Decretul de la Alhambra
Decretul de la Alhambra (în spaniolă Decreto de la Alhambra sau Edicto de Granada) a fost emis în data de 31 martie 1492 și a prevăzut creștinarea forțată a evreilor în termen de patru luni (până la 31 iulie) sau expulzarea lor. Din motive logistice s-a prelungit aplicarea lui până la 2 august 1492 Decretul a fost semnat în versiunea castiliană de regina Isabella de Castilia și de regele Ferdinand al II-lea de Aragón. Versiunea aragoneză a fost semnată doar de regele Ferdinand.[1] Existau diferențe semnificative între cele două versiuni, deși amândouă erau o parte din același proiect elaborat de Tomás de Torquemada, inchizitor general al Inchiziției Spaniole (înființată in 1478 in Castilia si in 1483 in Aragon) Decretul coroanei de Aragon a rămas în vigoare până la 15 iulie 1707, când în acest teritoriu a început să se aplice decretul coroanei Castiliei. Din 1841 consecințele decretului au fost extinse și la Navarra. Decretul a rămas formal în vigoare până la promulgarea Constituției spaniole din 1869, care a consfințit libertatea de cult. Decretul a fost anulat în mod explicit și oficial de către dictatorul Francisco Franco în 1969.
Consecințe[modificare | modificare sursă]
În urma decretului au părăsit Castilia circa 80.000-100.000 de persoane, iar Aragonul circa 10.000-12.000 de persoane, la o populație totală de 850.000 de locuitori.[2] Numărul evreilor convertiți la creștinism a fost apreciat la 200.000.[3] Nu doar efectul demografic a fost devastator, ci și cel economic și cultural. În orașe s-a făcut simțită penuria de medici, profesori și meseriași calificați. Aparatul administrativ a rămas lipsit în mare parte de economiști, iar diplomația regală a rămas fără contactele internaționale ale evreilor sefarzi. Exemplificative în acest sens sunt biografiile lui Isaac Abrabanel, care a părăsit Sevilia și a fost angajat consilier în cele din urmă la Veneția, și cea a astronomului Abraham Zacuto, profesor la Universitatea din Salamanca, refugiat la Tunis.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Asunción Blasco Martínez, La expulsión de los judíos de España en 1492, în: Kalakorikos: Revista para el estudio, defensa, protección y divulgación del patrimonio histórico, artístico y cultural de Calahorra y su entorno, 10 (2005), pag. 13 și urm. Accesat la 17 mai 2020.
- ^ Georg Bossong, Die Sepharden. Geschichte und Kultur der spanischen Juden, München 2008, p. 57–58.
- ^ Joseph Pérez, History of a Tragedy: The Expulsion of the Jews from Spain, University of Illinois Press, 2007.
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Valeriu Marcu, Die Vertreibung der Juden aus Spanien, Amsterdam, 1934; reeditare München, 1991.