Paul Theodorescu
| Paul Teodorescu | |||
| Date personale | |||
|---|---|---|---|
| Născut | 28 iunie 1888 Bacău, România | ||
| Decedat | 17 ianuarie 1981, (93 de ani) Mănăstirea Dintr-un Lemn, Republica Socialistă România | ||
| Naționalitate |  România | ||
| Ocupație | general, politician | ||
| Activitate | |||
| Educație | Școala Superioară de Război Școala Specială Militară de la Saint-Cyr | ||
| Reprezentant | 1. Subsecretar de Stat la Ministerul Apărării Naționale în guvernele: Gheorghe Tătărescu, Octavian Goga și Miron Cristea 2. Ministrul Aerului, Marină în guvernele: Miron Cristea, Constantin Argetoianu și Gheorghe Tătărescu | ||
| Cunoscut pentru | Comandant al Școlii Superioare de Război (1936-1937) | ||
| Premii | Membru al Legiunii de Onoare | ||
1. Atașat militar la Lisabona, Madrid si Londra 2. A făcut muncă silnică la Canalul Dunăre-Marea Neagră | |||
| |||
 Membru al Academiei de Științe din România | |||
Modifică date / text  | |||
Paul Teodorescu (numele cu care a ales să-și semneze opera științifică) sau Pavel Teodorescu (în actele civile)[1] (n. 28 iunie 1888, Bacău – d. 17 ianuarie 1981, Mănăstirea Dintr-un Lemn, județul Vâlcea) a fost un general român, membru corespondent (1938) al Academiei Române.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Paul Theodorescuy s-a născut la 28 iunie 1888, în familia unui ofițer din Bacău care luptase în Războiul de Independență de la 1877.[2] Mama lui era de viță nobilă, descendentă a familiilor Sturdza (după tată) și Rosetti (după mamă).[2] Paul Theodorescu a fost închis la penitenciar în perioada 1949 - 1954, după ce a fost condamnat de două ori în 1949 și 1951.[3]
Grade: sublocotenent - 01.07.1908, locotenent - 01.10.1911, căpitan - 01.04.1916, maior - 01.09.1917, locotenent-colonel - 23.05.1923, colonel - 10.05.1929, general de brigadă - 01.02.1937, general de divizie - 08.06.1940.
Colonelul adjutant Paul Teodorescu a fost comandant al Academiei Militare din București (1936-1937). A fost membru corespondent al Academiei Române (din 1938).[4] De asemenea, a fost membru corespondent al Academiei de Științe din România începând cu 21 decembrie 1935 și membru titular începând cu 20 decembrie 1936.[5]
A fost înaintat la gradul de general de divizie cu începere de la data de 8 iunie 1940.[6]
Funcții politice[modificare | modificare sursă]
Generalul Paul Teodorescu a deținut următoarele funcții politice:
- Subsecretar de Stat la Ministerul Apărării Naționale în guvernul Gheorghe Tătărescu 17.11.1937 - 28.12.1937
- Subsecretar de Stat la Ministerul Apărării Naționale în guvernul Octavian Goga 28.12.1937 - 10.02.1938
- Subsecretar de Stat la Ministerul Apărării Naționale în guvernul Patriarhului Miron Cristea 10.02.1938 - 30.03.1938
- Ministrul Aerului, Marină în guvernul Patriarhului Miron Cristea 30.03.1938 - 01.02.1939
- Ministrul Aerului, Marină în guvernul Patriarhului Miron Cristea 01.02.1939 - 28.09.1939
- Ministrul Aerului, Marină în guvernul Constantin Argetoianu 28.09.1939 - 23.11.1939
- Ministrul Aerului, Marină în guvernul Gheorghe Tătărescu 24.11.1939 - 11.05.1940
- Atașat militar la Lisabona, Madrid și Londra.
- Posesor al brevetului nr. 50 de ascensiune pe Mont Blanc.
- Absolvent al Școlii Speciale Militare de la Saint-Cyr, unde a fost coleg cu Charles De Gaulle.
- Membru al Legiunii de onoare.
Sfârșitul vieții[modificare | modificare sursă]
Deposedat de regimul comunist de casa din cartierul Domenii, după o decadă de muncă silnică la Canal, a trăit până spre sfârșitul anilor '60 într-un subsol, ajutat de familie și de pensia fostei sale guvernante.
Pregătindu-și în 1968 vizita în România, Președintele De Gaulle a cerut să-și vadă fostul coleg. În câteva zile regimul i-a repartizat Generalului Teodorescu un apartament în Drumul Taberei și i-a instituit o pensie.
Și-a petrecut ultima parte a vieții voiajând foarte mult prin țară, odihnindu-se la Mânăstirea Dintr-un Lemn unde și-a pregătit singur mormântul, și planificând un doctorat în istorie la Universitatea din București. Nu a mai avut timp să-și pună planul în aplicare.
Medalia Legiunii de Onoare, dispărută o dată cu confiscarea casei, nu a fost regăsită.
Fostul lui conac de la Joița este o ruină.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ „Generalul adjutant Paul (Pavel) Teodorescu 1888-1981 - Vocația creativității, p. 77” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ a b Marele general Teodorescu și Mănăstirea dintr-un Lemn: a fost coleg cu Charles de Gaulle și e pomenit împreună cu sfinții, 25 iunie 2016, Sinziana Ionescu, Adevărul, accesat la 25 iunie 2016
- ^ Biography of Lieutenant-General Gh. Paul Teodorescu (1888 – 1981), Romania, www.generals.dk
- ^ Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – T
- ^ „Lista membrilor Academiei de Științe din România (ASR) (1936-1948) p.19” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ Decretul Regal nr. 1.928 din 7 iunie 1940 pentru înălțarea în grad a unor ofițeri generali, publicat în Monitorul Oficial, anul CVIII, nr. 131 din 8 iunie 1940, partea I-a, p. 2.829.