Sari la conținut

Miguel Maria Maximiliano de Bragança

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Prințul Miguel de Braganza)
Miguel Maria Maximiliano

Miguel Maria Maximiliano de Bragança (22 septembrie 1878 – 21 februarie 1923)[1] a fost membru al ramurei exilate a Casei de Bragança.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Prințul Miguel (dreapta) împreună cu tatăl său Miguel Januário, fratele său Francis Joseph și sora sa Maria Theresia.

Miguel s-a născut la Reichenau an der Rax, Austro-Ungaria ca fiul cel mare și moștenitor al pretendentului miguelist la tronul Portugaliei, Miguel Januário de Bragança și a primei lui soții, Elisabeta de Thurn și Taxis. Tatăl Miguel Januário a fost șeful casei regale portugheze care era exilate. Exilul a fost rezultatul legii portugheze de exil din 1834 și constituția din 1838, prin care s-a spus că în 1828 bunicul său Miguel I al Portugaliei a uzurpat tronul Portugaliei de la nepoata sa, regina Maria a II-a. Bunicul lui a domnit ca rege până în 1834 când Maria a II-a a fost restaurată. Copiii au fost numiți Prinț și Prințesă până în 1920 când căsătoria Prințului Miguel a fost declarată non dinastică.[2]

Ca și tatăl său, Miguel a urmat o carieră în armată și a servit într-un regiment de cavalerie saxon. La 16 septembrie 1900 Miguel se întorcea înapoi în oraș după ce a participat la o cina la o casă de la țară, când roțile trăsurii sale s-au prins de roțile trăsurii Prințului Albert de Saxonia, fiul Prințului George și nepotul regelui Albert al Saxoniei care domnea. Coliziunea a fost atât de mare, trăsura Prințului Albert s-a răsturnat în șanț iar Prințul a murit câteva ore mai târziu. Pentru că nu s-a putut stabili dacă a fost un accident sau intenționat, Miguel a scăpat de curtea marțială însă a fost forțat să renunțe la comisionul său în armată și să părăsească țara.[3]

Un an mai târziu, el a provocat și mai multe controverse atunci când s-a descoperit că în timp ce regele Carlos I al Portugaliei era în vizită în Marea Britanie, Miguel a intrat Portugalia cu scopul de a ajuta o revoltă împotriva regelui. După ce acest lucru a fost descoperit, el a devenit efectiv un paria social.[4]

Căsătorie[modificare | modificare sursă]

Anita Stewart, soția Miguel de Bragança.

La Londra, la 9 iulie 1909 s-a anunțat logodna lui Miguel cu o moștenitoare americană, Anita Stewart.[5] Stewart era fiica lui William Rhinelander Stewart și Annie Armstrong.[1] După ce părinții ei au divorțat în august 1906, mama ei s-a căsătorit cu milionarul James Henry Smith.[5]

Miguel și Anita Stewart s-au căsătorit la Castelul Tulloch în Scoția, la 15 septembrie 1909.[1] A fost prima nuntă regală în Scoția de la Stuarți.[6] La scurt timp după nuntă Stewart a fost numită Prințesă de Braganza de către împăratul austriac Francis Joseph.[7]

După căsătorie, tatăl său i-a acordat titlul de Duce de Viseu, deși regele Portugaliei Manuel al II-lea nu a recunoscut acest lucru și a pretins titlul pentru el însuși.[8]

La scurt timp după căsătoria lui, Miguel s-a confruntat cu o acțiune în justiție de la un sindicat care l-au împrumutat cu bani cu câțiva ani înainte de căsătorie, când a fost în dificultăți financiare. După ce a promis să plătească sindicatului o cincime din orice zestre va primi, ca urmare a căsătoriei, el a încercat să plătească doar ceea ce a împrumutat inițial.[9] Deși a plătit cea mai mare parte a creditorilor săi după nuntă, i s-a confiscat mobilierului și alte obiecte și le-au dus la o casă de licitație.[10]

În 1911-1912 Miguel a luat parte la revoltele monarhiste din Portugalia conduse de Henrique Mitchell de Paiva Couceiro, într-o încercare nereușită de a răsturna Prima Republică Portugheză.[11] El a fost, de asemenea, activ în strângerea de fonduri pentru a finanța revoltele.[12]

După război, la 21 iulie 1920 Miguel a renunțat pentru el și descendenții săi la drepturile asupra tronului portughez.[1] Zece zile mai târziu, tatăl său a renunțat de asemenea la drepturile sale în favoarea fiului său, Duarte Nuno, Duce de Braganza.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d Pike, Charlotte (). Almanach de Gotha (ed. 182nd). Almanach de Gotha. p. 186. ISBN 0-9532142-0-6. 
  2. ^ Sainty, Guy Stair. „Genealogy of the Royal House of Portugal”. Chivalric Orders. Accesat în . 
  3. ^ A Veteran Diplomat (). „Where Americans Lose Caste”. New York Times. p. SM2. 
  4. ^ „Dom Miguel. The Throne of Portugal”. Evening Post. . p. 12. 
  5. ^ a b „Anita Stewart Will Wed Prince Miguel”. New York Times. . p. 1. 
  6. ^ „Portuguese Prince Married”. Evening Post. . p. 71. 
  7. ^ „Miss Stewart A Princess”. New York Times. . p. 1. 
  8. ^ „Braganza A Broker's Clerk”. New York Times. . p. 1. 
  9. ^ „Braganza Sued For Million”. New York Times. . p. 1. 
  10. ^ „Braganza's Effects Seized”. New York Times. . p. 1. 
  11. ^ de Saisseval, Guy Coutant (). Les Maisons Impériales et Royales d'Europe. Éditions du Palais-Royal. p. 427. 
  12. ^ „Braganza Gets $10,000,000”. New York Times. . p. 6. 
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Miguel_Maria_Maximiliano_de_Bragança&oldid=13008317