Portal:Sistemul solar

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Portal:Sistemul Solar)
modificare 

Sistemul solar

Planete şi planete pitice din Sistemul solar

Sistemul Solar este format din Soare împreună cu sistemul său planetar (care cuprinde opt planete împreună cu sateliții lor naturali) și alte obiecte non-stelare.

În afară de cele opt planete, oamenii de știință au emis ipoteza existenței unei alte planete, denumită provizoriu A noua planetă. Această ipotetică planetă gigantă s-ar afla la marginea Sistemului Solar. Existența planetei ar explica configurarea orbitală neobișnuită a unui grup de obiecte transneptuniene (OTN). La 20 ianuarie 2016, cercetătorii Konstantin Batygin și Michael E. Brown de la Institutul de Tehnologie din California au anunțat că există dovezi suplimentare indirecte privind existența unei a noua planete dincolo de orbita planetei Neptun. Aceasta ar orbita în jurul Soarelui între 10.000 și 20.000 de ani. Conform studiului publicat în Astronomical Journal, „Planeta Nouă” ar avea o masă de aproximativ 10 ori mai mare decât Terra și s-ar afla la minim 200 UA.

Sistemul este situat într-unul dintre brațele exterioare ale galaxiei Calea Lactee (mai precis în Brațul Orion), galaxie care are cca. 200 de miliarde de stele. El s-a format acum 4,6 miliarde de ani, ca urmare a colapsului gravitațional al unui gigant nor molecular. Cel mai masiv obiect este steaua centrală - Soarele, al doilea obiect ca masă fiind planeta Jupiter. Cele patru planete interioare mici, Mercur, Venus, Pământul și Marte, numite planete terestre / planete telurice, sunt compuse în principal din roci și metal. Cele patru planete exterioare, numite giganți gazoși, sunt mult mai masive decât cele telurice. Cele mai mari două planete, Jupiter și Saturn, sunt compuse în principal din hidrogen și heliu; cele două planete mai îndepărtate, Uranus și Neptun, sunt compuse în mare parte din substanțe cu o temperatură de topire relativ ridicată (comparativ cu hidrogenul și heliu), numite ghețuri, cum ar fi apa, amoniacul și metanul. Ele sunt denumite „giganți de gheață” (termen distinct de cel de „gigant gazos”). Toate planetele au orbite aproape circulare dispuse într-un disc aproape plat numit plan ecliptic.

Sistemul solar prezintă câteva regiuni unde se află diferite obiecte mici. Centura de asteroizi, situată între Marte și Jupiter, este similară din punct de vedere al compoziției cu planetele terestre, deoarece o mare parte dintre obiecte sunt compuse din rocă și metal. Dincolo de orbita lui Neptun se află centura Kuiper și discul împrăștiat; multe dintre obiectele transneptuniene sunt în mare parte compuse din ghețuri.

modificare 

Articol selectat — schimbă articolul

Mercur este planeta cea mai apropiată de Soare, înconjurându-l o dată la fiecare 88 de zile pământene. Luminozitatea sa variază între -2,0 și 5,5 în magnitudine aparentă, dar nu este ușor de văzut fiindcă cea mai mare separare unghiulară (cea mai mare elongație) față de Soare este de doar 28,3°, însemnând că se poate vedea doar imediat după apusul Soarelui. În perioada 1974 - 1975, Mercur a fost studiată cu ajutorul sondei Mariner 10, care a cartografiat doar 40 - 45 % din suprafața planetei. Începând din 2011, sonda spațială MESSENGER orbitează în jurul planetei pentru a studia compoziția chimică, geologia și câmpul magnetic.

În baza datelor furnizate de MESSENGER, Paul K. Byrne și Christian Klimczak (Carnegie Institution for Science – Washington) au realizat o hartă detaliată care arată că Mercur s-a contractat substanțial pe măsură ce s-a răcit. Conform cercetătorilor, Mercur și-a micșorat raza cu până la 7 km, față de maxim 1 – 2 km cum se credea până acum, în prezent planeta având o rază de 2440 km.

Fizic, planeta Mercur este similară în aparență cu Luna, fiind împânzită de cratere. Ea nu are sateliți naturali și nici o atmosferă mai densă. Planeta are un nucleu mare de fier care generează un câmp magnetic de circa 100 de ori mai slab decât cel al Pământului. Temperatura la suprafața planetei Mercur variază de la aproximativ 90 K până la 700 K, punctul subsolar fiind cel mai fierbinte și fundul craterelor de lângă poli fiind punctele cele mai reci.

citește mai mult...

modificare 

Biografie selectată — schimbă articolul

Isaac Newton

Sir Isaac Newton (25 decembrie 1642 – 20 martie 1726/27) a fost un polimat englez activ ca matematician, fizician, astronom, alchimist, teolog și scriitor, care a fost descris în epoca sa ca fiind un filozof al naturii, fiind o figură cheie în Revoluția științifică și în Iluminismul care a urmat. Cartea sa de pionierat Philosophiæ Naturalis Principia Mathematica (Principiile matematice ale filosofiei naturale), publicată pentru prima dată în 1687, a consolidat multe dintre rezultatele anterioare și a stabilit mecanica clasică. Newton a avut, de asemenea, contribuții fundamentale în domeniul opticii și împarte meritul cu matematicianul german Gottfried Wilhelm Leibniz pentru dezvoltarea calculului infinitezimal, deși el a dezvoltat calculul cu ani înainte de Leibniz. Este considerat unul dintre cei mai mari și mai influenți oameni de știință din istorie.

În Principia, Newton a formulat legile mișcării și ale gravitației universale, care au constituit punctul de vedere științific dominant timp de secole, până când au fost înlocuite de teoria relativității. Newton și-a folosit descrierea matematică a gravitației pentru a deriva legile lui Kepler privind mișcarea planetelor, pentru a explica mareele, traiectoriile cometelor, precesia echinocțiilor și alte fenomene, eradicând îndoiala cu privire la heliocentricitatea sistemului solar. El a demonstrat că mișcarea obiectelor de pe Pământ și a corpurilor cerești poate fi explicată prin aceleași principii. Deducția lui Newton că Pământul este un sferoid oblic a fost confirmată ulterior de măsurătorile geodezice ale lui Maupertuis, La Condamine și alții, convingând majoritatea oamenilor de știință europeni de superioritatea mecanicii newtoniene față de sistemele anterioare.

Newton a construit primul telescop reflectorizant practic și a dezvoltat o teorie sofisticată a culorii, bazată pe observația că o prismă separă lumina albă în culorile spectrului vizibil. Lucrările sale despre lumină au fost adunate în cartea sa extrem de influentă Opticks, publicată în 1704.

modificare 

Categorii

modificare 

Sistemul solar liste

modificare 

Lucruri pe care le poți face

Articole care trebuie urgent îmbunătățite:
modificare 

Știați că — schimbă articolul

  • ...că trecerea marii comete din 1577 (foto) a provocat o dezbatere care a durat aproape un secol și în timpul căreia Galileo a susținut că cometele sunt doar iluzii optice?
  • ...că au existat mai multe propuneri de proiecte de publicitate spațială, inclusiv un panou publicitar gigantic de 1 km² vizibil de pe Pământ?
  • ...că planeta Marte apare roșie în primul rând din cauza unui strat omniprezent de praf care conține oxizi ferici nanofază?
  • ...că erupția vulcanică din 1997 a Pillan Patera de pe Io, luna lui Jupiter, a fost cea mai mare erupție efuzivă la care s-a asistat vreodată?
  • ...că norii Kordylewski sunt concentrații mari de praf care orbitează în jurul Pământului în punctele lagrangiane L4 și L5 ale sistemului PământLună?
  • ...că linia Kármán care desparte atmosfera Pământului de spațiul cosmic este definită de Federația Aeronautică Internațională ca fiind la 100 km deasupra nivelului mediu al mării?
  • ...că personalul Observatorului Lowell s-a împotrivit construirii telescopului folosit pentru a descoperi planeta pitică Pluto până când administratorul Roger Putnam le-a ordonat să facă acest lucru?
modificare 

Imagine selectată — schimbă imaginea



Erupție solară orientată spre Pământ, vara anului 2013.

modificare 

Asociația Wikimedia

Următoarele proiecte ale Fundației Wikimedia oferă mai multe despre acest subiect:

Wikimanuale
Manuale

Commons
Media

Wikiștiri 
Știri

Wikicitat 
Citate

Wikisource 
Texte

Wikiversity
Resurse de învățare

Wikivoyage 
Ghiduri de călătorie

Wikționar 
Dicționar

Wikidata 
Bază de date

Wikispecies 
Director de specii