Teofan Lokamistas
| Teofan Lokamistas | |
| Date personale | |
|---|---|
| Decedat | 1650  Patra, Grecia |
| Religie | creștinism ortodox[*] |
| Ocupație | preot |
| Limbi vorbite | limba greacă modernă |
| Funcția episcopală | |
Modifică date / text  | |
Teofan al II-lea Lokamistas (în greacă Θεοφάνης Β΄ ο Λοκαμίστας; n. ? – d. 1650, Patra, Grecia) a fost un cleric ortodox grec, care a îndeplinit în două rânduri funcția de mitropolit de Paleopatras (1641-1646 și 1649-1650).
Biografie[modificare | modificare sursă]
Teofan a fost mai întâi mitropolit de Fanari și Neochori, iar în 1641 a devenit mitropolit de Paleopatras.
În același an domnul moldovean Vasile Lupu a plătit toate datoriile patriarhale, iar patriarhul Partenie I al Constantinopolului, împreună cu membrii Sf. Sinod al Patriarhiei Constantinopolului, a hotărât ca moaștele Sfintei Parascheva să fie oferite Principatului Moldovei în semn de recunoștință.[1][2][3] Mitropolitul Teofan de Paleopatras a fost unul dintre cei trei mitropoliți greci care au însoțit de la Constantinopol către Iași moaștele Sfintei Parascheva.[1][4] Ceilalți doi mitropoliți, Ioanichie de Heracleea și Partenie de Adrianopol, au devenit ulterior patriarhi ecumenici ai Constantinopolului.[1][4] În 1645 Teofan de Patras a efectuat o călătorie către Moscova, trecând prin Țara Românească și Moldova, pentru a obține sprijin financiar de la țarul Rusiei.[5]
La 13 martie 1646 i s-a cerut de către Sf. Sinod al Patriarhiei Ecumenice (condus de patriarhul Partenie al II-lea) să-și ceară iertare pentru anumite fapte care i-au fost imputate, dar a refuzat să meargă la Constantinopol și a fost caterisit la 16 noiembrie 1646. În anul 1649 Sf. Sinod a recunoscut nedreptatea care i s-a făcut și l-a repus pe tronul mitropolitan al Patrasului, unde a rămas până la moartea sa, care a survenit în martie 1650.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b c Nicolae Iorga, Istoria bisericii românești și a vieții religioase a românilor, 1908, pp. 307-308.
- ^ Florian Dudaș, Cazania lui Varlaam în Transilvania: studiu istoric și bibliologic, Editura de Vest, Timișoara, 2005, pp. 251-252.
- ^ Aristidis Panotis (). Το Συνοδικόν της εν Ελλάδι Εκκλησίας. A. Ekdóseis Stamouli. ISBN 978-960-8116-17-7.
- ^ a b Florian Dudaș, Cazania lui Varlaam în Transilvania: studiu istoric și bibliologic, Editura de Vest, Timișoara, 2005, p. 252.
- ^ Nicolae Iorga, Istoria bisericii românești și a vieții religioase a românilor, 1908, p. 295.
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- ro Nicolae Iorga, Istoria bisericii românești și a vieții religioase a românilor, vol. I, Tipografia «Neamul Românesc», Vălenii de Munte, 1908.
- el Stefanos Thomopoulos (Στέφανος Θωμόπουλος), Ιστορία της πόλεως των Πατρών [„Istoria orașului Patras”], ed. a IV-a, vol. I, Αχαικές εκδόσεις, 1998, ISBN: 960-7960-10-6