În continuare, instrucțiunile afirmă că tratamentul cu antidepresive trebuie continuat cel puțin șase luni pentru a se reduce riscul de recidivare și că inhibitorii selectivi de recaptare a serotoninei sunt mai bine tolerați decât antidepresivele triciclice.[92]

Instrucțiunile de tratament ale Asociației Psihiatrice Americane recomandă ca tratamentul inițial să fie decis în funcție de individ avându-se la bază factori precum severitatea simptomelor, tulburări co-existente, experiența de dinaintea tratamentului și preferințele pacientului. Opțiuni pot fi farmacoterapia, psihoterapia, exercițiul, terapia electroconvulsivă (ECT), stimularea magnetică transcraniană sau terapia cu lumină. Medicația antidepresivă este recomandată ca alegere de tratament inițial pentru persoanele cu depresie majoră ușoară, moderată sau severă, și trebuie acordat tuturor pacienților cu depresie severă până se planifică ECT.[93] Sunt dovezi că îngrijirea colaborativă de către o echipă de specialiști în ocrotirea sănătății dă mai bune rezultate decât rutina unui singur specialist.[94]

Opțiunile de tratament sunt mult mai limitate în țările în curs de dezvoltare, unde accesul la personalul de sănătate mentală, medicație și psihoterapie este adesea dificil. Dezvoltarea de servicii de sănătate mentală este minimă în multe țări; depresia este văzută ca un fenomen al lumii dezvoltate în ciuda evidenței contrariului și nu ca o condiție care amenință viața.[95] O analiză Cochrane din 2014 a constatat că nu sunt suficiente argumente care să susțină eficiența terapiei psihologice în comparație cu cea medicală în cazul copiilor.[96]

Stil de viață

Exercițiul fizic este recomandat în caz de depresie ușoară[97] și are un efect moderat asupra simptomelor.[98] De asemenea, s-a observat că exercițiul este eficient în caz de depresie majoră (unipolară).[99] Exercițiul este echivalentul utilizării medicației sau terapiei psihologice la cei mai mulți oameni.[98] La vârstnici, acesta nu pare să diminueze depresia.[100] Exercițiile pot fi recomandate personalelor care au voință, sunt motivate și suficient de sănătoase fizic pentru a participa la un program de exerciții ca tratament.[99]

Există o mică cantitate de argumente că ocolirea somnului de noapte poate ameliora simptomele depresive, efectele simțindu-se de obicei în timpul zilei. Acest efect este de obicei temporar. Pe lângă somnolență, această metodă poate cauza manie sau hipomanie ca efecte adverse.[101]

Potrivit studiilor observaționale, eliminarea fumatului are beneficii în caz de depresie la fel de mari ca cele ale medicației.[102]

Pe lângă exerciții, somnul și regimul alimentar pot juca un rol în managementul depresiei, iar intervențiile în aceste zone pot fi un adaos eficace la metodele convenționale.[103]

Terapii prin vorbire

Terapia prin vorbire (psihoterapia) poate fi furnizată indivizilor, grupurilor sau familiilor de profesioniști în sănătate mentală. O analiză din 2017 a constatat că terapia cognitiv-comportamentală pare a fi similară medicației antidepresive în termeni de eficiență.[104] O analiză din 2012 a constatat că psihoterapia este mai bună decât nici un tratament, dar nu și decât alte tratamente.[105] În cazul formelor mai complexe și cronice de depresie, o combinație dintre medicație și psihoterapie poate fi utilizată.[106][107] O analiză Cochrane din 2014 a constatat că intervențiile dirijate de lucru în combinație cu intervențiile clinice au ajutat la reducerea zilelor de boală a persoanelor cu depresie.[108] Există argumente de calitate moderată că terapiile psihologice sunt un adaos util pe termen scurt la tratamentul antidepresiv standard al depresiei rezistente la tratament.[109]

S-a observat că psihoterapia este eficientă la vârstnici.[110][111] Psihoterapia de succes pare să reducă recurența depresiei chiar după ce a fost oprită sau înlocuită cu sesiuni ocazionale de sprijin.

Terapia cognitiv-comportamentală

Terapia cognitiv-comportamentală (TCC) are parte în prezent cele mai multe dovezi de cercetare că ajută la tratarea depresiei la copii și adolescenți, iar TCC și terapia interpersonală (IPT) sunt terapii preferate pentru depresia adolescentină.[112] La persoanele sub 18 ani, potrivit National Institute for Health and Clinical Excellence, medicația trebuie oferită doar alături de terapia psihologică, cum este TCC, terapia interpersonală sau terapia de familie.[113] S-a observat că terapia cognitiv-comportamentală reduce numărul de zile de boală la oamenii cu depresie, când este utilizată alături de asistența medicală primară.[108]

Cea mai studiată formă de psihoterapie pentru depresie este TCC, care îi învață de clienți să-și schimbe modurile de gândire (cognițiile) auto-distructive, dar de durată, și să-și schimbe comportamentele contra-productive. Cercetările începute la mijlocul anilor 1990 sugerează că TCC poate avea efecte la fel de bune sau mai bune decât antidepresivele la pacienții cu depresie moderată sau severă.[114][115] TCC poate fi eficientă la adolescenții depresivi,[116] deși efectele sale asupra episoadelor severe nu sunt cunoscute definitiv.[117] Mai multe elemente prezic succesul terapiei cognitiv-comportamentale la adolescenți: niveluri mai înalte de gânduri raționale, creșterea speranței, mai puține gânduri negative și mai puține distorsiuni cognitive.[118] În particular, TCC este benefică în prevenirea recidivării.[119][120]

Terapia cognitiv-comportamentală și programele ocupaționale (inclusiv modificarea asistenței și activităților de lucru) se arată a fi eficiente în reducerea zilelor de boală ale angajaților cu depresie.[108]

Variante

Anumite variante ale terapiei cognitiv-comportamentale sunt utilizate în caz de depresie, cele mai notabile fiind terapia rațional-emotivă și comportamentală[121] și terapia cognitivă bazată pe conștiința plină.[122] Programele de reducere a stresului bazate pe conștiința plină pot reduce simtpomele depresive.[123][124] De asemenea, aceste programe par a fi o intervenție promițătoare pentru tineret.[125]

Psihanaliză

Psihanaliza este o școală de gândire fondată de Sigmund Freud, care pune accent pe soluționarea conflictelor mentale inconștiente.[126] Tehnicile psihanalitice sunt utilizate de unii specialiști pentru a-i trata pe clienții cu depresiei majoră.[127] O terapie practicată mai pe larg, numită terapia psihodinamică, este în tradiția psihanalizei, dar este mai puțin intensă, întâlnirile având loc o dată sau de două ori pe săptămână. Aceasta de asemenea tinde să se concentreze pe problemele imediate ale persoanei și are o focalizare socială și interpersonală adițională.[128] Într-o meta-analiză a trei proble controlate de psihoterapie psihodinamică scurtă de suport, s-a constatat că aceasta este la fel de eficace ca medicația pentru depresia ușoară și moderată.[129]

Antidepresivele

Sertralina (Zoloft) este utilizată în primul rând pentru tratarea depresiei majore la adulți.

Rezultate contradictorii au apărut în urma studiilor cu privire la eficiența antidepresivelor în cazul persoanelor cu depresie acută, ușoară sau moderată.[130] Argumente mai puternice susțin utilitatea antidepresivelor în tratarea depresiei care este cronică (distimie) sau severă.

În timp ce mici beneficii au fost găsite, cercetătorii Irving Kirsch și Thomas Moore afirmă că acestea s-ar putea datora problemelor de cercetare mai degrabă decât efectelor medicației.[131] Mai târziu, într-o publicație, Kirsch a concluzionat că efectul general al noii generații de medicație antidepresivă este sub criteriile recomandate pentru semnificație clinică.[132] Rezultate similare au fost obținute într-o meta-analiză a lui Fornier.[133]

O analiză dirijată de National Institute for Health and Care Excellence din Regatul Unit a concluzionat că există dovezi puternice că inhibitorii selectivi de recaptare a serotoninei (SSRI), precum escitalopram, paroxetina și sertralaina, au o mai mare eficiență decât placebo în obținerea unei reduceri de 50% a scorurilor de depresie în cazurile de depresie majoră moderată și severă, și că sunt argumente că acestea au un efect similar în cazul depresiei ușoare.[134] În mod asemănător, o analiză sistematică Cochrane a examinărilor clinice ale antidepresivului triciclic generic amitriptilină a concluzionat că sunt dovezi puternice că eficiența acestuia este superioară placeboului.[135]

În 2014, Food and Drug Administration din S.U.A. a publicat o analiză sistematică a cercetărilor tratamentelor menținute cu antidepresive prezentate agenției între 1985 și 2012. Autorii au concluzionat că menținerea tratamentului reduce riscul de recidivare cu 52% în comparație cu placebo, și că acest efect se datorează în primul rând depresiei recurente din grupul placebo mai degrabă decât unui efect al înlăturării medicamentului.[133]

Pentru a găsi cea mai eficientă medicație antidepresivă cu efecte adverse minime, dozele pot fi ajustate, și dacă e necesar, pot fi încercate combinațiile dintre diferite clase de antidepresive. Ratele de reacție la primul antidepresiv administrat sunt între 50–75%, și poate dura cel puțin 6-8 luni de la începutul medicației pentru ameliorare.[93][136] Tratamentul cu medicație antidepresivă este de obicei continuat timp 16-20 de săptămâni după atenuare pentru minimalizarea șanselor de recurență,[93] și se recomandă o continuare de până la un an a tratamentului.[137] Persoanele cu depresie cronică pot avea nevoie să ia medicația pe termen nedefinit pentru a evita recidivarea.[5]

Inhibitorii selectivi de recaptare a serotoninei sunt medicamentele prescrise inițial din cauza efectelor adverse ușoare ale acestora și deoarece sunt mai puțin toxice în supradoză decât alte antidepresive.[138] Persoanelor care nu reacționează la un SSRI li se poate prescrie un alt antidepresiv, iar aceasta rezultă în ameliorarea simptomelor în aproape 50% din cazuri.[139] O altă opțiune pentru unii ca aceștia este să li se acorde antidepresivul atipic bupropionă.[140] Venlafaxina, un antidepresiv cu un mecanism diferit de acțiune, poate fi întrucâtva mai eficient decât SSRI-urile.[141] În orice caz, venlafaxina nu este recomandată în Regatul Unit ca tratament de primă linie din cauza argumentelor care sugerează că riscurile sale pot depăși beneficiile,[142] iar folosirea ei de către copii și adolescenți este descurajată.[143][144]

Pentru copii, unele cercetări susțin utilizarea antidepresivului SSRI fluoxetină.[145] Oricum, beneficiul pare să fie mic la copii,[145][146] în timp ce nu s-a observat eficiența altor antidepresive.[145] Medicamentele nu sunt recomandate în cazul copiilor cu boală ușoară.[147] De asemenea, sunt insuficiente dovezi care să aprecieze eficiența la cei cu depresie complicată de demență.[148] Orice antidepresiv poate cauza niveluri scăzute de sodiu în sânge;[149] însă, acest fapt a fost observat mai des în cazul SSRI-urilor.[138] Nu este neobișnuit ca SSRI-urile să cauzeze sau să înrăutățească insomnia; antidepresivul atipic mizartapină poate fi utilizat în asemenea cazuri.[150][151]

Inhibitorii ireversibili de monooxidază, o clasă mai veche de antidepresive, sunt date peste cap de potențiale interacțiuni ce pot amenința viața legate de alimentație și droguri. Sunt utilizați doar rar, deși au fost dezvoltați agenți noi și mai bine tolerați ai acestei clase.[152] Profilul siguranței este diferit în cazul inhibitorilor reversibili monooxidază, precum moclobemida, unde riscul de interacțiuni alimentare serioase este neglijabil și restricțiile alimentare sunt mai puțin stricte.[153]

Pentru copii, adolescenți și probabil adulții tineri cu vârsta de la 18 la 24 de ani, este un mai mare risc de ideație suicidară și comportament suicidar la cei tratați cu SSRI.[154][155] În cazul adulților, este neclar dacă SSRI afectează riscul de suicid. O analiză nu a găsit nici o conexiune;[156] alta - un risc crescut;[157] iar o a treia nici un risc la cei cu vârsta între 25–65 ani și un risc diminuat la cei cu peste 65 de ani.[158] Un avertisment a fost introdus în Statele Unite în 2007 pe cutiile cu SSRI-uri și alte medicamente antidepresive din cauza riscului crescut de sinucidere la pacienții mai tineri de 24 de ani.[159] Acțiuni similare au fost implementate de Ministerul Sănătății al Japoniei.[160]

Cine are risc sa faca depresie?

Au risc de a face depresie urmatoarele categorii de persoane:[necesită citare]

  • Care au avut episoade depresive anterior
  • Care au avut sau au tulburare depresivă in familie la frați/surori sau părinți
  • Femeile mai frecvent decat barbatii
  • Cu varsta mai mică de 40 ani
  • Perioada de după nastere
  • Cu alte boli -Parkinson, diabet, cardiopatie ischemică, cancer
  • Care consuma unele medicamente - diureticele tiazidice, digitală, metildopa, cicloserina, hormoni anticonceptionale orale sau steroizi anabolizanți, antiinflamatoare nesteroidiene
  • Mai multe studii științifice [161][162][163][164][165][166] au descoperit corelații statistice între anumite pesticide agricole și depresia
  • Sunt singure sau fără susținere din partea familiei
  • Au evenimente stresante sau mediu familial/social/profesional stresant
  • Consuma substanțe psihoactive

Statistici

Depresia face parte din cele mai frecvente tulburări psihice care afectează un segment tot mai mare al populației la nivel mondial și, de cele mai multe ori, este factorul principal al sinuciderilor[167].

La nivel global, se estima că depresia afecta aproximativ 121 de milioane de oameni în 2011.[167] În Europa se estimează că 50 de milioane de persoane suferă de această boală.[167]

În anul 2009, piața antidepresivelor la nivel mondial era estimată la 2 miliarde euro, iar în România la 22 milioane euro.[168]

Note

  1. ^ Altered cortical glutamatergic and GABAergic signal transmission with glial involvement in depression[*][[Altered cortical glutamatergic and GABAergic signal transmission with glial involvement in depression (articol științific)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  2. ^ a b c d Disease Ontology, accesat în  
  3. ^ a b c d e Monarch Disease Ontology release 2018-06-29[*][[Monarch Disease Ontology release 2018-06-29 (Release of the Monarch Disease Ontology)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor);
  4. ^ Depresia este mai frecventă decât diabetul, stabilește primul studiu de specialitate realizat în România
  5. ^ a b c d e Depression (PDF). National Institute of Mental Health (NIMH). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  6. ^ Hays RD, Wells KB, Sherbourne CD, Rogers W, Spritzer K (Ianuarie 1995). „Functioning and well-being outcomes of patients with depression compared with chronic general medical illnesses”. Archives of General Psychiatry. 52 (1): 11–19. doi:10.1001/archpsyc.1995.03950130011002. PMID 7811158.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  7. ^ a b c d e f American Psychiatric Association 2000a, p. 349.
  8. ^ American Psychiatric Association 2000a, p. 412.
  9. ^ a b Delgado PL, Schillerstrom J (). „Cognitive Difficulties Associated With Depression: What Are the Implications for Treatment?”. Psychiatric Times. 26 (3). Arhivat din originalul de la . 
  10. ^ Judd LL, Schettler PJ, Coryell W, Akiskal HS, Fiedorowicz JG (Noiembrie 2013). „Overt irritability/anger in unipolar major depressive episodes: past and current characteristics and implications for long-term course”. JAMA Psychiatry. 70 (11): 1171–80. doi:10.1001/jamapsychiatry.2013.1957. PMID 24026579.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  11. ^ a b c d American Psychiatric Association 2000a, p. 350.
  12. ^ „Insomnia: Assessment and Management in Primary Care”. American Family Physician. 59 (11): 3029–38. . Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  13. ^ Fisher JC, Powers WE, Tuerk DB, Edgerton MT (martie 1975). „Development of a plastic surgical teaching service in a women's correctional institution”. American Journal of Surgery. 129 (3): 269–72. doi:10.1136/bmj.322.7284.482. PMC 1119689 Accesibil gratuit. PMID 11222428. 
  14. ^ Faculty of Psychiatry of Old Age, NSW Branch, RANZCP, Kitching D, Raphael B (). Consensus Guidelines for Assessment and Management of Depression in the Elderly (PDF). North Sydney, New South Wales: NSW Health Department. p. 2. ISBN 978-0-7347-3341-2. Arhivat (PDF) din originalul de la . 
  15. ^ Yohannes AM, Baldwin RC (). „Medical Comorbidities in Late-Life Depression”. Psychiatric Times. 25 (14). 
  16. ^ American Psychiatric Association 2000a, p. 354.
  17. ^ Kessler RC, Nelson CB, McGonagle KA, Liu J, Swartz M, Blazer DG (iunie 1996). „Comorbidity of DSM-III-R major depressive disorder in the general population: results from the US National Comorbidity Survey”. The British Journal of Psychiatry. Supplement. 168 (30): 17–30. doi:10.1192/S0007125000298371. PMID 8864145. 
  18. ^ Hirschfeld RM (Decembrie 2001). „The Comorbidity of Major Depression and Anxiety Disorders: Recognition and Management in Primary Care”. Primary Care Companion to the Journal of Clinical Psychiatry. 3 (6): 244–54. doi:10.4088/PCC.v03n0609. PMC 181193 Accesibil gratuit. PMID 15014592.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  19. ^ Grant BF (). „Comorbidity between DSM-IV drug use disorders and major depression: results of a national survey of adults”. Journal of Substance Abuse. 7 (4): 481–97. doi:10.1016/0899-3289(95)90017-9. PMID 8838629. 
  20. ^ Boden JM, Fergusson DM (Mai 2011). „Alcohol and depression”. Addiction. 106 (5): 906–14. doi:10.1111/j.1360-0443.2010.03351.x. PMID 21382111.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  21. ^ Hallowell EM, Ratey JJ (). Delivered from distraction: Getting the most out of life with Attention Deficit Disorder. New York: Ballantine Books. pp. 253–55. ISBN 978-0-345-44231-4. 
  22. ^ Brunsvold GL, Oepen G (). „Comorbid Depression in ADHD: Children and Adolescents”. Psychiatric Times. 25 (10). Arhivat din originalul de la . 
  23. ^ Melartin TK, Rytsälä HJ, Leskelä US, Lestelä-Mielonen PS, Sokero TP, Isometsä ET (februarie 2002). „Current comorbidity of psychiatric disorders among DSM-IV major depressive disorder patients in psychiatric care in the Vantaa Depression Study”. The Journal of Clinical Psychiatry. 63 (2): 126–34. doi:10.4088/jcp.v63n0207. PMID 11874213. 
  24. ^ Cantor, Joanne; Bickham, David; Hoge, Elizabeth (01-11-2017). „Digital Media, Anxiety, and Depression in Children”. Pediatrics (în engleză). 140 (Supplement 2): S76–S80. doi:10.1542/peds.2016-1758G. ISSN 0031-4005. PMID 29093037.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  25. ^ Elhai, Jon D.; Dvorak, Robert D.; Levine, Jason C.; Hall, Brian J. (). „Problematic smartphone use: A conceptual overview and systematic review of relations with anxiety and depression psychopathology”. Journal of Affective Disorders. 207: 251–259. doi:10.1016/j.jad.2016.08.030. ISSN 0165-0327. PMID 27736736. 
  26. ^ Bair MJ, Robinson RL, Katon W, Kroenke K (noiembrie 2003). „Depression and pain comorbidity: a literature review”. Archives of Internal Medicine. 163 (20): 2433–45. doi:10.1001/archinte.163.20.2433. PMID 14609780. 
  27. ^ Swardfager W, Herrmann N, Marzolini S, Saleem M, Farber SB, Kiss A, Oh PI, Lanctôt KL (septembrie 2011). „Major depressive disorder predicts completion, adherence, and outcomes in cardiac rehabilitation: a prospective cohort study of 195 patients with coronary artery disease”. The Journal of Clinical Psychiatry. 72 (9): 1181–88. doi:10.4088/jcp.09m05810blu. PMID 21208573. 
  28. ^ Schulman J, Shapiro BA (). „Depression and Cardiovascular Disease: What Is the Correlation?”. Psychiatric Times. 25 (9). 
  29. ^ Hankin, Benjamin L.; Abela, John R. Z. (). Development of Psychopathology: A Vulnerability-Stress Perspective (în engleză). SAGE Publications. pp. 32–34. ISBN 9781412904902. 
  30. ^ a b Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite DSM5
  31. ^ Department of Health and Human Services (). „The fundamentals of mental health and mental illness” (PDF). Mental Health: A Report of the Surgeon General. Arhivat (PDF) din originalul de la . Accesat în . 
  32. ^ Caspi A, Sugden K, Moffitt TE, Taylor A, Craig IW, Harrington H, McClay J, Mill J, Martin J, Braithwaite A, Poulton R (iulie 2003). „Influence of life stress on depression: moderation by a polymorphism in the 5-HTT gene”. Science. 301 (5631): 386–89. Bibcode:2003Sci...301..386C. doi:10.1126/science.1083968. PMID 12869766. 
  33. ^ Haeffel GJ, Getchell M, Koposov RA, Yrigollen CM, Deyoung CG, Klinteberg BA, Oreland L, Ruchkin VV, Grigorenko EL (Ianuarie 2008). „Association between polymorphisms in the dopamine transporter gene and depression: evidence for a gene-environment interaction in a sample of juvenile detainees” (PDF). Psychological Science. 19 (1): 62–69. doi:10.1111/j.1467-9280.2008.02047.x. PMID 18181793. Arhivat (PDF) din originalul de la 17 decembrie 2008.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  34. ^ Slavich GM (). „Deconstructing depression: A diathesis-stress perspective (Opinion)”. APS Observer. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  35. ^ Saveanu RV, Nemeroff CB (martie 2012). „Etiology of depression: genetic and environmental factors”. The Psychiatric Clinics of North America. 35 (1): 51–71. doi:10.1016/j.psc.2011.12.001. PMID 22370490. 
  36. ^ Simon GE (Noiembrie 2001). „Treating depression in patients with chronic disease: recognition and treatment are crucial; depression worsens the course of a chronic illness”. The Western Journal of Medicine. 175 (5): 292–93. doi:10.1136/ewjm.175.5.292. PMC 1071593 Accesibil gratuit. PMID 11694462.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  37. ^ Clayton PJ, Lewis CE (Martie 1981). „The significance of secondary depression”. Journal of Affective Disorders. 3 (1): 25–35. doi:10.1016/0165-0327(81)90016-1. PMID 6455456.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  38. ^ Kewalramani A, Bollinger ME, Postolache TT (). „Asthma and Mood Disorders”. International Journal of Child Health and Human Development. 1 (2): 115–23. PMC 2631932 Accesibil gratuit. PMID 19180246. 
  39. ^ Rogers D, Pies R (Decembrie 2008). „General medical with depression drugs associated”. Psychiatry. 5 (12): 28–41. PMC 2729620 Accesibil gratuit. PMID 19724774.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  40. ^ Botts S, Ryan M. Drug-Induced Diseases Section IV: Drug-Induced Psychiatric Diseases Chapter 18: Depression. pp. 1–23. Arhivat din original la . 
  41. ^ Brook DW, Brook JS, Zhang C, Cohen P, Whiteman M (Noiembrie 2002). „Drug use and the risk of major depressive disorder, alcohol dependence, and substance use disorders”. Archives of General Psychiatry. 59 (11): 1039–44. doi:10.1001/archpsyc.59.11.1039. PMID 12418937.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  42. ^ Meltzer-Brody S (). „New insights into perinatal depression: pathogenesis and treatment during pregnancy and postpartum”. Dialogues in Clinical Neuroscience. 13 (1): 89–100. PMC 3181972 Accesibil gratuit. PMID 21485749. 
  43. ^ Melrose S (). „Seasonal Affective Disorder: An Overview of Assessment and Treatment Approaches”. Depression Research and Treatment. 2015: 178564. doi:10.1155/2015/178564. PMC 4673349 Accesibil gratuit. PMID 26688752. 
  44. ^ Kaufmann IM (septembrie 1993). „Rural psychiatric services. A collaborative model”. Canadian Family Physician. 39: 1957–61. PMC 2379905 Accesibil gratuit. PMID 8219844. 
  45. ^ „Call for action over Third World depression”. BBC News (Health). British Broadcasting Corporation (BBC). . Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  46. ^ Zimmerman M, Chelminski I, Posternak M (Septembrie 2004). „A review of studies of the Hamilton depression rating scale in healthy controls: implications for the definition of remission in treatment studies of depression”. The Journal of Nervous and Mental Disease. 192 (9): 595–601. doi:10.1097/01.nmd.0000138226.22761.39. PMID 15348975.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  47. ^ McPherson A, Martin CR (Februarie 2010). „A narrative review of the Beck Depression Inventory (BDI) and implications for its use in an alcohol-dependent population”. Journal of Psychiatric and Mental Health Nursing. 17 (1): 19–30. doi:10.1111/j.1365-2850.2009.01469.x. PMID 20100303.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  48. ^ Osman A, Bagge CL, Gutierrez PM, Konick LC, Kopper BA, Barrios FX (Decembrie 2001). „The Suicidal Behaviors Questionnaire-Revised (SBQ-R): validation with clinical and nonclinical samples”. Assessment. 8 (4): 443–54. doi:10.1177/107319110100800409. PMID 11785588.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  49. ^ a b Sharp LK, Lipsky MS (Septembrie 2002). „Screening for depression across the lifespan: a review of measures for use in primary care settings”. American Family Physician. 66 (6): 1001–08. PMID 12358212.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  50. ^ Cepoiu M, McCusker J, Cole MG, Sewitch M, Belzile E, Ciampi A (Ianuarie 2008). „Recognition of depression by non-psychiatric physicians—a systematic literature review and meta-analysis”. Journal of General Internal Medicine. 23 (1): 25–36. doi:10.1007/s11606-007-0428-5. PMC 2173927 Accesibil gratuit. PMID 17968628.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  51. ^ Dale J, Sorour E, Milner G (). „Do psychiatrists perform appropriate physical investigations for their patients? A review of current practices in a general psychiatric inpatient and outpatient setting”. Journal of Mental Health. 17 (3): 293–98. doi:10.1080/09638230701498325. 
  52. ^ Orengo CA, Fullerton G, Tan R (Octombrie 2004). „Male depression: a review of gender concerns and testosterone therapy”. Geriatrics. 59 (10): 24–30. PMID 15508552.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  53. ^ Parker GB, Brotchie H, Graham RK (Ianuarie 2017). „Vitamin D and depression”. Journal of Affective Disorders. 208: 56–61. doi:10.1016/j.jad.2016.08.082. PMID 27750060.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  54. ^ Reid LM, Maclullich AM (). „Subjective memory complaints and cognitive impairment in older people”. Dementia and Geriatric Cognitive Disorders. 22 (5–6): 471–85. doi:10.1159/000096295. PMID 17047326. 
  55. ^ Katz IR (). „Diagnosis and treatment of depression in patients with Alzheimer's disease and other dementias”. The Journal of Clinical Psychiatry. 59 Suppl 9: 38–44. PMID 9720486. 
  56. ^ Wright SL, Persad C (Decembrie 2007). „Distinguishing between depression and dementia in older persons: neuropsychological and neuropathological correlates”. Journal of Geriatric Psychiatry and Neurology. 20 (4): 189–98. doi:10.1177/0891988707308801. PMID 18004006.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  57. ^ Sadock 2002, p. 108.
  58. ^ a b „Mental and behavioural disorders: Mood [affective] disorders”. OMS. . Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  59. ^ Sadock 2002, p. 288.
  60. ^ American Psychiatric Association 2000a, p. xxix.
  61. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite DSMvsICD
  62. ^ „The ICD-10 Classification of Mental and Behavioural Disorders: Clinical descriptions and diagnostic guidelines” (PDF). World Health Organization. . Arhivat (PDF) din originalul de la . Accesat în . 
  63. ^ The ICD-10 classification of mental and behavioral disorders. Clinical description and diagnostic guideline. Geneva: World Health Organization, 1992
  64. ^ „Diagnostic Criteria for Major Depressive Disorder and Depressive Episodes” (PDF). City of Palo Alto Project Safety Net. 
  65. ^ a b c d e Parker, George F. (). „DSM-5 and Psychotic and Mood Disorders”. Journal of the American Academy of Psychiatry and the Law Online (în engleză). 42 (2): 182–190. ISSN 1093-6793. PMID 24986345. 
  66. ^ Parker 1996, p. 173.
  67. ^ American Psychiatric Association 2000a, p. 352.
  68. ^ Wakefield JC, Schmitz MF, First MB, Horwitz AV (aprilie 2007). „Extending the bereavement exclusion for major depression to other losses: evidence from the National Comorbidity Survey”. Archives of General Psychiatry. 64 (4): 433–40. doi:10.1001/archpsyc.64.4.433. PMID 17404120.  Parametru necunoscut |lay-url= ignorat (ajutor)
  69. ^ Kendler KS, Gardner CO (February 1998). „Boundaries of major depression: an evaluation of DSM-IV criteria”. The American Journal of Psychiatry. 155 (2): 172–77. doi:10.1176/ajp.155.2.172 (inactiv 25-05-2019). PMID 9464194.  Verificați datele pentru: |doi-broken-date= (ajutor)
  70. ^ a b Sadock 2002, p. 552.
  71. ^ American Psychiatric Association 2000a, p. 778.
  72. ^ Carta MG, Altamura AC, Hardoy MC, Pinna F, Medda S, Dell'Osso L, Carpiniello B, Angst J (iunie 2003). „Is recurrent brief depression an expression of mood spectrum disorders in young people? Results of a large community sample”. European Archives of Psychiatry and Clinical Neuroscience. 253 (3): 149–53. doi:10.1007/s00406-003-0418-5. PMID 12904979. 
  73. ^ Rapaport MH, Judd LL, Schettler PJ, Yonkers KA, Thase ME, Kupfer DJ, Frank E, Plewes JM, Tollefson GD, Rush AJ (Aprilie 2002). „A descriptive analysis of minor depression”. The American Journal of Psychiatry. 159 (4): 637–43. doi:10.1176/appi.ajp.159.4.637. PMID 11925303.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  74. ^ a b American Psychiatric Association 2000a, p. 355.
  75. ^ „NIMH » Disruptive Mood Dysregulation Disorder”. www.nimh.nih.gov. Accesat în . 
  76. ^ „Premenstrual dysphoric disorder (PMDD)”. womenshealth.gov (în engleză). 12-07-2017. Accesat în 21-02-2019.  Verificați datele pentru: |access-date=, |date= (ajutor)
  77. ^ American Psychiatric Association 2000a, pp. 419–20.
  78. ^ American Psychiatric Association 2000a, pp. 421–22.
  79. ^ American Psychiatric Association 2000a, pp. 417–18.
  80. ^ DSM-5 Task Force (). Diagnostic and statistical manual of mental disorders : DSM-5. American Psychiatric Association. ISBN 9780890425541. OCLC 1026055291. 
  81. ^ Nonacs, Ruta M (). „Postpartum depression”. eMedicine. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  82. ^ American Psychiatric Association 2000a, p. 425.
  83. ^ Akiskal HS, Benazzi F (Mai 2006). „The DSM-IV and ICD-10 categories of recurrent [major] depressive and bipolar II disorders: evidence that they lie on a dimensional spectrum”. Journal of Affective Disorders. 92 (1): 45–54. doi:10.1016/j.jad.2005.12.035. PMID 16488021.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  84. ^ Hawk C, Jason LA, Torres-Harding S (). „Differential diagnosis of chronic fatigue syndrome and major depressive disorder”. International Journal of Behavioral Medicine. 13 (3): 244–51. CiteSeerX 10.1.1.574.3376 Accesibil gratuit. doi:10.1207/s15327558ijbm1303_8. PMID 17078775. 
  85. ^ a b Cuijpers P, van Straten A, Smit F, Mihalopoulos C, Beekman A (Octombrie 2008). „Preventing the onset of depressive disorders: a meta-analytic review of psychological interventions”. The American Journal of Psychiatry. 165 (10): 1272–80. doi:10.1176/appi.ajp.2008.07091422. hdl:1871/16952. PMID 18765483.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  86. ^ Li F, Liu X, Zhang D (Martie 2016). „Fish consumption and risk of depression: a meta-analysis”. Journal of Epidemiology and Community Health. 70 (3): 299–304. doi:10.1136/jech-2015-206278. PMID 26359502.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  87. ^ a b Muñoz RF, Beardslee WR, Leykin Y (Mai–Iunie 2012). „Major depression can be prevented”. The American Psychologist. 67 (4): 285–95. doi:10.1037/a0027666. PMC 4533896 Accesibil gratuit. PMID 22583342.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  88. ^ Cuijpers, P (). Prevention and early treatment of mental ill-health (PDF). PSYCHOLOGY FOR HEALTH: Contributions to Policy Making, Brussels. Arhivat (PDF) din originalul de la . 
  89. ^ Griffiths KM, Farrer L, Christensen H (). „The efficacy of internet interventions for depression and anxiety disorders: a review of randomised controlled trials” (PDF). Medical Journal of Australia. 192 (11): 4–11. Arhivat (PDF) din originalul de la . Accesat în . 
  90. ^ Jané-Llopis E, Hosman C, Jenkins R, Anderson P (). „Predictors of efficacy in depression prevention programmes” (PDF). British Journal of Psychiatry. Arhivat (PDF) din originalul de la . Accesat în . 
  91. ^ Cuijpers P, Muñoz RF, Clarke GN, Lewinsohn PM (Iulie 2009). „Psychoeducational treatment and prevention of depression: the "Coping with Depression" course thirty years later”. Clinical Psychology Review. 29 (5): 449–58. doi:10.1016/j.cpr.2009.04.005. PMID 19450912.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  92. ^ „Depression”. National Institute for Health and Care Excellence. Decembrie 2004. Arhivat din originalul de la 15 noiembrie 2008. Accesat în 20 March 2013.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  93. ^ a b c „Practice guideline for the treatment of patients with major depressive disorder (revision). American Psychiatric Association”. The American Journal of Psychiatry. 157 (4 Suppl): 1–45. aprilie 2000. PMID 10767867. ; Third edition doi:10.1176/appi.books.9780890423363.48690
  94. ^ Archer J, Bower P, Gilbody S, Lovell K, Richards D, Gask L, Dickens C, Coventry P (Octombrie 2012). „Collaborative care for depression and anxiety problems”. The Cochrane Database of Systematic Reviews. 10: CD006525. doi:10.1002/14651858.CD006525.pub2. hdl:10871/13751. PMID 23076925.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  95. ^ Patel V, Araya R, Bolton P (Mai 2004). „Treating depression in the developing world”. Tropical Medicine & International Health. 9 (5): 539–41. doi:10.1111/j.1365-3156.2004.01243.x. PMID 15117296.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  96. ^ Cox GR, Callahan P, Churchill R, Hunot V, Merry SN, Parker AG, Hetrick SE (Noiembrie 2014). „Psychological therapies versus antidepressant medication, alone and in combination for depression in children and adolescents”. The Cochrane Database of Systematic Reviews. 11 (11): CD008324. doi:10.1002/14651858.CD008324.pub3. PMID 25433518.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  97. ^ „Management of depression in primary and secondary care” (PDF). National Clinical Practice Guideline Number 23. National Institute for Health and Clinical Excellence. . Arhivat (PDF) din originalul de la . Accesat în . 
  98. ^ a b Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite Coo2013
  99. ^ a b Josefsson T, Lindwall M, Archer T (aprilie 2014). „Physical exercise intervention in depressive disorders: meta-analysis and systematic review”. Scandinavian Journal of Medicine & Science in Sports. 24 (2): 259–72. doi:10.1111/sms.12050. PMID 23362828. 
  100. ^ Bridle C, Spanjers K, Patel S, Atherton NM, Lamb SE (Septembrie 2012). „Effect of exercise on depression severity in older people: systematic review and meta-analysis of randomised controlled trials”. The British Journal of Psychiatry. 201 (3): 180–85. doi:10.1192/bjp.bp.111.095174. PMID 22945926.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  101. ^ Giedke H, Schwärzler F (Octombrie 2002). „Therapeutic use of sleep deprivation in depression”. Sleep Medicine Reviews. 6 (5): 361–77. doi:10.1053/smrv.2002.0235. PMID 12531127.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  102. ^ Taylor G, McNeill A, Girling A, Farley A, Lindson-Hawley N, Aveyard P (Februarie 2014). „Change in mental health after smoking cessation: systematic review and meta-analysis”. BMJ. 348 (feb13 1): g1151. doi:10.1136/bmj.g1151. PMC 3923980 Accesibil gratuit. PMID 24524926.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  103. ^ Lopresti, Hood, Drummond (). „3) A review of lifestyle factors that contribute to important pathways associated with major depression: Diet, sleep and exercise” (PDF). Journal of Affective Disorders. 148 (1): 12–27. doi:10.1016/j.jad.2013.01.014. PMID 23415826. Arhivat (PDF) din originalul de la . 
  104. ^ Gartlehner, Gerald; Wagner, Gernot; Matyas, Nina; Titscher, Viktoria; Greimel, Judith; Lux, Linda; Gaynes, Bradley N; Viswanathan, Meera; Patel, Sheila (). „Pharmacological and non-pharmacological treatments for major depressive disorder: review of systematic reviews”. BMJ Open (în engleză). 7 (6): e014912. doi:10.1136/bmjopen-2016-014912. ISSN 2044-6055. PMC 5623437 Accesibil gratuit. PMID 28615268. 
  105. ^ Khan A, Faucett J, Lichtenberg P, Kirsch I, Brown WA (). „A systematic review of comparative efficacy of treatments and controls for depression”. PLOS ONE. 7 (7): e41778. Bibcode:2012PLoSO...741778K. doi:10.1371/journal.pone.0041778. PMC 3408478 Accesibil gratuit. PMID 22860015. 
  106. ^ Thase ME (). „When are psychotherapy and pharmacotherapy combinations the treatment of choice for major depressive disorder?”. The Psychiatric Quarterly. 70 (4): 333–46. doi:10.1023/A:1022042316895. PMID 10587988. 
  107. ^ Cordes J (). „Depression”. Encyclopedia of Sciences and Religions. pp. 610–16. doi:10.1007/978-1-4020-8265-8_301. ISBN 978-1-4020-8264-1. 
  108. ^ a b c Nieuwenhuijsen K, Faber B, Verbeek JH, Neumeyer-Gromen A, Hees HL, Verhoeven AC, van der Feltz-Cornelis CM, Bültmann U (Decembrie 2014). „Interventions to improve return to work in depressed people”. The Cochrane Database of Systematic Reviews. 12 (12): CD006237. doi:10.1002/14651858.CD006237.pub3. PMID 25470301.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  109. ^ Ijaz S, Davies P, Williams CJ, Kessler D, Lewis G, Wiles N (Mai 2018). „Psychological therapies for treatment-resistant depression in adults”. The Cochrane Database of Systematic Reviews. 5: CD010558. doi:10.1002/14651858.CD010558.pub2. PMC 6494651 Accesibil gratuit. PMID 29761488.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  110. ^ Wilson KC, Mottram PG, Vassilas CA (ianuarie 2008). „Psychotherapeutic treatments for older depressed people”. The Cochrane Database of Systematic Reviews. 23 (1): CD004853. doi:10.1002/14651858.CD004853.pub2. PMID 18254062. 
  111. ^ Cuijpers P, van Straten A, Smit F (Decembrie 2006). „Psychological treatment of late-life depression: a meta-analysis of randomized controlled trials”. International Journal of Geriatric Psychiatry. 21 (12): 1139–49. doi:10.1002/gps.1620. hdl:1871/16894. PMID 16955421.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  112. ^ Childhood Depression. abct.org. Actualizat ultima dată: 30 iulie 2010
  113. ^ NICE (). NICE guidelines: Depression in children and adolescents. Londra: NICE. p. 5. ISBN 978-1-84629-074-9. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  114. ^ Dobson KS (Iunie 1989). „A meta-analysis of the efficacy of cognitive therapy for depression”. Journal of Consulting and Clinical Psychology. 57 (3): 414–19. doi:10.1037/0022-006X.57.3.414. PMID 2738214.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  115. ^ Roth A, Fonagy P () [1996]. What Works for Whom? Second Edition: A Critical Review of Psychotherapy Research. Guilford Press. p. 78. ISBN 978-1-59385-272-6. 
  116. ^ Weersing VR, Walker PN (august 2008). „Review: cognitive behavioural therapy for adolescents with depression”. Evidence-Based Mental Health. 11 (3): 76. doi:10.1136/ebmh.11.3.76. PMID 18669678. 
  117. ^ Harrington R, Whittaker J, Shoebridge P, Campbell F (Mai 1998). „Systematic review of efficacy of cognitive behaviour therapies in childhood and adolescent depressive disorder”. BMJ. 316 (7144): 1559–63. doi:10.1136/bmj.316.7144.1559. PMC 28555 Accesibil gratuit. PMID 9596592.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  118. ^ Becker SJ (). „Cognitive-Behavioral Therapy for Adolescent Depression: Processes of Cognitive Change”. Psychiatric Times. 25 (14). 
  119. ^ Almeida AM, Lotufo Neto F (Octombrie 2003). „[Cognitive-behavioral therapy in prevention of depression relapses and recurrences: a review]”. Revista Brasileira de Psiquiatria. 25 (4): 239–44. doi:10.1590/S1516-44462003000400011. PMID 15328551.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  120. ^ Paykel ES (Februarie 2007). „Cognitive therapy in relapse prevention in depression”. The International Journal of Neuropsychopharmacology. 10 (1): 131–36. doi:10.1017/S1461145706006912. PMID 16787553.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  121. ^ Beck 1987, p. 10.
  122. ^ Coelho HF, Canter PH, Ernst E (Decembrie 2007). „Mindfulness-based cognitive therapy: evaluating current evidence and informing future research”. Journal of Consulting and Clinical Psychology. 75 (6): 1000–05. doi:10.1037/0022-006X.75.6.1000. PMID 18085916.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  123. ^ Khoury B, Lecomte T, Fortin G, Masse M, Therien P, Bouchard V, Chapleau MA, Paquin K, Hofmann SG (august 2013). „Mindfulness-based therapy: a comprehensive meta-analysis”. Clinical Psychology Review. 33 (6): 763–71. doi:10.1016/j.cpr.2013.05.005. PMID 23796855. 
  124. ^ Jain FA, Walsh RN, Eisendrath SJ, Christensen S, Rael Cahn B (). „Critical analysis of the efficacy of meditation therapies for acute and subacute phase treatment of depressive disorders: a systematic review”. Psychosomatics. 56 (2): 140–52. doi:10.1016/j.psym.2014.10.007. PMC 4383597 Accesibil gratuit. PMID 25591492. 
  125. ^ Simkin DR, Black NB (Iulie 2014). „Meditation and mindfulness in clinical practice”. Child and Adolescent Psychiatric Clinics of North America. 23 (3): 487–534. doi:10.1016/j.chc.2014.03.002. PMID 24975623.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  126. ^ Dworetzky J (). Psychology. Pacific Grove, CA: Brooks/Cole Pub. Co. p. 602. ISBN 978-0-314-20412-7. 
  127. ^ Doidge N, Simon B, Lancee WJ, First M, Brunshaw J, Brauer L, Grant DC, Stevens A, Oldham JM, Mosher P (). „Psychoanalytic patients in the U.S., Canada, and Australia: II. A DSM-III-R validation study”. Journal of the American Psychoanalytic Association. 50 (2): 615–27. doi:10.1177/00030651020500021101. PMID 12206545. 
  128. ^ Barlow 2005, p. 20.
  129. ^ de Maat S, Dekker J, Schoevers R, van Aalst G, Gijsbers-van Wijk C, Hendriksen M, Kool S, Peen J, Van R, de Jonghe F (). „Short psychodynamic supportive psychotherapy, antidepressants, and their combination in the treatment of major depression: a mega-analysis based on three randomized clinical trials”. Depression and Anxiety. 25 (7): 565–74. doi:10.1002/da.20305. PMID 17557313. 
  130. ^ Iglesias-González M, Aznar-Lou I, Gil-Girbau M, Moreno-Peral P, Peñarrubia-María MT, Rubio-Valera M, Serrano-Blanco A (Noiembrie 2017). „Comparing watchful waiting with antidepressants for the management of subclinical depression symptoms to mild-moderate depression in primary care: a systematic review”. Family Practice. 34 (6): 639–48. doi:10.1093/fampra/cmx054. PMID 28985309.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  131. ^ Kirsch I, Moore TJ, Scoboria A, Nicholls SS (). „The emperor's new drugs: An analysis of antidepressant medication data submitted to the U.S. Food and Drug Administration”. Prevention & Treatment. 5. doi:10.1037/1522-3736.5.1.523a. 
  132. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite Kir2008
  133. ^ a b Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite Fou2010
  134. ^ „The treatment and management of depression in adults” (PDF). NICE. Octombrie 2009. Arhivat din originalul de la 12 noiembrie 2014. Accesat în 12 noiembrie 2014.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  135. ^ Leucht C, Huhn M, Leucht S (Decembrie 2012). Leucht C, ed. „Amitriptyline versus placebo for major depressive disorder”. The Cochrane Database of Systematic Reviews. 12: CD009138. doi:10.1002/14651858.CD009138.pub2. PMID 23235671.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  136. ^ de Vries YA, Roest AM, Bos EH, Burgerhof JG, van Loo HM, de Jonge P (Ianuarie 2019). „Predicting antidepressant response by monitoring early improvement of individual symptoms of depression: individual patient data meta-analysis”. The British Journal of Psychiatry. 214 (1): 4–10. doi:10.1192/bjp.2018.122. PMID 29952277.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  137. ^ Thase ME (decembrie 2006). „Preventing relapse and recurrence of depression: a brief review of therapeutic options”. CNS Spectrums. 11 (12 Suppl 15): 12–21. doi:10.1017/S1092852900015212. PMID 17146414. 
  138. ^ a b Royal Pharmaceutical Society of Great Britain 2008, p. 204.
  139. ^ Whooley MA, Simon GE (Decembrie 2000). „Managing depression in medical outpatients”. The New England Journal of Medicine. 343 (26): 1942–50. doi:10.1056/NEJM200012283432607. PMID 11136266.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  140. ^ Zisook S, Rush AJ, Haight BR, Clines DC, Rockett CB (Februarie 2006). „Use of bupropion in combination with serotonin reuptake inhibitors”. Biological Psychiatry. 59 (3): 203–10. doi:10.1016/j.biopsych.2005.06.027. PMID 16165100.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  141. ^ Papakostas GI, Thase ME, Fava M, Nelson JC, Shelton RC (Decembrie 2007). „Are antidepressant drugs that combine serotonergic and noradrenergic mechanisms of action more effective than the selective serotonin reuptake inhibitors in treating major depressive disorder? A meta-analysis of studies of newer agents”. Biological Psychiatry. 62 (11): 1217–27. doi:10.1016/j.biopsych.2007.03.027. PMID 17588546.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  142. ^ Gordon Duff (). „Updated prescribing advice for venlafaxine (Efexor/Efexor XL)”. Medicines and Healthcare products Regulatory Agency (MHRA). Arhivat din original la . 
  143. ^ „Depression in children and young people: Identification and management in primary, community and secondary care”. NHS National Institute for Health and Clinical Excellence. . Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  144. ^ Mayers AG, Baldwin DS (Decembrie 2005). „Antidepressants and their effect on sleep”. Human Psychopharmacology. 20 (8): 533–59. doi:10.1002/hup.726. PMID 16229049.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  145. ^ a b c Cipriani A, Zhou X, Del Giovane C, Hetrick SE, Qin B, Whittington C, Coghill D, Zhang Y, Hazell P, Leucht S, Cuijpers P, Pu J, Cohen D, Ravindran AV, Liu Y, Michael KD, Yang L, Liu L, Xie P (august 2016). „Comparative efficacy and tolerability of antidepressants for major depressive disorder in children and adolescents: a network meta-analysis”. Lancet. 388 (10047): 881–90. doi:10.1016/S0140-6736(16)30385-3. PMID 27289172. 
  146. ^ Tsapakis EM, Soldani F, Tondo L, Baldessarini RJ (iulie 2008). „Efficacy of antidepressants in juvenile depression: meta-analysis”. The British Journal of Psychiatry. 193 (1): 10–17. doi:10.1192/bjp.bp.106.031088. PMID 18700212. 
  147. ^ Cheung AH, Zuckerbrot RA, Jensen PS, Laraque D, Stein RE (Februarie 2018). „Guidelines for Adolescent Depression in Primary Care (GLAD-PC): Part II. Treatment and Ongoing Management”. Pediatrics. 141 (3): e20174082. doi:10.1542/peds.2017-4082. PMID 29483201.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  148. ^ Nelson JC, Devanand DP (Aprilie 2011). „A systematic review and meta-analysis of placebo-controlled antidepressant studies in people with depression and dementia”. Journal of the American Geriatrics Society. 59 (4): 577–85. doi:10.1111/j.1532-5415.2011.03355.x. PMID 21453380.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  149. ^ Palmer BF, Gates JR, Lader M (noiembrie 2003). „Causes and management of hyponatremia”. The Annals of Pharmacotherapy. 37 (11): 1694–702. doi:10.1345/aph.1D105. PMID 14565794. 
  150. ^ Guaiana G, Barbui C, Hotopf M (Iulie 2007). „Amitriptyline for depression”. The Cochrane Database of Systematic Reviews. 18 (3): CD004186. doi:10.1002/14651858.CD004186.pub2. PMID 17636748.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  151. ^ Anderson IM (Aprilie 2000). „Selective serotonin reuptake inhibitors versus tricyclic antidepressants: a meta-analysis of efficacy and tolerability”. Journal of Affective Disorders. 58 (1): 19–36. doi:10.1016/S0165-0327(99)00092-0. PMID 10760555.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  152. ^ Krishnan KR (). „Revisiting monoamine oxidase inhibitors”. The Journal of Clinical Psychiatry. 68 Suppl 8: 35–41. PMID 17640156. 
  153. ^ Bonnet U (). „Moclobemide: therapeutic use and clinical studies”. CNS Drug Reviews. 9 (1): 97–140. doi:10.1111/j.1527-3458.2003.tb00245.x. PMID 12595913. 
  154. ^ Hammad TA (). „Review and evaluation of clinical data. Relationship between psychiatric drugs and pediatric suicidality” (PDF). FDA. pp. 42, 115. Arhivat (PDF) din originalul de la . Accesat în . 
  155. ^ Hetrick SE, McKenzie JE, Cox GR, Simmons MB, Merry SN (Noiembrie 2012). „Newer generation antidepressants for depressive disorders in children and adolescents”. The Cochrane Database of Systematic Reviews. 11: CD004851. doi:10.1002/14651858.CD004851.pub3. PMID 23152227.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  156. ^ Gunnell D, Saperia J, Ashby D (Februarie 2005). „Selective serotonin reuptake inhibitors (SSRIs) and suicide in adults: meta-analysis of drug company data from placebo controlled, randomised controlled trials submitted to the MHRA's safety review”. BMJ. 330 (7488): 385. doi:10.1136/bmj.330.7488.385. PMC 549105 Accesibil gratuit. PMID 15718537.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  157. ^ Fergusson D, Doucette S, Glass KC, Shapiro S, Healy D, Hebert P, Hutton B (februarie 2005). „Association between suicide attempts and selective serotonin reuptake inhibitors: systematic review of randomised controlled trials”. BMJ. 330 (7488): 396. doi:10.1136/bmj.330.7488.396. PMC 549110 Accesibil gratuit. PMID 15718539. 
  158. ^ Stone M, Laughren T, Jones ML, Levenson M, Holland PC, Hughes A, Hammad TA, Temple R, Rochester G (august 2009). „Risk of suicidality in clinical trials of antidepressants in adults: analysis of proprietary data submitted to US Food and Drug Administration”. BMJ. 339: b2880. doi:10.1136/bmj.b2880. PMC 2725270 Accesibil gratuit. PMID 19671933. 
  159. ^ „FDA Proposes New Warnings About Suicidal Thinking, Behavior in Young Adults Who Take Antidepressant Medications”. FDA. . Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  160. ^ Medics and Foods Department. Pharmaceuticals and Medical Devices Safety Information (PDF) (Raport). 261 (în japoneză). Ministry of Health, Labour and Welfare (Japan). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  161. ^ Psychiatric disorders among Egyptian pesticide applicators and formulators.By Amr MM, Halim ZS, Moussa SS. In Environ Res. 1997;73(1-2):193-9. Lien vers PubMed
  162. ^ Depression and pesticide exposures among private pesticide applicators enrolled in the Agricultural Health Study. By Beseler CL, Stallones L, Hoppin JA, Alavanja MC, Blair A, Keefe T, Kamel F. In: Environ Health Perspect. 2008 Dec; 116(12):1713-9.Lien vers PubMed
  163. ^ A cohort study of pesticide poisoning and depression in Colorado farm residents. By Beseler CL, Stallones L. In Ann Epidemiol. 2008 Oct; 18(10):768-74.Lien vers PubMed
  164. ^ Mood disorders hospitalizations, suicide attempts, and suicide mortality among agricultural workers and residents in an area with intensive use of pesticides in Brazil. By Meyer A, Koifman S, Koifman RJ, Moreira JC, de Rezende Chrisman J, Abreu-Villaca Y. In J Toxicol Environ Health A. 2010; 73(13-14):866-77. Lien vers PubMed
  165. ^ Suicide and potential occupational exposure to pesticides, Colorado 1990-1999 , By Stallones L. In J Agromedicine. 2006; 11(3-4):107-12. Lien vers PubMed
  166. ^ By Parrón T, Hernández AF, Villanueva E. In Forensic Sci Int. 1996 May 17; 79(1):53-63. Lien vers PubMed
  167. ^ a b c Cum și de ce se sinucid românii, 28 iunie 2011, Aura Costache, adevarul.ro, accesat la 28 iunie 2011
  168. ^ Recesiunea ar putea relansa piata de medicamente antidepresive, un business de peste 20 de milioane de euro anual, 10 septembrie 2009, Ioana David, Ziarul financiar, accesat la 21 octombrie 2014

Vezi și

Legături externe

Wikipedia NU este un cabinet medical! În cazul în care aveți nevoie de ajutor medical, vă rugăm să contactați un specialist!
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Depresie&oldid=13017394