Iosefini
| Aurel Iozif | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1916  |
| Decedat | (78 de ani) |
Modifică date / text  | |
Aurel Iosif (n. 1916 – d. ), având nume de scenă Iosefini (ortografiat și Iozefini)[1], a fost un iluzionist român. A fost timp de două decenii director al Circului de Stat din București.[2]. A lucrat la Circul de Stat de la înființare și până în anul 1993.[2] A jucat în filme și a scris scenarii.[2]
Este considerat primul și cel mai mare iluzionist din România.[3]
Când avea 13 ani, a fugit de acasă și s-a lipit de un circ.[4] A învățat de la un mare magician, Mery King, un american.[4] A început cu spectacole prin sate, pe la casele de cultură, apoi a venit în București.[4] A fost nepotul actriței Margareta Baciu, de la care a moștenit pasiunea pentru scenă.[5][6]
Fiul său, Leonard Alexandriuc, a fost născut în afara căsătoriei și nu i-a păstrat numele de familie, ci doar pe cel de scenă.[1]
Filmografie[modificare | modificare sursă]
- D-ale carnavalului (1959)
- Brigada Diverse intră în acțiune (1970)
- Rețeaua S (1980)
- Al treilea salt mortal (1980)
- Saltimbancii (1981)
- Un saltimbanc la Polul Nord (1982)
Cărți[modificare | modificare sursă]
- Paiațe și oameni - roman, A. Iosefini, P. Pintilie, Editura E.S.P.L.A., 1958
- Din tainele iluzionismului, A. Iosefini, Editura Tineretului, 1961
- Spiritism și secretele fachirilor, A. Iosefini, Editura Societatea pentru răspândirea științei și culturii, 1962
- Șarlataniile ghicitorilor, Iosefini, Editura Științifică, 1963
- Din tainele iluzionismului, A. Iosefini, ediția a II-a revăzută, Editura Tineretului, 1965
- 2000 de ani de circ. Istoria minunată a unui minunat gen de spectacol, A. Iosefini, Editura Meridiane, 1968
- Nu-i nici o minune. Tururi și trucuri de iluzionism, A. Iozefini, Editura Junimea, 1976
- Memoriile unui scamator, Iosefini, Editura Junimea, 1980 (carte autobiografică)
- Cum „ghicim” viitorul?, Aurel Iosefini, Editura Științifică și Enciclopedică, 1981
- Cum puteți deveni iluzionist. Tururi și trucuri de iluzionism, Aurel Iozefini, Editura Junimea, 1991
Distincții[modificare | modificare sursă]
- Ordinul Muncii clasa a III-a (1964) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de a XX-a aniversări a eliberării patriei”[7]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b "Hocus-pocus" cu ucenicul - scamator, Iozefini junior, 9 iulie 2011, Mihnea-Petru Pârvu, evz.ro, accesat la 10 iulie 2011
- ^ a b c Magicieni deconspirați, 9 august 2006, Camelia ONCIU, monitorulexpres.ro, accesat la 10 iulie 2011
- ^ Vînzătorul de iluzii Brașoveanul cu puteri magice, 4 iunie 2010, Camelia ONCIU, Monitorul Expres, accesat la 30 aprilie 2016
- ^ a b c Iozefini senior a câștigat 200.000 de mărci la Cazino, 23 aprilie 2013, Anca Simionescu, Evenimentul zilei, accesat la 30 aprilie 2016
- ^ Vânzătorul de iluzii, Leonard Iozefini, Jurnalul.ro, 20.02.2005
- ^ Margareta Baciu, actrița, Evenimentul Regional al Moldovei, 16.06.2017
- ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 500/1964 pentru conferirea unor ordine și medalii, publicat în Buletinul Oficial nr. 18 din 9 decembrie 1964.
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- Vânzătorul de iluzii[nefuncțională], 20 februarie 2005, Catalina Iancu, Jurnalul Național
- Magicienii Arhivat în , la Wayback Machine., Gabriela Pițurlea, Ani Sandu, Andrei Pungovschi, Decât o Revistă, Nr. 1 - număr pilot, 2009, pp.85-93